Cele patru lucrări duhovnicești spre care Avva Ghelasie de la Frăsinei își îndemna ucenicii să ia aminte
„Vine un timp când numai smerenia și dragostea contează, pe ele trebuie să lucrezi. Rostul suferinței este dumnezeiesc, ne pregătește de trecere, ne apropie de Hristos, ne descoperă, prin aparenta lipsire de daruri, cine suntem noi, cât de puțină iubire am întrupat. Să păzim, deci, smerenia, dragostea de Dumnezeu și de aproapele, căci, în fața bolii și a morții rămân smerenia și iubirea, celelalte daruri întorcându-se la Dumnezeu”
Părintele Ghelasie de la Frăsinei s-a născut in ziua de 18 martie 1944, în județul Vâlcea, în apropierea vetrelor monahale de la Cozia, Turnu și Stânișoara, ca fiu al preotului Gheorghe și al preotesei Marcela. La vreme, l-a cunoscut pe părintele Arsenie Praja, lângă care a și ucenicit, îmbrățișând cu toată inima nevoințele monahale pustnicești. În anul 1973, Cuviosul Ghelasie a intrat în obștea Mănăstirii Frăsinei, unde s-a nevoit vreme de treizeci de ani, pana în ziua de 2 iulie 2003, când a trecut la Domnul. La vârsta de 59 de ani, Cuviosul Ghelasie a trecut Pragul Veșniciei în vremea rugăciunii, în gest de Închinare, în taina chiliei, cu icoana pe piept și cu mintea trează, în timp ce un ucenic îi citea, la rugămintea sa, Acatistul Acoperământului Maicii Domnului. Părintele Valerian, nevoitor în Schitul Pătrunsa, din județul Vâlcea, a fost ucenic de chilie al Cuviosului Ghelasie. Cel dintâi spune ca Avva Ghelasie își învăța ucenicii să aibă trezvie, mai ales spre aceste patru lucrări duhovnicești: nădejdea și încrederea în purtarea de grijă a lui Dumnezeu; tăcerea, mai ales în ispite; smerenia și răbdarea răului. Cuviosul Ghelasie formula aceste învățături în patru îndemnuri scurte.
Nu te alarma! „Nu te alarma!”, adică nu intra în panică, nu îți pierde încrederea în purtarea de grija a lui Dumnezeu, indiferent de cât de grea este situația prin care trebuie să treci. Nu te pierde cu firea, adică rămâi cât se poate de liniștit, indiferent de câte valuri ale vieții se năpustesc asupra ta. Mai ales în greutățile și necazurile vieții se vede grija lui Dumnezeu, atunci când omul nu mai găsește nici o soluție de scăpare. Teama, frica, tulburarea gândurilor, pierderea liniștii sufletești și împuținarea curajului sunt trăiri ale celor care nu cred în Dumnezeu sau Îl socotesc pe Acesta mult prea departe de această lume care pare părăsită de El. Aceștia se cred și se simt singuri. Cuviosul Ghelasie spune: „Ține-te tare, fii răbdător, suferința și boala sunt în Taina Crucii; stai cu nădejde neclintită în Dumnezeu, în această răstignire vie.” Ceea ce numește părintele „Taina Crucii” este tocmai planul de mântuire al lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi. Din nici o cale de mântuire nu poate lipsi Taina Crucii.
Nu te contrazice! „Nu te contrazice!”, adică nu intra în conflict cu aproapele tău. Puterea minții de a înțelege un anumit lucru, de a-și verifica propria stare și de a primi o învățătură este un dar de la Dumnezeu. Astfel, tăcerea, mai ales în întâlnirile cu persoane care gândesc în mod diferit, este un semn al înțelepciunii. Când aproapele greșește, dar nu acceptă sub nici un chip faptul că se poate înșela în faptele sau gândirea lui, atunci nu mai are rost să ne folosim de cuvinte sau argumente pentru a-l ajuta să înțeleagă ce anume greșește. Mintea lui este deja mult prea încordată spre a se apăra, deci nu mai poate privi liber lucrurile. Se întâmplă de multe ori ca același lucru să fie văzut de oameni în moduri diferite, în funcție de experiențele și trăirea fiecăruia. Trebuie să știm că nu este obligatoriu ca să existe un singur mod de a vedea un anumit lucru. Pot fi mai multe unghiuri bune de a privi același lucru. Prin contrazicere se cade foarte ușor în mândrie, iar de la mândrie și până la aprinderea cu mânie împotriva aproapelui nu mai este decât foarte puțin. Pentru aceasta, Cuviosul Ghelasie spunea: „Când ești mânios și pătimaș, în loc să te descarci, cere iertare, măcar și formal, ca să îmblânzești fiarele patimii ce căută să te sfâșie.” Tot spre a evita contrazicerea, părintele mai spunea: „Mare e taina tăcerii care oprește dezbinarea și căderea în stricăciunea păcatului, a neiubirii. Să-ți asumi tu însuți vina ta și a celuilalt, dar să nu le diseci în toiul ispitei, să nu te fixezi la ele și să le arunci în focul închinării tăcute și răbdătoare, ca să ardă și să crape dracul mâniei din tine”.
Nu îți arăta nevoința! „Nu îți arăta nevoința!”, adică fii smerit și nu căuta să arăți oamenilor ce fapte duhovnicești te întărește Dumnezeu să împlinești. Acest îndemn se trage din cuvântul Mântuitorului Iisus Hristos, care zice: „Luați aminte ca faptele dreptății voastre să nu le faceți înaintea oamenilor ca să fiți văzuți de ei; altfel nu veți avea plată de la Tatăl vostru Cel din ceruri. Deci, când faci milostenie, nu trâmbița înaintea ta, cum fac fățarnicii în sinagogi și pe ulițe, ca să fie slăviți de oameni; adevărat grăiesc vouă: și-au luat plata lor. Tu însă, când faci milostenie, să nu știe stânga ta ce face dreapta ta, ca milostenia ta să fie într-ascuns și Tatăl tău, Care vede în ascuns, îți va răsplăti ție. Iar când vă rugați, nu fiți ca fățarnicii cărora le place, prin sinagogi și prin colțurile ulițelor, stând în picioare, să se roage, ca să se arate oamenilor; adevărat grăiesc vouă: și-au luat plata lor. Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta și, închizând ușa, roage-te Tatălui tău, Care este în ascuns, și Tatăl tău, Care vede în ascuns, îți va răsplăti ție” (Matei 6, 1-6).
Nu blama răul! „Nu blama răul!”, adică nu îl judeca pe aproapele tău cel pătimaș, care nu știe ce face. Nu omul, ci diavolul este cel care face răul în lume. Răbdarea răului din jurul nostru este un semn al apropierii noastre de Dumnezeu, care „face să răsară soarele și peste cei răi și peste cei buni”. Părintele Ghelasie spune: „Trebuie să înveți să trăiești cu răul, să-l iubești, că dacă te lupți cu el, îl alimentezi, însă dacă îl iubești (dacă îl scufunzi în iubirea și lumina lui Dumnezeu), îl distrugi, moare. E o lupta rafinată în care trebuie să lucrezi cu înțelepciune, nu trebuie să alimentezi răul în nici un fel și, pentru aceasta, nu trebuie să intri în contradicții și dispute.”
Cuvânt, în loc de testament! „Vine un timp când numai smerenia și dragostea contează, pe ele trebuie să lucrezi. Rostul suferinței este dumnezeiesc, ne pregătește de trecere, ne apropie de Hristos, ne descoperă, prin aparenta lipsire de daruri, cine suntem noi, cat de puțină iubire am întrupat. Să păzim, deci, smerenia, dragostea de Dumnezeu și de aproapele, căci, în fața bolii și a morții rămân smerenia și iubirea, celelalte daruri întorcându-se la Dumnezeu”, zice Cuviosul Ghelasie de la Frăsinei.
Sursa: Creștin Ortodox/ Teodor Danalache, Patru îndemnuri ale Avei Ghelasie