— Elena Grigorescu —
Prima zi, vineri 06.05.2016
Cu binecuvântarea preoților Parohiei Popa Rusu, un grup de 49 credincioși au plecat în ziua de 06 mai 2016 (Praznicul Izvorului Tămăduirii), în jurul orei 15,00 spre frumoasele meleaguri gorjene, pentru a se reîntâlni cu aerul binefăcător și sfânt al Mănăstirii Tismana și al împrejurimilor acesteia, adevărate raiuri pământești.
Părintele Cătălin Radu, însoțitorul acestei călătorii duhovnicești, nădăjduia la ajutorul lui Dumnezeu să ajungă să-și îndeplinească o promisiune mai veche (pe vremea când era diacon), de a sluji Sfânta Liturghie la Cioclovina de Sus. Încercările anterioare de a-și împlini promisiunea nu au reușit din motive independente de voința noastră.
Trecând prin sat, un preot s-a întâlnit cu un țăran care nu prea venea pe la biserică. Oprindu-l i-a zis:
„Eli, Eli, lama sabahtani – Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit” (Matei 27, 46) este strigătul lui Hristos pe cruce. Pare de neînțeles că Hristos, Fiul lui Dumnezeu să rostească aceste cuvinte, să aibă parte de experiența părăsirii de către Dumnezeu.
Multe sunt tâlcuirile care se pot face pe marginea celor ce se evocă la slujba Deniilor din Săptămâna Mare, cea mai dramatică, zguduitoare de conştiinţe, perioadă liturgică din întregul an. O posibilă cheie de lectură este prilejuită de urmărirea alternanţei înăuntru/ în afară, ce se regăseşte în fiecare dintre aceste zile.
– Pe pământ nimeni nu este fără păcat, toţi suntem păcătoşi, vinovaţi şi purtăm cu noi păcatele cu care ne-au împovărat neatenţia, patimile şi slăbiciunile noastre. Toţi avem nevoie să luăm iertare de la Dumnezeu. Ca să reuşim iertarea şi împăcarea cu Dumnezeu trebuie să ţinem seama de cuvântul evanghelic care spune: dacă le iertăm oamenilor greşelile lor, Părintele Ceresc ne va ierta şi nouă greşelile noastre. Împlinind acest cuvânt vom lua iertare de la Dumnezeu pentru greaua povară a păcatelor pe care le purtăm în spate. Ducem toţi un catastif cu păcate diferite, grele sau uşoare, multe sau puţine, şi nimeni nu face excepţie, în afară de Dumnezeu. Aşadar, dacă iertăm, vom fi iertaţi, dacă lăsăm, ne va lăsa şi nouă Părintele Ceresc greşelile noastre. Nu e cu putinţă, în nici un caz, să luăm iertare de la Dumnezeu, dacă noi nu-l iertăm din inimă pe aproapele nostru.
O rugăciune deosebită care deschide sufletului o perspectivă deosebită, atrage atenția sinelui spre smerenie, spre slava lui Dumnezeu, spre bucuria rugăciunii pentru aproapele și cugetarea la judecata particulară. Cuviosul Sofronie Saharov, un mare trăitor al vremurilor noastre, un „cunoscător” al Harului Divin ne-a făcut cadou această rugăciune cu care merită să începem fiecare dimineață predându-ne voii lui Dumnezeu și iubirii Sale nespuse. Fie ca Domnul să atingă inimile tuturor celor care o vor citi:
„Începutul iubirii de arginți e motivul milosteniei. Capătul ei ultim e ura față de săraci. Cât timp adună cineva banii, e milostiv. Dar când are banii, îi strânge în mâini.”
