Trei Daruri au adus nou-născutului Împărat. Chiar şi fără să dorească aceasta, au închipuit Sfânta şi de viaţă făcătoare Treime, în Numele Căreia a venit în lume Pruncul Iisus, dar şi întreita slujire a Domnului: cea împărătească, cea preoţească şi cea profetică. Fiindcă aurul o simbolizează pe cea împărătească, tămâia pe cea preoţească, iat smirna pe cea profetică. Nou-născutul Prunc avea să devină Împăratul nemuritoarei Împărăţii, iar Preotul cel fără de păcat şi Profetul aveau să moară, aşa cum s-a petrecut cu cei mai mulţi dintre profeţi.

Continuarea →

În Betleem colo-n oraş
Dormeau visând locuitorii
Iar lângă turmă, pe imaş
Stăteau de pază, treji, păstorii.

Si-n miez de noapte dulce cânt
Din cer cu stele-a răsunat
Se rumenise cerul sfânt
Păstorii s-au cutremurat.

Din slăvi un înger coborî:
„Fiţi veseli!”- îngerul le-a spus
„Plecaţi, şi-n staul veţi găsi
Pe Craiul stelelor de sus!”

Continuarea →

Ce este ascultarea de duhovnic?

— Părintele Arsenie Muscalu de la Măn. Cornu —

Ce părere aveţi despre ascultarea nedesăvârşită? Este disciplina o treaptă a ascultarii?
Ascultarea nedesăvârşită nu este ascultare. Omul se străduieşte spre împlinirea desăvârşită a ascultării şi dacă se străduieşte este pe drumul cel bun.
Disciplina aş spune că nu este o treaptă a ascultării. Din ascultare poate să recurgă disciplina, invers nu prea sunt valabile lucrurile. Disciplina presupune constrângere, iar ascultarea nu ne opreşte pe noi nicidecum, omul poate să-şi impună o anumită disciplină din anumite considerente, totuşi drumul către ascultare este altul, chiar dacă omul nu reuşeşte să facă o ascultare deplină de la început. Dar drumul către ascultare este altul.

Continuarea →

Îndreptător credinţei şi chip blândeţilor, învăţător înfrânării te-au arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câştigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Nicolae, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre. (Troparul Sfântului Ierarh Nicolae)

Continuarea →

„….după acestea, ieşind din Amastrida, s-a dus în altă cetate care se numeşte Sinopi, unde se povesteşte în nişte cuvântări vechi, cum că ar fi venit şi Sfântul Apostol Petru să vadă pe fratele său. Chiar şi creştinii din Sinopi arată până în ziua de astăzi două scaune de marmură, pe care le au în mare cinste şi evlavie, şi zic că acolo şedeau dumnezeieştii Apostoli Petru şi Andrei, şi învăţau poporul. Încă şi o icoană din acea vreme se află acolo la Sinopi, având închipuirea Apostolului Andrei, care face minuni nenumărate şi până în ziua de astăzi întru slava lui Hristos şi întru cinstea apostolului, ca să vadă creştinii că nu numai în vremea cât au trăit apostolii au făcut minuni, ci şi după moarte pot să facă asemenea minuni cu puterea lui Hristos, dascălul lor. Continuarea →

Cea mai mare necurăţie a trupului este o nimica toată faţă de necurăţia sufletului pângărit. Puţină apă şi puţin săpun sunt de ajuns ca toată murdăria trupească să fie spălată: şi noroiul şi murdăria şi păduchii şi urâciunea. Însă murdăria sufletului nu se poate spăla cu nici un mijloc, până ce nu se înnoieşte sufletul.

Un parchet murdar se spală fără să fie nevoie să-l înlocuieşti cu altul ca să fie curat. Însă aerul încărcat din casă nu se poate spăla cu nimic, nu se poate curăţa, trebuie să fie înlocuit cu aer proaspăt.

Continuarea →

De ce ne respectă Dumnezeu libertatea?

Superbă sintagma aceasta: „robeşte-mă Tu Doamne, ca să fiu liber!” şi conţine în înţelesul ei un munte de înţelepciune. Această antinomie ascunde o taină mare, un mod de viaţă, o înţelegere a armoniei dumnezeieşti. „Jugul” propus de Hristos este o binecuvântare, este o fericire absolută în sufletul iubitor de semeni şi de Dumnezeu. Am pus mai înainte iubirea de semeni căci nimeni nu poate ajunge să iubească mai înainte pe Dumnezeu dacă n-a iubit pe apropiaţii săi. Iubirea de aproapele ni-L revelează pe Hristos Dumnezeu, în aceştia mici ai lumii se descoperă Dumnezeu şi voia Lui. Din cărţi niciodată nu vom ajunge să-L iubim pe Dumnezeu ci doar împlinind poruncile Lui. Iată ce ne spune Sfântul Ioan Gură de Aur despre voia liberă şi înţelegerea ei:

Continuarea →

Intrarea Maicii Domnului în Biserică sau mai bine zis în Templul din Ierusalim este un eveniment prăznuit în Biserica Ortodoxă despre care nu se face pomenire în Sfânta Scriptură, însă în Sfânta Tradiţie există foarte multe referinţe la ea. În relatarea din „Vieţile Sfinţilor” despre această sărbătoare se face povestirea întregului episod al aducerii la Templul din Ierusalim a Maicii Domnului. Cum s-a derulat procesiunea, ce au spus Drepţii Părinţi Ioachim şi Ana, precum şi arhiereul Zaharia, vom vedea din scurta istorioară despre Intrarea în Biserică a Maicii Domnului.

Continuarea →

Despre fericita şi pururea pomenita ascultare

– Din Scara Dumnezeiescului Urcuş – Sf. Ioan Scărarul –

[40] De voieşte cineva să ştie că are iubirea de fraţi şi dragostea adevărată, se va încredinţa despre ea când dse va vedea pe sine plângând pentru greşalele fratelui şi veselindu-se de înaintările şi darurile lui.
[42] Cel ce nu se supune cuvântului, nu se supune nici lucrului. Căci cel ce este necredincios în ceea ce e puţin, e necredincios şi neîncovoiat şi în ceea ce e mare. Acela se osteneşte în zadar, neagonisindu-şi din cuvioasa ascultare nimic altceva decât osânda.
[43] cel ce ţi-a făcut conştinţa curată la culme, în supunere faţă de părintele său, acela, aşteptând în fiecare zi moartea ca pe un somn, mai bine zis, ca pe viaţa sa, nu se înspăimântă, ştiind că în ceasul despărţirii nu el, ci întâistătorul va avea să dea socoteală.
Continuarea →

Cu voce timidă şi ochii plini de aşteptare, micuţul priveşte pe tatăl sau şi-l întreabă:
– Tăticule, cât câştigi pe oră?
Tatăl, cu un zâmbet sever îi răspunde:
– Auzi fiule, aceste lucruri nu ţi le spun nici ţie, nici mamei tale.
Dar copilul insistă:
– Dar tăticule, spune-mi cât câştigi pe oră?

Continuarea →