Ce este falsa smerenie și cum o deosebim de adevărata smerenie?
– De fapt, trebuie să știm toți că niciodată un om smerit nu se vede smerit. Nu se vede, pentru că n-ar mai fi smerit. Precum spune un sfânt părinte în Pateric: „Ce este smerenia, părinte?” „A te vedea pe tine sub toată făptura, fiule”. Făptură e și viermele, făptură e și câinele. Cum ar putea fi ființa asta rațională sub toată făptura? Pentru că și viermele și oricare ființă știu precis ce vor: vor să trăiască. În sensul acesta se zbate, se încovoaie să ajungă existența vieții. Biologic, că e vierme.
Fiți înțelepți ca șerpii, spune Mântuitorul, și blânzi ca porumbeii. De ce înțelept ca șarpele, care-i atât de odios între fiare, între animale? Pentru că șarpele își ferește capul. Să nu-l lovești la cap, că moare. Dacă îl lovești oriunde, nu piere. Și capul nostru e Hristos. Trebuie, cu orice chip, identificat cu El și ferit Hristos, să nu cumva să sufere Hristos, Care a spus: Fără de mine nu puteți face nimic!
Lumea, la astfel de cuvinte, după mii de ani, cerbicoasă, consideră că aceste cuvinte din Scriptură au fost când au fost. La anul 419 s-a ținut un Sinod local la Cartagina și printre alte teme care s-au discutat a fost și problema aceasta: grija Bisericii la cele ce a spus Hristos, știind că tot ce a spus Hristos e adevărat. La canonul 184 spune așa: „Dacă totuși zici că poți ceva fără Hristos, anatema să fii!” Adică, mai mult decât blestemat.

Cum putem lupta împotriva mândriei?
– Nu poți, decât dacă te smerești. Adică ți-a dat o palmă, iar tu, din smerenie, dai și obrazul celălalt. Acum nu-i ușor să dai și obrazul celălalt, dar este posibil. Pentru că nu e o utopie, nimic nu este neîmplinibil din ce a spus Hristos. A spus un lucru care se poate face. Dar nu a biruit cel care a lovit, ci cel care a primit cu plăcere, cu bucurie. Pentru că ar fi suferit, dacă se putea, chiar pentru Hristos. Bucuria suferințelor noastre din închisori și din lanțuri era tocmai asta, că ni s-a dat prilejul să suferim pentru Hristos! Nu eram noi cei înfrânți, care primeam lovituri. Au fost înfrânți cei care ne-au lovit.
Comparând toate religiile lumii, care a fost concepția lor de mântuire? Se constată că toți doreau să scape de suferință. Hristos zice: „Nu! Numai prin suferință puteți scăpa de suferință!”; pentru că Mântuitorul a făcut atât de multe fapte mari: dreptate, învățături etc. Să măsurăm cu 90 de grade un unghi. Mai mult: a înviat morții și multe altele. Se facem unghiul de 180 de grade. Dar n-a mântuit lumea prin asta.
Misiunea Mântuitorului a fost tocmai asta, să mântuie lumea prin suferință. S-a răstignit pentru noi și atunci unghiul a devenit de 360 de grade, desăvârșit. Adică, atunci a fost biruit satana. Mântuitorul era pe Cruce și se văita satana. De aceea Crucea este atât de puternică împotriva duhurilor rele, pentru că se zice: „În numele Tatălui (Care înseamnă toată înălțimea) și al Fiului (toată adâncimea) și al Sfântului Duh (toată lățimea)”. Adică se evocă Sfânta Treime. Și s-a constatat că fuge dracul de Cruce!
Deci, prin suferință s-a biruit satana. Diferența între dramă și tragedie e că în dramă eroii biruiesc, în tragedie eroii sunt înfrânți. Noi nu avem tragedii. Avem numai drame. Eroii noștri au biruit, toți! Dovada este că Mântuitorul, Care este de-a dreapta Tatălui, a zis: Vi s-a dat toată puterea, în cer și pe pământ. Și a mai zis ceva care ne privește direct: Îndrăzniți! Eu am biruit lumea! Cine a biruit? Satana? Cine a biruit? Cei care au lovit? Cei care L-au răstignit?
De aceea, suferința aduce foarte multă smerenie. Numai atât: să se facă pentru marele Adevăr. Pentru Hristos. Că noi cerem harul lui Dumnezeu. Fără harul lui Dumnezeu nu se poate nimic, pentru că zice Hristos: Fără de Mine nu veți putea face nimic.
El e tulpina, noi suntem mlădițele. Nu pot, nici mlădița, nici mugurii, nici frunzele, fără viță.
Și atunci, din momentul din care nu putem face nimic fără puterea lui Dumnezeu, cerem harurile Lui ca să putem face. Dar Dumnezeu nu dă harul ca la un milog. Îți dă ca să te ridici, să rupi din tine pentru alții, să-ți pui viața interioară la punct, să gândești frumos, să știi să suferi pentru adevăr! Și chiar pentru fratele tău.
Atunci harurile vin din abundență. Să știi să ceri, dar nu cu o mână întinsă, țigănească! (…)

(Ne vorbește Părintele Arsenie Papacioc – Despre smerenie)