— Elena Grigorescu —
Perioada pelerinajului: 28 – 29 septembrie 2013
Pelerini: Părintele diacon Cătălin Cristian Radu, enoriaşi ai bisericii Popa Rusu şi creştini din alte parohii (50 persoane)
Destinaţia: Mănăstirea Brâncoveanu Sâmbăta de Sus, jud Brașov; Mănăstirea Prislop Jud. Hunedoara. Ne-am propus să ne închinăm și la Măn. Predeal și Măn. Lainici, aflate pe itinerariul stabilit.
Scopul pelerinajului: închinarea la două lăcaşuri ortodoxe în care a slujit și a activat ca stareț, respectiv duhovnic și ctitor părintele Arsenie Boca.
Inițiativa de a se organiza acest pelerinaj a aparținut unui grup de enoriași, care au transmis-o părintelui diacon Cătălin Radu. Mai departe, am apelat la Biroul de pelerinaje Basilica Travel, care ne-a sprijinit în stabilirea itinerarului și a contractat transportul cu autocarul.
Ziua I, sâmbătă 28 septembrie 2013
Plecarea din Bucureşti
Dis de dimineață, autocarul care urma să ne conducă în pelerinajul nostru, condus de dl. Beniamin Rusu, a sosit în timp util pentru a ne ocupa locurile, a ne plasa bagajele în locul special amenajat și pentru a putea pleca devreme, dată fiind distanța mare pe care o aveam de parcurs în acea zi (peste 400 km). La ora 6,00, grupul de pelerini s-a deplasat în biserică, pentru a primi binecuvântarea de călătorie, printr-o frumoasă rugăciune a părintelui paroh Gheorghe Burlănescu.
La ora 6,20 autocarul a pornit și a reușit să iasă din capitală cu ușurință, fiind o oră matinală.
După câteva rugăciuni începătoare, a fost prezentat programul pelerinajului și au fost înmânate pelerinilor materiale tipărite, cuprinzând descrierea obiectivelor cuprinse în program.
În dulceața cântărilor Paraclisului Maicii Domnului și a muzicii psaltice, drumul a urmat traseul Câmpina -Breaza- Comarnic- Sinaia– Bușteni- Predeal. La Predeal, am făcut o mică deviere până sub Culmea Clăbucetului, pentru a ne închina la o mănăstire mai puțin cunoscută, Măn. Predeal.
Mănăstirea Predeal, jud. Brașov
De la autocar urcăm cam 200 m spre mănăstire. Aerul de munte este rece, la acesta se adaugă și umezeala datorată ploii care încetase de curând.
Curtea mănăstirii este cu gust organizată, gazonul are culoarea verde crud, de parcă ar fi primăvară timpurie, iar florile sunt la fel de „vioaie”.
Nu am reușit să intrăm în biserica cea veche cu hramul Sf. Nicolae, maica care avea ascultarea de a conduce pelerinii în acest locaș lipsind din mănăstire, din binecuvântate pricini.
Ne-am închinat doar în biserica cea nouă, care este foarte frumoasă și primitoare. Biserica are o raclă cu sfinte moaște și o frumoasă icoană a Maicii Domnului.
Am zăbovit aproape o oră în curtea mănăstirii; deși răcoare, am fost atrași de farmecul deosebit al acesteia și de încântătorul peisaj oferit de munții dimprejur, care se descopereau treptat din aburul (ceața) de după ploaie.
Ne-am desprins cu greu din acest loc de poveste, având în vedere că aveam încă drum lung de parcurs.
Drumul spre Mănăstirea Sâmbăta de Sus
Trecem prin frumoasa stațiune Pârâul Rece, apoi coborâm serpentinele spre Râșnov, pe deal profilându-se contururile cetății, apoi trecem prin orășelul Zărnești, loc de pornire spre culmile Pietrei Craiului. Străbatem localitățile Șinca Nouă, Șinca Veche, apoi, în căutarea mănăstirii rupestre de la Șinca Veche(pe care nu am reușit să o găsim), parcurgem un drum județean (care se dovedește a fi mai scurt, dar de o calitate mai slabă a carosabilului), prin localitățile Bucium și Recea.
Tot drumul, vremea a fost însorită, permițându-ne să ne bucurăm de frumoasele culori ale toamnei.
Tot drumul, vremea a fost însorită, permițându-ne să ne bucurăm de frumoasele culori ale toamnei.
Mănăstirea Sâmbăta de Sus
În sfârșit, ajungem în localitatea Sâmbăta de Sus. După ce trecem prin stațiunea turistică, în față ne apar turlele mănăstirii, încadrate de o bogată vegetație. După ce parcăm, ne luăm fiecare câte ceva din merindele aduse în „traistă” și, pe unde apucă fiecare, ne potolim puțin foamea, sucurile gastrice fiind activate de aerul curat al Făgărașilor.
Ne grupăm și intrăm prin poarta rustică din lemn a mănăstirii, aleea fiind străjuită de masive tufe de flori multicolore. Profităm că încă suntem grupați și facem câteva fotografii de grup.
Vremea este însorită și caldă pentru acest sfârșit de septembrie. Facem un tur prin curtea mănăstirii; observăm mai multe construcții: biserica brâncovenească ctitorită de voievodul martir, aghiasmatarul, fântâna- construcții din lemn, chiliile și arhondaricul cu ornamente în stil brâncovenesc, ca și intrarea în biserica cea nouă. O frumoasă și masivă construcție, având pe fronton scena Sfintei Treimi ne atrage atenția: este Academia de Sâmbăta, loc de desfășurare a unor evenimente cultural-religioase, care oferă condiții bune de studiu, cazare și masă. La parter este deschisă o expoziție de icoane pe sticlă, exponanetele fiind deosebite.
Biserica cea veche, cu hramul Adormirea Maicii Domnului cu arhitectura în stil brâncovenesc are în pictura din pridvor scene din Vechiul Testament, precum și Judecata de apoi, Raiul și Iadul, iar interiorul este în formă de cruce.
Intrarea din pridvor în pronaos se face printr-o ușă de lemn de stejar, fixată într-un ancadrament de piatră sculptată, iar deasupra ușii se află pisania săpată într-o placă de piatră. Pe peretele vestic al pronaosului, unde este pictată Maica Domnului, se afla tabloul votiv al ctitorilor Brâncoveni.
Biserica cea nouă, aflată la etaj, a fost sfințită la 15 august 1993, la sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, poartă hramul Sfinților Martiri Brâncoveni, ca și întreaga mănăstire. Sfințirea a fost săvârșită de către Prea Fericitul Părinte Teoctist, de către Sanctitatea Bartolomeu I, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului și de către I.P.S. Dr. Antonie Plămădeală.
În curtea interioară a mănăstirii se mai află două construcții din lemn: un paraclis(aghiazmatar) și fântâna „Izvorul Tămăduirii”, ambele executate cu un deosebit simț artistic.
Nu putem să nu ne abatem și în cimitirul mănăstirii, aflat la intrarea în aceasta, pentru a aprinde o lumânare și a ne reculege la mormântul celui ce a fost un mare duhovnic: părintele Teofil Pârâian. Liniștea cimitirului este tulburată doar de zborul insectelor, care vin să se odihnească pe petale florilor multicolore de la mormintele atâtor destoinici înaintași spirituali ai acestui Sfânt locaș.
Pornim într-o scurtă drumeție, spre izvorul părintelui Arsenie Boca, aflat la aproximativ 1 km de mănăstire. Drumul este croit pe marginea pădurii. În vecinătatea izvorului se află o troiță, un „paraclisi„ în care este aprinsă candela,și un paraclis din lemn cu multe icoane. Pe lângă acestea, vânzători ambulanți oferă spre vânzare diferite souveniruri. Ajungem cu greu să luăm și noi puțină apă din izvor, deoarece cererea este foarte mare, iar debitul izvorului este redus.
Suntem dornici să stăm cât mai mult în aceste locuri sfinte și cu un aer de munte binefăcător, dar mai avem de parcurs peste 200 km până la Hațeg, așa că la ora 15,00 ne aflăm în parcare și pornim din nou la drum.
Drumul spre Hațeg
Drumul nostru trece prin localitățile: Cârțișoara- Arpașu de Sus- Avrig- Bradu- Veștem- Cristian(aproape de Sibiu)- Tilișca- Apoldu de Sus- Câlnic- Sebeș- Orăștie- Călan. Pe tot parcursul drumului, soarele ne-a stat în față, dat fiind faptul c[ ne deplasam spre vest. Depănând în minte amintirile locurilor văzute, de la stația autocarului ni se oferea un fond sonor plăcut :muzică religioasă de la Radio Trinitas, lecturi de texte de folos, un film cu mărturii despre activitatea și faptele Părintelui Arsenie Boca.
Cina și cazarea la Pensiunea Belvedere din Hațeg
În jurul orei 19.30 am ajuns la locul de cazare, pensiunea Belvedere din Hațeg. Toți pelerinii au fost repartizați în camere. A urmat cazarea, apoi am mers la cină, în sala de mese a pensiunii. Părintele diacon a spus rugăciunile la începutul și sfârșitul cinei. După aceea, pelerinilor li s-au împărțit darurile din partea Patriarhiei: eșarfele galbene, câte un frumos album omagial Constantin Brâncuși și diplomele de pelerin. Părintele diacon a anunțat programul celei de a doua zi de pelerinaj.
După o zi cu o vreme splendidă de toamnă, încărcată de bucurii duhovnicești, am mers fiecare în camere, pentru o bine-meritată odihnă.
A doua zi de pelerinaj, duminică 29 septembrie 2013
Conform orei stabilite de cu seară, la ora 6,30 dimineața mulți dintre pelerini încep să își aducă bagajele la autocar. La ora 6,45 plecăm spre Silvașu de Sus, localitate aflată la 14 km de Hațeg.
Mormântul Părintelui Arsenie Boca
Am ajuns la mormântul părintelui Arsenie când afară era încă întuneric, în jurul orei 7,20. Rândul de oameni nu era prea mare. Între timp, încep să se arate zorile și putem admira geometria desăvârșită a așezării mormintelor, brazii argintii, mulțimea florilor.
Procesiunea se desfășoară în ordine și liniște. Alături de noi, participă și dl. Beniamin, șoferul nostru, care este mulțumit că se poate ruga, în sfârșit, la mormântul părintelui, deși a mai venit la Măn. Prislop cu grupuri de pelerini, de trei ori înaintea noastră. Aprindem lumânări și la mormântul maicii Zamfira, cea care a stat în preajma părintelui Arsenie, până la sfârșitul vieții acestuia.
Ajungem și noi în dreptul mormântului părintelui Arsenie. În acel moment, ca și cum am fi fost stropiți cu aghiasmă atunci când aceasta se sfințește, începe ușor să plouă. Noi o luăm ca o binecuvântare a Părintelui. Măicuțele care au ca ascultare îngrijirea mormintelor, acoperă cu folie mormintele care au flori ce pot suferi din cauza ploii, în special crini. Ne închinăm fiecare la mormântul înmiresmat de o mulțime de flori, cu lacrimi în ochi, îmbrățișându-i crucea, cu dorințe și dureri în suflet și cu recunoștința pentru faptele săvârșite de Părintele Arsenie în timpul vieții sale. Din păcate, nu putem zăbovi prea mult aici, o mulțime de oameni așteaptă și ei în ploaie, clipa mult-așteptată de a fi lângă Părintele. Imaginea mormântului Părintelui Arsenie nu ne va părăsi.
Peștera Sf. Ioan de la Prislop
După ce, cu greu, ne despărțim de mormântul Părintelui Arsenie, urcăm o pantă lină, ne închinăm la o troiță, apoi urmăm o cărare de munte. Drumul până la peșteră este destul de scurt, dar îl străbatem cu greutate din cauza șirului lung de oameni, din ambele sensuri. În sfârșit, ajungem și urcăm la peștera aflată în stâncă. Ne închinăm la icoana Sf. Ioan de la Prislop și la icoana Maicii Domnului. Între timp, ploaia s-a întețit, ne reîntoarcem de la peșteră și ne îndreptăm spre biserica mănăstirii, rămânând cu privirea fixată spre mormântul Părintelui Arsenie, atunci când la coborâre, trecem pe drumul de lângă acesta.
Mănăstirea Prislop
Din cauza ploii, nu am reușit să intrăm cu toții în Sfânta Biserică, să putem admira iconostasul pictat de Părintele Arsenie Boca. Avem ocazia să ascultăm vibrantele sunete de clopot izvorâte din clopotnița proiectată cu ani în urmă de părintele Arsenie.
Am stat adăpostiți de ploaie, pe unde am putut fiecare și am ascultat frumoasa Sfântă Liturghie oficiată aici.
Ne reîntoarcem la Pensiunea Belvedere din Hațeg, pentru a lua masa de prânz, apoi pornim spre ultimul obiectiv al pelerinajului, mănăstirea Lainici.
Drumul spre Măn. Lainici
După ce am terminat fiecare să ne aranjăm bagajele in cala autocarului, am plecat în direcția Petroșani, tot timpul drumului ploaia neîncetând. De la Petroșani, a urmat un drum plin de semafoare ce restricționau circulația pe un singur sens, dat fiind faptul că acest drum este într-un mare proces de reparare. Cu toată ploaia si impedimentele cauzate de starea fizică a drumului, cât puteam să privim peisajul natural, nu ne mai puteam sătura de frumusețea și sălbăticia acestuia. Cât de minunat este Dumnezeu în lucrurile Sale!
Măn. Lainici, jud. Gorj
Mănăstirea Lainic este situată la 30 km vest de orașul Petroșani, în defileul Jiului; datorită cadrului natural deosebit, fiind numită ”Mireasa din defileu”.
Am ajuns la mănăstire într-un moment în care ploaia se mai potolise. Ne-am închinat în biserica cea veche, apoi în biserica cea mare la icoana Făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Grabnic ascultătoarea”, apoi la racla cu moaștele Sfântului Irodion. În curte ne-am închinat la crucea mormântului părintelui Adrian Făgețean, unul dintre membrii Rugului Aprins.
De la pangarul mănăstirii, foarte bine aprovizionat, fiecare dintre noi și-a mai cumpărat câte o amintire de suflet. Din păcate, fiind încă departe de București a fost nevoie să scurtăm timpul petrecut aici, așa că ne-am îndreptat spre autocar. Înainte de a pleca, mai facem câteva fotografii, inclusiv cu dl. Beniamin și autocarul condus de dânsul, contribuțiile „amândoura” fiind ireproșabile.
Drumul de întoarcere spre București
Plecăm de la Măn. Lainici cu dorința de a mai reveni pe aceste locuri; timpul a trecut repede, locurile pline de sfințenie pe care am pășit ne dau deja o stare de meditație, gândurile noastre se îndreaptă de acum spre căile pe care să le modelăm cu grijă și trezvie spre a dobândi bijuteria de mare preț a mântuirii noastre. Până la Bumbești Jiu drumul este tot anevoios, făcând parte din marele proiect de reparații. Străbatem localitățile Tg. Jiu, Bengești, Bumbești Pițic, Slătioara și ajungem la Horezu, unde facem un popas de 45 minute, timp în care profităm de a lua puțin aer curat, ploaia oprindu-se pentru un timp și ea și a lua o gustare, pe post de cină.
După aceea, drumul continuă pe traseul Govora – Rm. Vâlcea- Pitești- București.
Tot timpul călătoriei de întoarcere, în autocar s-a derulat un adevărat program duhovnicesc, prin ascultarea Paraclisului Sf. Irodion sau vizionarea mai multor materiale video, pline de semnificații (Prepararea Sf. Mir, Părintele Cleopa, Părintele Arsenie Papacioc ș.a.).
Ne-am întors în București destul de târziu, dar reconfortați sufletește și mulțumiți că am dobândit câteva picături de Har de la Dumnezeu.
În încheiere, citez un pasaj din „Ghidul pelerinului creștin”: Scopul principal al pelerinajului trebuie să rămână dorința adâncă de a crește duhovnicește, prin pășirea cu smerenie pe locuri sfinte, prin sărutarea cu evlavie a Sfintelor Moaște și prin întâlnirea cu marii duhovnici ai vremii noastre. Toate aceste binecuvântări trebuie să rodească în viața noastră.