— Elena Grigorescu —
Prima zi, vineri 06.05.2016
Cu binecuvântarea preoților Parohiei Popa Rusu, un grup de 49 credincioși au plecat în ziua de 06 mai 2016 (Praznicul Izvorului Tămăduirii), în jurul orei 15,00 spre frumoasele meleaguri gorjene, pentru a se reîntâlni cu aerul binefăcător și sfânt al Mănăstirii Tismana și al împrejurimilor acesteia, adevărate raiuri pământești.
Părintele Cătălin Radu, însoțitorul acestei călătorii duhovnicești, nădăjduia la ajutorul lui Dumnezeu să ajungă să-și îndeplinească o promisiune mai veche (pe vremea când era diacon), de a sluji Sfânta Liturghie la Cioclovina de Sus. Încercările anterioare de a-și împlini promisiunea nu au reușit din motive independente de voința noastră.
De această dată, cu toții ne-am mobilizat la rugăciune, iar Maica Vartolomeea, egumena Schitului Cioclovina de Sus ne-a fost alături, cu rugăciunea sa fierbinte, așa cum numai un monah știe să o facă.
Poate, pe mulți dintre noi, cu neputința noastră omenească, ne cam neliniștea instabilitatea vremii de afară. Dar, din moment ce rugăciunea noastră îndreptată spre ajutorul Maicii Domnului era ca să putem ajunge la Cioclovina de Sus, ne-am lăsat purtați de voia lui Dumnezeu, iar noi n-am făcut decât să ne echipăm corespunzător pentru a fi protejați de eventuale precipitații.
Drumul este foarte aglomerat, fiind sfârșit de săptămână, dar cu ajutorul lui Dumnezeu și cu îndemânarea șoferului, domnul Ion, reușim să ajungem la Mănăstirea Tismana, în jurul orei 21,00. Pe drum, părintele Cătălin fusese anunțat că vom fi așteptați, înainte de a fi cazați, la mănăstire, care va fi deschisă pentru a ne închina.
Avem marea bucurie să fim întâmpinați chiar de maica stareță, care cu răbdare și dragoste ne prezintă în câteva cuvinte câteva informații asupra stării actuale a acestui Sfânt Locaș, aflat într-un îndelungat proces de restaurare.
Observăm că a fost așezat un mare și frumos baldachin auriu cu sfintele moaște ale ctitorului Nicodim cel Sfințit, purtând și o frumoasă icoană a acestuia, în partea stângă a pronaosului.
După ce vizităm și pangarul, foarte bine aprovizionat cu tot felul de obiecte inedite și specifice zonei, ne îndreptăm spre Hostelul Tismana pentru a ne caza.
Părintele Cătălin stabilește pentru a doua zi dimineață programul: plecarea spre Cioclovina de Sus va fi în jurul orei 6,45.
A doua zi, sâmbătă 07.05.2016
Plecăm spre Cioclovina de Sus până în ora 7,00. Parcurgem prima parte a drumului pe șosea (aproximativ 10 minute), apoi pe cărarea marcată prin pădure începe urcușul. La un moment dat, observând anevoia cu care urcă marea noastră majoritate, nefiind antrenați, părintele Cătălin hotărăște să mergem pe drumul forestier.
Deși urcăm tot timpul, datorită drumului mai larg și cu pantă mai lină, efortul nostru este ceva mai redus și avansăm ceva mai repede. Tot drumul suntem însoțiți de foșnetul frunzelor copacilor, de cântecul cucului și de minunatul concert al păsărilor.
Ajungem într-o poieniță aproape de vârf, unde se află o troiță, de unde începe un urcuș în cea mai mare parte abrupt, care durează 20-25 minute, până la Schit.
Aflată în așteptarea noastră, maica Vartolomeea de cum zărește primul pelerin, începe să bată clopotul, sprijinindu-se cu mâna stângă în ambele bastoane, ritual binecunoscut celor care o vizitează . Este modul de binecuvântare cu care maica îi întâmpină pe cei veniți să se bucure de pitorescul și binefacerea acestui loc. Cât ai fi de împietrit la inimă, nu poți să nu lăcrimezi în fața acestei imagini; parcă te afli în fața unui înger, care își deschide aripile să te mângâie pentru osteneala drumului.
Vă asigur că dacă în ultima parte a urcușului mă rugam Maicii Domnului să îmi întărească mușchii picioarelor care parcă nu mă mai ascultau, la întâmpinarea făcută de maica Vartolomeea am uitat complet de tot efortul fizic depus.
Ne organizăm cât putem de repede, pentru a participa la Sfânta Liturghie, pe care cu toții o așteptăm cu nerăbdare. Lăsăm bagajele grupate pe unde putem, afară, strângem pomelnicele și dat fiind spațiul foarte mic din biserică, rămân în primul rând cântăreții de la strană și care mai reușim să ne facem loc. Maica Vartolomeea se așează în partea dreaptă, în spatele fratelui Paul.
În timpul în care Părintele Cătălin săvârșește Proscomidia, fratele Paul și strana cântă Acatistul Sfintei Învieri a Domnului. Prin cele trei ferestre ale bisericuței (gen ambrazură) lumina de afară pătrunde ca o Trinitate, menită să sfințească încă o dată Actul Liturgic.
După ce se cântă Hristos a înviat, părintele dă binecuvântarea pentru începerea Sfintei Liturghii. Este atât de mare liniștea că ne auzim respirația și aceasta, încetinită de emoție. Lacrimile se strecoară ca mărgăritarele în ochii noștri și parcă uităm de cine suntem, de unde venim, ce probleme avem. Ne rugăm mai mult pentru frații noștri aflați în nevoi și suferințe de tot felul și cu gândul reușim să îi aducem aici sus, alături de noi.
Avem simțământul că aici suntem mai aproape de Dumnezeu, de Maica Domnului și de Sfinți; ne simțim mai curați și mult mai liberi.
Nici nu știm când se termină Sfânta Liturghie…. au fost momente care parcă au depășit ca intensitate o Liturghie Arhierească.
În final, părintele Cătălin rostește o scurtă predică, în care subliniază cu putere importanța covârșitoare a Sfintei Învieri a Domnului Iisus Hristos pentru întreaga noastă viețuire creștină.
Mai poposim puțin pe băncuțele frumos amenajate din preajma bisericuței, luăm o mică gustare, apoi mai ascultăm, cât reușim să prindem, din cuvintele dulci și de mare folos ale maicii Vartolomeea și apoi imortalizăm momentul final în câteva poze de grup. Mulțumim maicii pentru dragostea cu care ne-a primit și cu nădejdea că legătura cu dânsa va fi permanentă prin rugăciune, începem coborârea spre Tismana, aproape de ora 13,30. Rămânem cu nădejdea că vom mai reveni în acest loc și anul viitor, dacă Dumnezeu va îngădui; maica ne asigură că oricând vom fi primiți cu toată dragostea.
Coborâm, de astă dată, pe drumul cunoscut nouă, cu o pantă ceva mai accesibilă și mai scurtă decât cea de la urcare. Coborârea este destul de ușoară, cu siguranță și datorită încărcăturii sufletești acumulate la Cioclovina de Sus. Trecem pe lângă schitul Cioclovina de Jos, la care doar ne închinăm, fiind în mare întârziere. Au apărut ceva nori de ploaie, care încep să se scuture. Noi intrăm în pădure din nou și reușim să scăpăm neudați. Mai jos, avem să găsim bucățele de grindină, așa că ploaia mai aprigă pe noi ne-a protejat.
În jurul orei 15,10 ajungem la hotel, unde facem un duș, ne aranjăm bagajele și plecăm spre București.
La Horezu facem un popas cam de o oră, pentru o masă mai consistentă, iar în jurul orei 18,15 plecăm spre casă.
În final, pentru această minunată zi, nu putem decât să mulțumim din tot sufletul Maicii Domnului, Egumena tuturor mănăstirilor: PreaSfântă Fecioară, Preacurată Maică Născătoare de Dumnezeu, Îţi mulţumim că ne eşti şi nouă Mamă Bună, Iubitoare şi Grabnic Ajutătoare!