„Începutul iubirii de arginți e motivul milosteniei. Capătul ei ultim e ura față de săraci. Cât timp adună cineva banii, e milostiv. Dar când are banii, îi strânge în mâini.”
„Vei începe să te ferești a-i osândi pe cei ce păcătuiesc, dacă îţi vei aduce aminte că Iuda a fost în adunarea ucenicilor lui Hristos, iar tâlharul – în numărul ucigaşilor; dar într-o singură clipă s-a petrecut minunata schimbare.”

„Iubirea de arginți este închinarea la idoli, fiica necredinței, scuza mincinoasă pentru boli, prevestirea bătrâneții, frica de secetă, vestitoarea foametei.”
„Iubitorul de arginti râde de Evanghelii și le nesocotește cu voia. Cel ce a dobândit dragoste va risipi banii. Dar cel ce spune că acestea două pot viețui împreună, se amăgește pe sine.”
„Să ne temem de Domnul ca de fiare. Căci am văzut oameni care ducându-se să fure, nu se temeau de Dumnezeu, dar auzind lătrat de câini în acel loc, s-au înapoiat îndată; și ceea ce n-a făcut frica de Dumnezeu, a făcut frica de fiare.”
„Să cunoască toți cei ce au venit la lupta cea bună, aspră, strâmtă și ușoară, că au venit să sară în foc, dacă primesc să locuiască în ei focul cel nematerial. Să se cerceteze fiecare pe sine și numai după aceea să mănânce din pâinea aceasta amestecată cu ierburi amare și să bea din paharul acesta amestecat cu lacrimi, ca să nu-i fie lupta spre osândă.”
„Rugăciunea ține lumea”
„Creștinii nu se nasc, ci se fac.”
„De multe ori setea pune capăt setei. Dar a curma foamea prin foame, e greu și cu neputință. Când te va birui stomacul, domolește-l prin osteneli. Iar dacă nici aceasta nu-i cu putință, din pricina slăbiciunii, luptă cu el prin priveghere.”
„Cel ce silește stomacul (să cuprindă mai mult) își lărgește mațele. Iar cel ce luptă cu el le îngustează pe acelea. Iar acestea îngustându-se, nu e nevoie de multe mâncăruri. Și atunci vom ajunge postitori din fire.”
„Când pântecele e strâmtorat, se smerește inima. Dar când acesta e îngrijit, se fudulește gândul.”
„Lăcomia stomacului este fățărnicia pântecelui. Săturat, strigă că e lipsit; și ghiftuit și plesnit de satul, țipă că îi e foame. Lăcomia pântecelui e bucătar iscusit, născocind tot felul de mâncări gustoase. Astupându-se un canal, se deschide altul. Închizându-l pe acesta, se cască un altul. Lăcomia pântecelui este o amăgire a ochilor, care înghițind puține, dorește să le înghită pe toate.”

Sursa: citateortodoxe.ro