Părintele Teodor Mirescu, preot paroh al Bisericii Popa Rusu în perioada 1980-1989, s-a născut într-o localitate din Județul Dolj, Sălcuța, în ziua de 1 Martie 1908. Provenea dintr-o familie de oameni cu educație, părinții săi, Anastasie și Maria, fiind învățători. Dovedind vocație și talent, va da examen și va fi admis la Seminarul Teologic, iar după absolvire își va continua studiile la Facultatea de Teologie din București. La data de 12 august 1934, Teodor Mirescu a fost hirotonit preot pe seama Parohiei Brândușa din Craiova de către Preasfințitul Vartolomeu Stănescu, episcopul Râmnicului-Noului Severin, ierarh cu care a avut o strânsă colaborare. Aflat în cuprinsul parohiei Brândușa, Liceul de Fete „Regina Elisabeta” – azi Universitatea de Agronomie, l-a avut ca profesor de religie pe preotul Teodor Mirescu.
Preotul Teodor Mirescu este cel care, cu binecuvântarea PS Vartolomeu al Râmnicului, s-a ocupat de păstorirea membrilor Asociației Oastea Domnului din Craiova. Din interacțiunea cu acești credincioși a luat naștere publicația „Lumina creștină”.
Prima și cea mai îndelungată și importantă activitate pastoral-misionară a preotului Teodor Mirescu, afară de slujirea ca preot, a fost editarea „Luminii creștine”, unde semna comentariul la Evanghelia duminicii și, apoi, la Apostolul duminicii respectivei săptămâni. Astfel, publicația ajungea prin preoții parohi la enoriașii din parohii, la familiile afectate de rătăcire, prin misionarii clerici și laici formați în Oltenia ajungeau la soldații de pe front, la cei din spitale, sanatorii, penitenciare, la cei din școli și licee și chiar la diferite publicații și unele personalități.
A doua direcție misionară a preotului Teodor Mirescu a fost implicarea în activitatea Mitropoliei Olteniei, Râmnicului și Severinului în ceea ce privește lucrarea în Basarabia și Transnistria. Preotul Teodor Mirescu a fost și el în Basarabia, dar nu ca misionar al Mitropoliei Olteniei. Acesta a activat ca preot militar pe lângă Regimentul 7 Vânători de Munte, care era în Crimea, a mers pe front până la Don, a asigurat asistența religioasă ostașilor, a făcut misiune contribuind la deschiderea de biserici și la botezarea și cununarea multor români din regiune. Într-o listă cu parohii înfiate în Transnistria găsim redat numele Parohiei Brândușa care a înfiat Parohia Pogrebi, Județul Dubăsari. Înfierea unei parohii presupunea asigurarea din punct de vedere religios a unei baze materiale necesare în vederea desfășurării slujbelor la o biserică. I se ofereau: cărți de cult, veșminte, sfinte vase, antimise, cărți de rugăciune, lucrări și broșuri religioase, icoane și iconițe, cruciulițe de metal, calendare și alte lucruri necesare preoților care derulau misiune în acele localități. Preotul Mirescu nu a ajutat doar parohia Pogrebi cu care era înfrățită Brândușa, ci și alte biserici din Basarabia și Transnistria.
Pentru ampla sa activitate culturală, misionară, administrativă și filantropică, preotul Teodor Mirescu va fi înălțat la rangul onorific de iconom stavrofor și, după 1943, instituit ca protoiereu.
Odată cu instaurarea guvernului comunist, preoții care au activat exemplar pe domeniul culturii, misiunii și filantropiei în țară și în Basarabia și Transnistria, au fost declarați dușmani ai poporului, fiind urmăriți, arestați și închiși pentru mulți ani, iar unii din ei au sfârșit ca martiri.
Prima dată, în perioada 15 august – 3 octombrie 1952, preotul Teodor Mirescu este arestat, reținut și anchetat așa cum știau să o facă organele de securitate. Sediul securității se afla chiar în cuprinsul parohiei sale, pe strada Câmpia Islaz nr. 40. La intervenția enoriașilor săi, care au alcătuit un memoriu în favoarea preotului lor, este eliberat din arest, dar a rămas sub supravegherea organelor de securitate.
În ziua de 26 Iunie 1959, preotul Teodor Mirescu a fost arestat din nou. Motivul arestării imputat lui a fost, chipurile, că ar fi uneltit pentru răsturnarea guvernului comunist. În această a doua detenție a suferit și mai mult, fiind chinuit, maltratat și pus la izolare, ceea ce a determinat ca unii cercetători ai perioadei comuniste să-l declare mort în tipul detenției sale în lagărul de la Periprava, în anul 1961. Cu toate acestea, părintele Teodor a supraviețuit până la eliberarea sa din 26 Iunie 1963, deși a suferit de TBC și avea grave probleme la coloana vertebrală, ceea ce a dus, mai târziu, la apariția cancerului ce i-a adus sfârșitul.
Dacă suferințele fizice i s-au terminat în 26 Iunie 1963, cele psihice au continuat mult timp, deoarece clericii care au făcut pușcărie politică au fost în continuare urmăriți de organele de securitate ale statului comunist. După eliberare, preotul Teodor Mirescu arăta slab ca un schelet și era așa de afectat încât plângea des, impresionând opinia publică din Craiova.
Cu binecuvântarea Preafericitului Iustinian, este transferat la Câmpulung Muscel, la biserica Subești. Acolo, datorită bunelor sale calități de predicator, va umple biserica de oameni, va renova pictura și-și va înscrie numele în rândul ctitorilor.
Va sluji ca preot la Subești, Argeș, până în anul 1980, când a fost transferat la Parohia Popa Rusu din București. Aici a activat până la 1 decembrie 1989, când este pensionat forțat de autoritățile comuniste, deranjate de curajul predicilor sale, apreciate de credincioși. După pensionare va continua să participe la slujbe și să ofere asistență religioasă. A plecat la Domnul la 28 decembrie 1991. Este înmormântat în Cimitirul Ghencea Civil, iar la înmormântarea sa a participat, în semn de prețuire, și Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist.
La Cimitirul Ghencea Civil am fost și noi pentru o pomenire, după slujba de la Praznicul Înălțării Domnului (29 mai 2025).
(Pentru datele biografice ale părintelui Teodor Mirescu întreaga noastră gratitudine, greu de exprimat în cuvinte, se îndreaptă către părintele Gabriel Sorescu)
Preot Cătălin-Cristian Radu