„Rugaţi-vă neîncetat”(1 Tes.5,17)
„Iar când staţi de vă rugaţi, iertaţi orice aveţi împotriva cuiva” (Marcu.11,25).
Trebuie să ne rugăm cu credinţă pentru orice cerere şi să avem răbdare, iar Dumnezeu va grăi. Căci atunci când omul se roagă cu credinţă, într-un fel Îl obligă pe Dumnezeu să-i împlinească cererea pentru această credinţă a lui.
Cu mintea mea Preasfântă Maică
Te văd pe drumul spre Calvar,
Şi conştiinţa mea săracă
Mă mustră ca şi pe tâlhar!
Ţi-aud cu jale tânguirea
Şi sunt mustrat acum mai rău,
Ştiind că pentru mine rabdă
Preamilostivul Fiul Tău!
Privindu-L înălţat pe Cruce
De adunarea celor răi,
Cunosc că am mai multă vină
Decât răstignitorii Săi!
De nu vedea mai înainte
Stăpânul, împietrirea mea,
Ar fi avut o mângâiere
Şi nu mai înseta aşa.
Şi poate stâncile de piatră
Nu s-ar fi despicat atunci,
Văzând că nu mai pătimeşte
Şi pentru mine Domnul munci!
Nici soarele, ascuns de groază,
N-ar fi rămas aşa de mult,
De nu vedea cum rabdă Domnul
Şi eu acuma nu-L ascult!
Iar sabia proorocită,
N-ar fi pătruns aşa de rău,
În inima Ta Preacurată
Văzând cum moare Fiul Tău!
– Sfântul Ioan Iacob –
Postul Adormirii Maicii Domnului, ce începe la 1 august şi se încheie la 15 august, în ziua Marelui Praznic. Este o rânduială creştină întru reamintirea virtuţilor Sfintei Fecioare Maria, care şi-a petrecut întreaga viaţă, încă din pruncie, în post şi rugăciune continuă, pentru mântuirea neamului omenesc.
Scopul nostru nu este să osândim răul, ci să-l îndreptăm.
Gândul nostru rău asupra unui dintre semenii noştri, pe de o parte ne pângăreşte sufletul ca un păcat, iar pe de altă parte poate sau chiar îi face rău aceluia. […]
Gândul rău nu se ascunde. Îl influenţează în rău pe cel despre care gândim rău, chiar şi de departe, chiar şi când acela nu conştientizează motivul pentru care vine în conflict cu noi.
Sfânta Irina este sărbătorită în calendarul Bisericii noastre în data de 28 iulie. Ea a trăit în Capadocia pe vremea Împărătesei Teodora (842), din părinţi nobili, fiind o fată foarte frumoasă şi virtuoasă. Când fiul acesteia a ajuns la o vârstă potrivită pentru ocuparea scaunului împărătesc, Teodora a trimis slujitori în toate părţile imperiului pentru a-i găsi soţie, fiind propusă Sfânta Irina. În timp ce se îndrepta spre Bizanţ pentru a-l cunoaşte pe prinţ, Sfânta a trecut prin dreptul muntelui Olimp din Bitinia în care se nevoia marele Ioanichie (sărbătorit în data de 4 noiembrie), aceasta şi-a exprimat dorinţa de a lua binecuvântare de la Sfânt. Acesta i-a văzut de departe şi cu darul înainte-vederii pe care îl primise de la Dumnezeu i-a spus Irinei: “Bine ai venit, roaba lui Dumnezeu, Irina. Intră cu bucurie în capitală, căci Mânăstirea Hrisovalantou are nevoie sa conduci obştea de fecioare de acolo”.
Ştim că în lumea fizică mările ocupă un spaţiu mult mai mare decât uscatul. Putem spune că acelaşi lucru se petrece şi în lumea spirituală. Oamenii nu trăiesc în prietenie, ca fraţii, pe un sigur, indivizibil continent. Dimpotrivă, existenţa lor pare a se desfăşura pe o sumedenie de insule, despărţite între ele de un ocean în continuă furtună. Între viaţa noastră şi viaţa fraţilor noştri se cască un adevărat abis, pentru care nu suntem în stare să trecem, iar acest abis este egoismul. Cauza neîncetatei stări de alarmă în care ne aflăm stă într-o înstrăinare reciprocă.
Părintele Ieroschimonah Ştefan Schitul Lacu, Sfântul Munte Athos – despre dreapta socotinţăPărinte, pentru început vă rugăm să ne daţi o definiţie a dreptei socotinţe.
Dreapta socotinţă este cumpăna care menţine echilibrul, timona care te păstrează pe cale, fără abatere în dreapta sau în stânga.
Cum se poate ajunge la dreapta socotinţă? Care este ţinta şi care sunt roadele ei?
În viaţa duhovnicească avem absolută nevoie de un duhovnic, un om care să aibă această virtute a dreptei socotinţe şi care să ne povăţuiască. Şi nu numai la începutul vieţii duhovniceşti, dar şi la mijloc şi spre sfârşit. Deci toată viaţa. Mai mult la început e nevoie însă să ne călăuzească, să ne lumineze, să ne formeze ca oameni duhovniceşti.
În om se lucrează din trei direcţii: de la Dumnezeu, din partea firii omului şi de la diavol. De aceea, cel începător nu-şi poate da seama de unde vine impulsul, dorinţa de a face un lucru. Şi atunci duhovnicul îi spune „nu”, „da” sau „este indiferent, dar mai bine să nu faci lucrul gândit”.
În cartea sa, «Călătorind printre zidurile cetăţii», monahia Porfiria relatează o mare minune şi o apariţie cu totul minunată a părintelui Porfirie, care demonstrează că viaţa continuă după moarte şi că niciodată nu trebuie să ne pierdem nădejdea, fiindcă Dumnezeu este bun şi atotputernic.
[…] Cu toţii suntem fără putere dinaintea morţii. Dar dacă suntem milostivi, putem chiar să o biruim. Aflăm lucrul acesta din povestea vieţii Tavitei. Continuarea
Un bătrân tâmplar se afla în pragul pensionării. Era încă în putere, de aceea patronul său îl mai dorea la lucru în echipa sa. Cu toate acestea, bătrânul era hotărât să se retragă, pentru a duce o viaţă mai liniştită alături de familie. Renunţa la un salariu bunicel, dar prefera liniştea.