Trei Daruri au adus nou-născutului Împărat. Chiar şi fără să dorească aceasta, au închipuit Sfânta şi de viaţă făcătoare Treime, în Numele Căreia a venit în lume Pruncul Iisus, dar şi întreita slujire a Domnului: cea împărătească, cea preoţească şi cea profetică. Fiindcă aurul o simbolizează pe cea împărătească, tămâia pe cea preoţească, iat smirna pe cea profetică. Nou-născutul Prunc avea să devină Împăratul nemuritoarei Împărăţii, iar Preotul cel fără de păcat şi Profetul aveau să moară, aşa cum s-a petrecut cu cei mai mulţi dintre profeţi.

Toţi cunosc că aurul dă mărturie despre un împărat şi împărăţia lui. Toţi cunosc că tămâia dă mărturie despre preoţie şi rugăciune. De asemenea, toţi cunosc din Sfânta Scriptură că tămâia dă mărturie despre moartea omului. Nicodim a uns Trupul mort al lui Iisus cu miruri. Ungeau trupurile pentru a le păstra mai mult în faţa stricăciunii morţii. Lumea a fost luminată de Hristos, Care a strălucit precum aurul. Și s-a umplut de rugăciuni şi tămâie, precum o biserică. Lumea întreagă s-a umplut de mireasmă învăţăturii Sale.

Cele trei Daruri simbolizează de asemenea stăruinţa şi neschimbarea. Aurul rămâne aur, tămâia rămâne tămâie şi mirul rămâne mir. Niciunul dintre acestea nu-şi pierde proprietatea sa, oricât de mulţi ani ar trece. Chiar şi după o mie de ani, aurul continuă să strălucească, tămâia să ardă şi mirul să-şi păstreze aroma sa. Nu puteau să găsească pe pământ alte obiecte mai reprezentative, care să simbolizeze atât de fidel slujirea pământească a lui Hristos sau să arate limpede şi expresiv caracterul veşnic al lucrării Sale pe pământ, precum şi toate valorile duhovniceşti şi morale ce le-a adus din Cer pe pământ. A adus adevărul, rugăciunea şi nemurirea.

Cu ce altă materie pe pământ ar fi putu fi simbolizat adevărul, dacă nu cu aurul? Orice ai face aurului, el va continua să strălucească. Cu ce altceva ar fi putut fi simbolizată, dacă nu cu tămâia? Precum fumul de la tămâie umple biserica întreagă, tot astfel rugăciunea umple întreaga existenţă a omului. Precum fumul se urcă la înălţime, tot astfel sufletul omului se înalţă la Dumnezeu. „Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta”, spune Psalmistul. Și alte lucruri scot fum, dar niciunul nu îndeamnă astfel sufletul la rugăciune.

Ce altă materie de pe pământ ar fi putut simboliza mai bine nemurirea decât mirul? Mortăciunea răspândeşte duhoare, pe când nemurirea o neîncetată mireasmă.

Magii de la Răsărit au simbolizat, chiar şi fără să conştientizeze aceasta, credinţa creştinească. Au început de la Sfânta Treime şi au ajuns până la Învierea Domnului Iisus şi a credincioşilor Săi. Nu sunt simpli închinători, ci adevăraţi profeţi. Profeţi atât ai Credinţei Creştineşti, cât şi ai vieţii şi lucrării lui Hristos. Singuri, cu propria cunoaştere, nu le cunoşteau pe acestea. Pronia lui Dumnezeu a fost cea care i-a trimis în Betleem şi le-a dat acea stea neobişnuită, ca să-i povăţuiască pe cale.

(Preluat de pe : marturieathonita.ro)