Dacă am dori să concretizăm toată creația lui Dumnezeu într-un cuvânt acela n-ar putea fi altul decât: ARMONIE. Sfântul Ignatie Briancianinov culegând și sintetizând poruncile evanghelice și toate povățuirile marilor sfinți ai ortodoxiei ne propune o introspecție cu privire la relația noastră cu aproapele ca în acest fel să ne dăm seama dacă-L iubim pe Dumnezeu. Din același motiv și portalul nostru are ca motto spusele Sfântului Antonie cel Mare: „Viața și moartea mea depind de ceilalți, căci, dacă l-am câștigat pe aproapele meu, L-am câștigat pe Dumnezeu…”. Am folosit această povață pe tapet spre a nu fi uitată și probabil ar trebui purtată ca un răboj de mare preț ca în fiecare clipă să-l putem privi și cugeta. Avem nevoie de bunele înțelegeri dar și de dorința obsesivă și puternică de a le împlini.
Incinerarea morţilor – păcat sau faptă bună?
Cuvânt către un reporter, despre incinerarea morților.
Mă întrebați din ce pricină Biserica Ortodoxă se împotrivește inicinerării morților? În primul rând, pentru că socotește gestul un abuz. Sârbii chiar și astăzi se cutremură gândindu-se la gestul răutăcios al lui Sinan-Pașa, care a ars trupul mort al Sfântului Sava, la Vrațar(1).
Oare oamenii ard trupurile moarte ale cânilor, cailor, pisicilor și maimuțelor? Eu n-am auzit de acest lucru! Am auzit și am am văzut că le îngroapă. Prin urmare, de ce să impui forțat inicinerarea trupurilor moarte ale oamenilor, care sunt stăpânii tuturor animalelor de pe pământ?
N-ar fi fost mai necesar , din orice punct de vedere, un crematoriu pentru animalele moarte, în principal în orașele mici, decât oameni?
Continuarea
Olimpiada handicapaților….pildă
Câtva timp în urmă, la Olimpiada Handicapaţilor din Seattle nouă atleţi, toţi disabili mental sau fizic, erau la linia de start pentru cursa de 100 m.
La semnalul starterului începură cursa, nu toţi alergând la fel, dar toţi cu dorinţa de a sosi şi de a învinge.
Vrei să ți-o dau pe mama mea?… Cuv. Paisie Aghioritul
Să fi văzut o fetiță din Australia câtă noblețe avea! Eram în Camberra. Văzusem pe ultimii oameni care veniseră acolo și peste puțin trebuia să plecăm. Deodată văd că se oprește o mașină și din ea coboară o pereche cu fetița lor. ,,Părinte, bine că v-am prins!, îmi spun aceia. ,,Da, peste puțin timp voi pleca”.
Cum intrăm în lumea copiilor!
Copilul nu poate intra în lumea noastră. Noi trebuie să intrăm în lumea lui. Copilul vine într-o lume care îi este necunos- cută. Noi gândim cu mintea noastră și credem că și copilul știe lucrurile și le înțelege ca noi. Pentru copil totul este diferit. Este ca un astronaut. În cazul astronautului toate sunt calculate până la cel mai mic amănunt. Când merge prima dată pe lună, face un pas și cei de pe pământ îi spun: ,,încă un pas, să vedem ce se întâmplă!” Așa înaintează și copilul în viață. Pretutindeni întâmpină greutăți și chiar poticniri.
Ce putem da când nu avem ce!?!…pildă
Ce putem da unui semen al nostru când nu avem nimic la îndemână?
Într-o zi, un mare scriitor rus, care avea obiceiul de a nu umbla cu banii la el, întâlni pe un cerșetor, care-i întinse mâna, cerându-i de pomană. Scriitorul, care avea o inimă foarte bună, se căuta prin buzunare, se scotoci, dar nu găsi nici o lescaie.
Lasă pe Dumnezeu să judece!…pildă
Într-o zi, a venit la o sfântă mănăstire, Isac Tebeul, care locuia departe, în pustia Tebaidei, și aflând că un ucenic păcătuise de mai multe ori, l-a osândit.
După judecată s-a întors în sihăstria sa. Când s-a apropiat de chilie, a văzut cu uimire cum înaintea ușii stă un tânăr, strălucitor ca soarele, cu o sabie în mână.
Frumoși pe dinafară, dar pe dinăuntru cum suntem?…pildă
Doi lucrători tăiau lemne în pădure. În timp ce doborau un copac unul dintre ei zise:
-La fel vom muri și noi și nu se va mai alege nimic de noi.
Lupta vieții și cum să învingem!…pildă
Într-o dimineaţă, un băiat s-a dus la bunicul său şi l-a întrebat:
– Bunicule, mereu spui că trebuie să fugim de păcate, dar cum să mă feresc eu de ispite?
Atitudinea potrivnică a unui copil față de părinți!
De foarte multe ori considerăm greșelile copilului jigniri la adresa noastră. Atunci când spun minciuni, credem că o face pentru că este împotriva noastră. Credem că face nebunii pentru a ne supăra. Orice face negativ, considerăm că sunt lezări ale autorității noastre, ale personalității noastre. Acest lucru este mai mult decât evident. Este suficent să observăm că greșelile pe care le face copilul într-un cadru care nu este al nostru, care nu este cel familial, le considerăm a fi neînsemnate.