— Elena Grigorescu —
Perioada derulării pelerinajului: 8-12 octombrie 2016
Participanţi: un grup de 21 pelerini din cadrul Parohiei Popa Rusu, cu binecuvântarea părinților Parohiei
Itinerar (un traseu nou): Rila (Bulgaria)- Tesalonic- Măn. Sf. Dionisie din Olimp- Măn. Sf. Paraschevi din Valea Tembi- Meteore- Veria- Tesalonic- Souroti– Drama- Kavala – București
Scopul: închinarea în locuri nevizitate în pelerinajul din 2014, dar importante prin minunile, tămăduirile și ajutorul Sfinților, deopotrivă cu Sfintele odoare găzduite
Organizator: Agenția Basilica Travel; Autocar SETRA – B140BOR; însoțitor de grup: diac. Florentin Dorobanțu; șoferi: Viorel Inimăroiu și Constantin Scripcaru
Ziua 1, sâmbătă, 08 octombrie 2016
Am pornit la drum la ora 6,45, de la baza dealului Patriarhiei. Îndrumați de părintele-ghid, ne-am rugat la Dumnezeu să ne ocrotească călătoria, spre a fi feriți de ispitele vrăjmașului și a ne bucura de frumusețile locurilor pe care le vom vizita.
În tot timpul celor 5 zile de pelerinaj, rugăciunea avea să fie prezentă în mod ziditor pentru fiecare dintre noi, alături de explicațiile pline de duh, consistente și documentate alte ghidului nostru.
Formalitățile vamale la trecerea în Bulgaria s-au derulat repede și fără probleme. După un prim popas după ieșirea din orașul Ruse, ne-am continuat drumul prin Bulgaria, traversând munți, tuneluri, însoțiți de decorul peisajelor de toamnă splendid colorate.
Un al doilea popas a fost după ce am trecut prin vecinătatea orașului Sofia, „La steaguri”, apoi după încă o bucată bună de drum am intrat pe drumul spre Mănăstirea Rila.
Mănăstirea Rila este cea mai mare și mai cunoscută mănăstire ortodoxă din Bulgaria. Aceasta este situată în partea de nord-vest a Munților Rila, la o altitudine de 1147 de metri deasupra nivelului mării, în valea Râului Rilska, la 117 kilometri mai la sud de capitala Sofia. Întemeiată în secolul al X-lea, Măn. Rila este considerată una dintre cele mai importante monumente culturale, istorice și arhitecturale ale Bulgariei. Lavra este cunoscută în toată lumea, în trecut ajunsese să aibă ca la 2000 viețuitori. În prezent, deși generoasă ca suprafață și spații de cazare, ea numără o obște de doar câțiva monahi. Mănăstirea este căutată de creștini mai ales pentru prezența Sfintelor moaște ale Sf. Ioan de la Rila, dovedit a fi mare făcător de minuni.
Sfântul Ioan de Rila (cca. 867 – 946) este cunoscut ca ocrotitor al poporului bulgar și unul dintre cei mai reprezentativi sfinți ai Bisericii Ortodoxe Bulgare. Sfântul Ioan de Rila a fost unul dintre primii sfinți canonizați după încreștinarea bulgarilor; este atât întemeietorul monahismului bulgar, cât și al primului așezământ monahal din Bulgaria, Mănăstirea Rila. Sfântul Ioan de Rila a trăit în singurătate în mai multe locuri, înainte de a se duce in Munții Rila, unde și-a petrecut restul vieții. Sfântul Ioan de Rila era cunoscut încă din timpul vieții, ca făcător de minuni.
Am admirat marea și frumoasa biserică, cu o pictură în culori vii a unor imagini biblice măiestrit realizate, apoi ne-am închinat la Sf. Moaște ale Sf. Ioan de Rila.
Ne-am continuat drumul spre granița cu Grecia. Am mai făcut un popas la magazinul „cu bomboane multe”, unde te îmbia mirosul de plăcinte calde.
În jurul orei 20,00 am ajuns la hotelul „Capsis” din Tesalonic, unde urma să rămânem peste noapte.
Ziua a doua, duminică 09 octombrie 2016
Cu autocarul ne-am deplasat până la Bis. Sf. Dimitrie din Tesalonic, unde am participat la Sf. Liturghie. Biserica Sf. Dimitrie este de mari dimensiuni și poartă multe odoare Sfinte: mormântul Sf. Dimitrie izvorâtorul de Mir, Sfintele Moaște ale acestuia, racla cu moaștele Sf. Anisia, racla cu moaștele Sf. Grigorie Kallidis.
Slujba Sfintei Liturghii s-a desfășurat cu un ritual mult mai fastuos decât în România, dar și cu multă trăire duhovnicească. Deși Sf. Liturghie s-a oficiat în limba greacă, noi fiind familiarizați cu Slujba, nu a constituit o problemă să fim trăitori lăuntrici, cu tot sufletul și cugetul nostru.
După terminarea Sf. Liturghii, la racla cu capul Sf. Dimitrie s-au observat câteva bobițe de mir, cu miros plăcut, un posibil dar din partea Marelui Mucenic pentru participarea noastră.
Ne deplasăm pe jos spre a face un mic tur al unei părți din centrul istoric al orașului și a vizita obiectivele cuprinse în program.
Trecem pe lângă Agora Romana, centrul administrativ și religios al orașului până în secolul al V-lea, construită pe locul unei vechi piețe elenistice. In plin centru al orașului s-a creat un sit arheologic odată cu începerea săpăturilor din anul 1962. Obiectivele descoperite, construite din cărămidă roșie arsă, au fost restaurate în anul 1989.
Ne continuăm turul pietonal și observăm o baie turcească, construită pe timpul ocupației turcești, piața comercială și mai multe clădiri administrative, impozante.
Aproape de Piața Aristotel, pe strada ce duce către biserica Sfânta Sofia ajungem la Măn. Sf. Cuvioase Teodora a Tesalonicului și a cuviosului David. În biserica mănăstirii, în pronaos se păstrează moaştele Sfintei Teodora din Tesalonic. Sfânta Teodora s-a născut în insula Eghina, din părinţi dreptcredincioşi, în perioada iconoclastă, în vremea împăratului Mihail al II-lea Valvos (820-829). La îndemnul părinţilor, s-a căsătorit la vârsta potrivită şi a născut o fiică. După aceea, din cauza năvălirii barbarilor, s-a mutat în cetatea Tesalonic, unde și-a crescut fiica purtând mare grijă de curăția sufletului ei și făcând-o mireasa lui Hristos.
Tot în aceeaşi biserică se află şi moaştele Cuviosului David din Tesalonic. Acest sfânt s-a născut la Tesalonic şi s-a nevoit mai întâi în mănăstirea Sfinţilor Mucenici Teodor şi Mercurie, cea numită Kukuliaton, din apropierea cetăţii Tesalonicului. El s-a nevoit vreme de trei ani într-un migdal. Mai apoi, el şi-a continuat nevoinţele într-o chilie pe care şi-a zidit-o sub acel migdal.
Continuăm drumul pe această stradă și ajungem la Biserica Sf. Sofia, o veche biserică din sec. al XIII-lea, transformată de turci în moschee în sec al XV-lea. În pronaos se află o impresionantă raclă din argint cu Sfintele Moaște ale Sf. Vasile cel Nou (sec. al IX-lea), episcop al Tesalonicului, autor al Vămilor Văzduhului.
Ne grăbim să ajungem la Mitropolia din Tesalonic, pentru a ne putea închina la moaștele Sf. Grigorie Palama, pentru că riscăm să nu o mai găsim deschisă. Patronul acestei deosebite catedrale, Sf Grigore Palama, e unul dintre cei mai subtili teologi ortodocși, interpretând Scriptura cu metodologia filosofiei neoplatonice. El a considerat irelevantă disputa trup-spirit, o temă centrală în cultura occidentală. Raționalității stricte, Palama opunea tehnica isihasmului, în care rugăciunea neîntreruptă ajută intelectul să coboare în inimă.
În drumul nostru spre Arcul lui Galerius, trecem pe lângă mica și vechea Biserică a Sf. Constantin, aflată sub nivelul străzii, în diagonal observăm o biserică cu o arhitectură deosebită; este Biserica Sf. Pantelimon.
Ajungem la Arcul lui Galerius partea vizibilă a acestuia făcând parte dintr-un complex arhitectonic; peste arc trecea calea pe care împăratul mergea spre palatul său, aflat mai jos, înspre mare. Este un arc triumfal, ridicat în 304 d.Hr. în amintirea victoriei împăratului contra perșilor (297).
De la Arc, ceva mai sus, se observă Rotonda Sf. Gheorghe, cea mai veche biserică creștină. Inițial edificiul a fost construit de Galerius (un mare prigonitor al creștinilor) drept mausoleu al acestuia. Dar, nu a fost să fie așa cum hotărâse Galerius, ci a devenit biserică creștină, a servit drept catedrală în sec. al V-lea. Ulterior, în timpul ocupației turcești (sec. al 6-lea), la Rotonda Sf. Gheorghe s-a adăugat un minaret, care străjuiește și astăzi, lipsit de con și semilună.
Biserica Panaghia Dexia, ne este cunoscută din pelerinajul din 2014. Câțiva dintre noi merg să se închine în această biserică la icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni, icoană atribuită Sf. Ap. Luca.
Coborând înspre faleză, spre sud, în Piața Navarinos,observăm ruinele Palatului lui Galerius, având clădirile dispuse în jurul unei curți centrale (atrium). În cadrul ansamblului au fost descoperite pardoseli din marmură și mozaic (care au fost reconstituite) și o arcadă de marmură cu basoreliefuri care il reprezintă pe Galerius. Palatul a avut atașată o sală în formă de octogon, cu șapte abside interioare, care comunică cu palatul și ocupă latura de sud-vest. Acesta este unul dintre principalele complexe tetrarhice romane din perioada 297-307 d.Hr, fiind singurul din Grecia și a fost scos la lumină în urma săpăturilor din anii 1950-1960.
Coborâm spre faleză și admirăm luciul Mării Egee, albastră și liniștită la orele amiezii.
Ne îndreptăm spre Turnul Alb, simbolul orașului Tesalonic, locul unde vom regăsi autocarul nostru.
Autocarul ne așteaptă la loc umbros, sub copacii de pe strada de lângă Turnul Alb. Acest monument a devenit simbol turistic al orașului Tesalonic. A fost construit de venețieni ca turn de apărare, ulterior devenit închisoare și loc de execuție a prizonierilor (turnul sângeros).
În spatele Turnului Alb, pe faleză, într-un pâlc de arbori, se află statuia ecvestră a lui Alexandru Machedon.
Cu autocarul, părăsim orașul Tesalonic și ne îndreptăm spre Kalambaca, aflat la o distanță de aproximativ 250 Km. Dar, în drum, mai avem de vizitat încă două obiective.
Facem o pauză pentru prânz la Katerini, apoi ne continuăm drumul. Suntem atenționați de ghidul nostru asupra siluetei încețoșate a Muntelui Olimp (Vf. Miticas 2917 m). Originea etimologică a numelui Olimp înseamnă plin de lumină, fiind analog cerului, locuit de zei, semizei, copiii zeilor și servitorii acestora. În mitologia greacă, Olimpul este lăcașul zeilor panteonului antic grecesc. Este greu de spus ce însemna în acele vremuri cu adevărat „Olimpul”. În Iliada lui Homer se afirmă că Olimpul se află mult deasupra tuturor munților, nefiind însă vorba de rai. Într-un pasaj din Iliada, Zeus vorbește zeilor de „cel mai înalt vârf al Olimpului cu multe vârfuri”, ceea ce ar sugera că Olimpul era cu adevărat un munte. În opera lui Homer, Poseidon amintește de faptul că el este stăpânul mărilor, Hades al morții, iar Zeus al cerurilor, dar Olimpul este comun celor trei. Indiferent de natura sa, intrarea către Olimp era străjuită de o mare poartă de nori. Zeii trăiau în acest lăcaș (din care coborau uneori în lumea muritorilor de pe Terra), se hrăneau cu ambrozie și ascultau muzica divină a lirei lui Apollo.
Ajungem în localitatea Litochoro (Orașul zeilor), locul de unde pornesc toate ascensiunile spre Mt. Olimp. Urcăm cu autocarul spre Mănăstirea Sf. Dionisie.
Mănăstirea, întemeiată în 1542 de către Sf. Dionisie din Olimp ca Stavropighie Patriarhală și închinată Sfintei Treimi era situată la o altitudine de peste 900 m, chiar în inima Mt. Olimp.
Mănăstirea era un monument de o rară frumusețe arhitecturală. Ideal integrat mediului natural, complexul monahal a fost construit ca o fortăreață, din piatră și lemn.
Încă din timpul vieții Sf. Dionisie, mănăstirea a devenit cunoscută în întreaga Grecie, și chiar dincolo de hotarele ei, impunându-se ca un centru duhovnicesc, cultural și economic, contribuind la zidirea sufletească și educația credincioșilor greci, greu încercați, de jugul ocupației otomane. Acesta a fost unul din motivele pentru care în anul 1821 mănăstirea a fost incendiată de către Veli Pașa, fiul lui Ali Pașa. Metodie Paliouras, pe atunci egumen al mănăstirii, împreună cu alți 12 monahi, au fost prinși și spânzurați în piața centrală din Larisa.
În timpul Răscoalei din Olimp din 1878, Măn. Sf. Dionisie a fost parte activă, oferind adăpost femeilor și copiilor din Litochoro. Cu această ocazie, pentru prima dată de la întemeierea mănăstirii a fost întreruptă regula care nu permitea accesul femeilor în mănăstire.
În 1943, Măn. Sf. Dionisie a fost distrusă de către germani în timpul unui bombardament.
În prezent Măn. Sf. Dionisie este mutată la o altitudine mai mică decât cea inițială, pe locul vechiului metoc Skala, înființat în 1950 la o distanta de 3 km de Litochoro și 15 km de vechea mănăstire.
Din cadrul ansamblului mănăstiresc fac parte chiliile, ateliere, sala de mese (trapeza) și biserica principală, unde sunt oficiate slujbele zilnice. Catoliconul mănăstirii este închinat Adormirii Maicii Domnului. Din 1989 a reintrat în vigoare regula care interzice accesul femeilor în mănăstire, după rânduiala lăsată de Sfântul Dionisie.
In apropierea mănăstirii, unde este permis accesul tuturor credincioșilor, este o biserică mai nouă închinată Sfântului Dionisie din Olimp (cea pe care am vizitat-o). În acest lăcaș de cult se oficiază Sfânta Liturghie în fiecare duminică. În afară de altarul principal, biserica are două paraclise, la intrarea în naos, în dreapta(Sf. Paraschevi) și în stânga (Sf. Dimitrie).
Intre odoarele de mare preț ale mănăstirii se numără mâna dreaptă a Sfântului Dionisie din Olimp, care ne-a fost adusă și nouă, spre închinare.
Coborâm spre autocar și cu aceasta, ne îndreptăm spre Mănăstirea Sfintei Mc. Paraschevi din Valea Tembi. Drumul este deosebit de frumos, în stânga aflându-se malul Mării Egee. Trecem pe lângă cunoscutele stațiuni de la Marea Egee: Leptokaria, Platamonas- Nei Pori.
Ajungem la punctul unde coborâm din autocar și coborâm o serie de trepte, apoi traversăm podul peste râul Pinios și ne aflăm într-o frumoasă pădure în care este situată mica Mănăstire a Sf. Mc. Paraschevi, cunoscută ca o mare tămăduitoare de boli, în special al afecțiunilor oftalmologice. Ne închinăm la cinstitele Moaște ale Sf. Mc. Paraschevi, lăsăm câte un acatist, apoi coborâm la izvorul din peșteră, spre a lua apă tămăduitoare, pentru ochi.
Se înserează, ziua a fost frumoasă, caldă și însorită. Ne deplasăm cu autocarul spre orașul Kalambaca. Ajungem în jurul orei 20,00. De unde suntem cazați, Hotel Antoniadis, se pot vedea siluetele stâncilor Meteorelor și crucea luminată de la Mân Sf. Ștefan.
Ziua a treia, luni 10 octombrie 2016
După micul dejun, ne îmbarcăm în autocar și pornim spre Stâncile Domnului, Meteorele. Ploaia a început deja și speranța noastră este ca ploaia să nu fie de durată.
Înainte de a începe drumul spre Meteore, facem un popas la magazinul de icoane și obiecte religioase Zindros. Aici, ni se prezintă de către o doamnă, în limba romană, informații privind tehnica realizării icoanelor și suntem invitați să vizităm magazinul. Oferta este deosebit de generoasă, dar și prețurile sunt destul de mari pentru posibilitățile noastre, astfel încât aproape fiecare dintre noi se orientează și cumpără unul sau mai multe souveniruri, mai mult pentru a le oferi celor dragi de acasă.
La ieșirea din magazin, ploaia este torențială, așa că suntem obligați să parcurgem în mare viteză cei câțiva metri până la autocar. Suntem plăcut surprinși de rezultatele tombolei cu biletele primite la intrarea în magazin. După tragerea la sorți, câțiva pelerini au primit mici cadouri, iar marele premiu a fost o icoană a Sf. Ioan Rusul, primită de cea mai tânără participantă, Maria Muscalu.
Deși ploaia nu contenește, drumul printre uriașele stânci este de o rară frumusețe, parcă nu realizăm că este posibilă deplasarea unui asemenea autocar printre acestea.
Mănăstirile din Meteore care se conservă bine și ființează în prezent constituie o puternică atracție atât pentru pelerini, cât si pentru turiștii din întreaga lume. Mănăstirile viețuite de la Meteora sunt următoarele: Marea Meteoră (Schimbarea la Față), Varlaam (1350), Sfânta Treime (1458-1476), Sfântul Ștefan (1350), Rusanu (1380) și Sfântul Nicolae Anapafsas (1527).
Suntem avertizați de ghidul nostru că în interiorul bisericilor din Complexul Meteorelor fotografiatul este absolut interzis.
Ajungem la parcarea din proximitatea Mănăstirii Sf. Treime (de călugări). De aici avem de parcurs un drum bunicel și de urcat 140 trepte, săpate în piatră. Afară plouă mărunt.
Mănăstirea Sfintei Treimi este clădită deasupra unei stânci deosebit de înalte, cu forma specifică, în perioada 1458 – 1476. Tradiția certifică faptul că au trebuit șaptezeci de ani pentru a urca materialele sus pe stancă si abia apoi a început clăditul.
Mănăstirea Sfânta Treime are două biserici: o biserică centrală, numită „Katholikon” și Bisericuța Sf. Ioan Botezătorul. Noi ne-am închinat numai în biserica centrală, cu hramul Sfânta Treime, o biserică de mici dimensiuni.
Iconostasul bisericii centrale este sculptat în lemn și aurit, cu diferite reprezentări din lumea vegetală. Acesta conține icoane portabile minunate; Sfânta Treime este simbolic înfățișată, prin reprezentarea celor trei îngeri. Biserica este decorată cu fresce deosebite, de un înalt spirit artistic; o inscripție menționează că frescele au fost realizate în anul 1741.
Din locul unde ne lasă autocarul până la Mănăstirea Rusanu, coborâm tot timpul, apoi urcăm treptele de acces în mănăstire.
Mănăstirea Rusanu, întemeiată în anul 1380, de către călugării Nicodim și Benedict, așezată ca o coroană pe culmea unei stânci, și-a luat numele după primul colonizator al stâncii, care s-a chemat Rusanu. Mănăstirea are hramul Schimbarea la față a lui Isus Hristos. Mănăstirea este construită pe patru etaje, fiind un ansamblu încântător. La parter se găsesc naosul și chiliile. La etajele superioare se găsesc camerele de primire, Arhondaricul, alte chilii și încăperi auxiliare.
La interior, biserica mănăstirii este decorată cu fresce bizantine în naos și pronaos, icoane, vase de cult, moaște ale sfinților, crucifixuri. La mijlocul secolului al 16-lea, aici a funcționat un atelier de manuscrise. Al doilea hram al bisericii este al Sf Mc. Varvara (4 decembrie).
Din cauza unui mare număr de turiști, nu reușim să ajungem în biserica, doar în pronaos, unde ne închinăm Sf. Moaște ale Sf. Mc. Varvara (capul).
Ploaia nu se lasă biruită, dar nici noi nu renunțăm la a mai urca la Mănăstirea Sf. Nicolae. Drumul de urcare nu este foarte greu, dar din deal șiroiesc apele, așa că ne strecurăm printre acestea, și mai cu umbrelă- mai fără, ajungem la Mănăstirea Sf. Nicolae Anapafsas.
Mănăstirea Sf. Nicolae Anapafsas („Odihnitorul”) este cea mai mică mănăstire din Complexul Meteora și stă agățată pe creștetul ros de intemperii al unei stânci uriașe.
Mănăstirea a fost construită în jurul ultimilor ani ai secolului al XV-lea, după cum susțin specialiștii, pe ruinule unei mănăstiri mai vechi. Indicațiile arheologice și rămășite ale picturilor murale sunt în favoarea opiniei că biserica aparține secolelor XIII-XIV. Suprafața îngustă și limitată a stâncii pe care este așezată mănăstirea a făcut ca diferitele compartimente ale sale să fie construite în etaje. Astfel, urcând, găsim la etajul întâi biserica și trapeza și la etajul al doilea, chiliile călugărilor.
Biserica mănăstirii, închinată Sf. Nicolae se află la primul etaj. Biserica are o turlă joasă, fără ferestre, deoarece deasupra sa se află etajul al doilea al mănăstirii.
Pronaosul este mai larg și mai luminos, deoarece mănăstirea, din cauza suprafeței mici a stâncii, nu avea curte, acest pronaos folosea ca spațiu de ședere și de studiu pentru cei câțiva călugări, în orele în care nu aveau loc slujbe în biserică sau nu erau ocupați cu alte munci. Acest pronaos era, în același timp, și curtea mănăstirii.
Biserica a început să se construiască puțin înainte de 1510 pe cheltuiala Mitropolitului de Larisa, Dionisie și a ieromonahului Nicanor, exarh arhieratic de Stagon – Kalambaka. Figurile acestor doi ctitori sunt pictate în pronaosul bisericii.
Pictura bisericii a fost realizată de călugărul Teofanie Strelizas din Creta care, cu toate dificultățile deosebite pe care le crea îngustimea spațiului bisericii a reușit să prezinte întreg programul iconografic bogat după cum a fost constituit în epoca Paleologilor.
Bogata decorațiune iconografică a bisericii se caracterizează prin vioiciune, prin originalitate, expresivitate și prin luminozitatea corpurilor, care se întind și domină pe fondul castaniu.
Ne închinăm la racla cu Moaștele Sf. Nicolae, aflată în pronaosul bisericii.
Coborâm de la Măn. Sf. Nicolae la autocar și cu acesta ne îndreptăm spre Kalambaca. La ieșirea din oraș, facem un popas pentru masa de prânz. Ploaia a mai contenit.
Ne îndreptăm spre orașul Veria, un oraș sitiuat la aproximativ 60 km la vest de Tesalonic.
Aici ne oprim la Bema sau podiumul lui Pavel din Veria (orașul antic Bereea, al doilea oraș al Imperiului Macedonean). În primul secol, Sf. Apostol Pavel a găsit acest oraș ca fiind deschis mesajului sau, astfel încât în prezent acesta conține cel mai important monument aflat în Grecia, legat de Apostolul Neamurilor, Bema sau podiumul de unde a propovăduit învățătura creștină locuitorilor acestei cetăți.
Acest monument închinat Sfântului Apostol Pavel, aflat în partea sudică a orașului Veria, se spune că include bema sau treptele de la sinagoga în care Sf. Apostol Pavel a propovăduit.
Întreaga structură a fost ridicată în 1961. În fiecare an de atunci, pe 29 iunie, ziua de prăznuire a Sfinților Apostoli Petru și Pavel, în acest loc se desfășoară o amplă procesiune.
Mențiunea biblică referitoare la activitatea misionară a Sf. Apostol Pavel în Veria, urmând fugii din Tesalonic, este consemnată in Faptele Apostolilor 17,10-15:
„Iar frații au trimis îndată, noaptea, la Bereea, pe Pavel și pe Sila care, ajungând acolo, au intrat in sinagoga iudeilor. Și aceștia erau mai buni la suflet decât cei din Tesalonic; ei au primit cuvântul cu toată osârdia, în toate zilele, cercetând Scripturile, dacă ele sunt așa. Au crezut mulți dintre ei și dintre femeile de cinste ale elinilor, și dintre bărbați nu puțini. Și când au aflat iudeii din Tesalonic că și în Bereea s-a vestit de către Pavel cuvântul lui Dumnezeu, au venit și acolo, întărâtând și tulburând mulțimile. și atunci îndată frații au trimis pe Pavel, ca să meargă spre mare; iar Sila și cu Timotei au rămas acolo în Bereea. Iar cei ce însoțeau pe Pavel l-au dus până la Atena; și luând ei porunci către Sila și Timotei, ca să vină la el cât mai curând, au plecat.”
Ne deplasăm spre satul Dovra, cale de aproximativ 5,5 km, unde se află Mănăstirea Panagia Dovra. Așezământul monahal aparține din punct de vedere administrativ de Mitropolia de Veria, Naousa și Kamapania și este o mănăstire de călugări.
Mănăstirea Panagia Dovra este pentru prima dată atestata documentar într-un document din secolul al XII, aflat astăzi în Biblioteca Națională din Atena. Biserica principală (catoliconul) a așezământului monahal are hramul Adormirea Maicii Domnului. În acesta s-au oficiat slujbe până în anul 1822. În timpul Revoluției din 1822, Măn. Panagia Dovra a fost unul dintre centrele spirituale și naționale din întreaga regiune. Din acest loc s-au desfășurat acțiunile lui Tasos Karatasos, lider local al rezistentei antiotomane. Din nefericire mănăstirea a avut de suferit din cauza acestui fapt, fiind incendiată de către turcii otomani în cursul aceluiași an. Catoliconul actual datează din 1844.
Măn. Panagia Dovra păstrează un tezaur foarte bogat de sfinte moaște. Între sfinții ale căror sfinte moaște sunt păstrate în aceasta mănăstire se numără: Sfântul Ignatie Teoforul, Sfântul Pantelimon, Sfântul Apostol Pavel, Sfântul Teodor Tiron, Sfântul Ieromartir Vavila, Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Antonie cel Nou, Sfântul Mare Mucenic Dimitrie. Începând cu anul 2005, mănăstirea posedă și un fragment din moaștele Sfântului Luca al Crimeei. Părinții din mănăstire și numeroși credincioși din întreaga regiune dau mărturie despre minunile (în special tămăduirile) săvârșite în aceasta mănăstire de către Sf. Luca al Crimeei.
În semn de recunoștința, a fost ridicată în cadrul așezământului o biserică închinată Sfântului Luca. În acest lăcaș de cult sunt săvârșite în fiecare miercuri Vecernia zilei și Paraclisul Sfântului Luca al Crimeei, iar sâmbăta Slujba Sfintei Liturghii.
Mănăstirea Panagia Dovra este cunoscută în întreaga Grecie și pentru atelierele de artă bizantina, în cadrul cărora sunt organizate cursuri de iconografie, mozaic, sculptură în lemn și restaurare.
Plecăm spre Tesalonic, unde vom ajunge după aproximativ 70 km. Suntem cazați la același hotel, Capsis.
Ziua a patra, marți 11 octombrie 2016
După micul dejun, ne încărcăm bagajele în autocar și pornim spre centrul orașului Tesalonic, de unde ne vom îndrepta spre Turnul Alb, trecând prin Piața Aristotel. Vremea pare să ne ajute pentru această plimbare. Privim spre Marea Egee din această frumoasă piață, ne fotografiem la picioarele marelui filozof al antichității și ne deplasăm ușor pe faleză spre Turnul Alb.
Plecăm spre Mănăstirea Suroti, unde abia așteptăm să ne reîntâlnim cu mult-iubitul nostru părinte Paisie Aghioritul, acum Sf. Cuv. Paisie. În fața porților Mănăstirii, găsim deja format un șir de autoturisme și microbuze; dar noi suntem primul autocar sosit la rând. În fața noastră este un microbuz din România, cu câțiva pelerini tineri, veniți să se închine aici, după ce au fost în Sf. Munte.
După ce Mănăstirea își deschide porțile la ora 10,00, urcăm cu autocarul până în parcare.
Mănăstirea Sfântul Ioan Teologul se află în Suroti, care este una dintre multele localități întemeiate de imigranți, după războaiele din Balcani și schimbul de populație, între Grecia și Turcia. Regiunea Suroti a fost dată imigranților, de către statul grec, mai întâi în anul 1914, iar mai apoi, în anul 1932. În anul 1922, odată cu schimbul de populație, aproape 50 de familii din Asia Mică s-au oprit în acest loc.
Mănăstirea Suroti are obște de maici și este închinată Sfântului Ioan Teologul și Sfântului Arsenie Capadocianul, ale cărui Sfinte Moaște se află așezate, cu mare evlavie, în biserica mare. Mănăstirea este ocrotită și de Sf. Cuvios Paisie Aghioritul, unul dintre cei mai iubiți părinți care au viețuit la Sfântul Munte Athos, care a trecut la cele veșnice, în data de 12 iulie 1994, fiind înmormântat în apropiere de biserica mănăstirii Suroti, potrivit dorinței sale, lângă un frumos foișor din lemn.
Deasupra mormântului său, pe o placă de marmură, este prezent poemul scris de el însușii:
„Aici s-a terminat viața mea,
Aici și răsuflarea mea.
Aici trupul mi se va îngropa,
Iar sufletul mi se va bucura.
Sfântul meu aici locuiește,
Iar aceasta mă cinstește.
Și cred că el se va milostivi
Și pe Izbăvitorul Îl va îmblânzi,
Ca sufletul meu cel ticălos
Să aibă alături pe Maica Domnului Hristos.”
Cuviosul Părinte Paisie Aghioritul a fost canonizat sfânt prin actul Patriarhiei Ecumenice din 13 ianuarie 2015.
După ce ieșim de la Mănăstire, o ploaie torențială ne face să mai rămânem adăpostiți sub un acoperiș, parcă un botez venit din partea Sf. Paisie, ca semn de binecuvântare pentru închinarea noastră.
Plecăm spre localitatea Vassilika, la poalele Muntelui Omvrianos, unde se află Mănăstirea Sfânta Anastasia, Izbăvitoarea de Otravă, o mănăstire de maici. Așezământul monahal se află în purtarea de grijă a Patriarhiei Ecumenice din Constantinopol.
Mănăstirea are ca ocrotitoare pe Sfânta Anastasia, dar și pe Sfânta Teofana Împărăteasa, soția împăratului bizantin Leon al VI-lea, din dinastia macedoneană. Împărăteasa Augusta Teofana este ctitorul mănăstirii, zidirea acesteia începând în anul 888, în vremea patriarhului Fotie cel Mare.
Mănăstirea a fost rezidită în anul 1522, de către Sfântul Teona care, mai târziu, va deveni episcop mitropolit de Tesalonic. În anul 1522, Sfântul Teona, arhiepiscopul de Tesalonic, a găsit mănăstirea ruinată. În vremea păstoririi sale, mănăstirea a ajuns un puternic centru monahal, aici viețuind nu mai puțin de 150 de călugări, împreună cu îngrijitorii bisericii, ai unei Școli și ai unui Spital.
Mănăstirea a fost distrusă de otomani în anul 1821, în urma luptelor din Războiul Grec de Independență. Deși mănăstirea a fost reconstruită în anul 1832, pierderile au fost mari; biblioteca, documentele și obiectele ei de valoare dispărând pentru totdeauna. O parte dintre clădirile actuale ale mănăstirii au fost zidite în timpul păstoririi Sfântului Teona, ale cărui Sfinte Moaște se află așezate în biserica mănăstirii.
Sf. Anastasia cea Vindecătoare de Boli a trăit în Roma, în vremea împăratului păgân Diocletian, ca fiica a lui Prepexastu și a creștinei Fausta. Părinții au măritat-o cu un grec, numit Publie. Ea mergea din localitate în localitate, purtând de grijă creștinilor de prin temnițe și vindecând pe mulți de bolile lor. Datorită acestei munci, sfânta a primit numele de „vindecătoarea” sau „purtătoarea de leacuri”. De asemenea, sfânta este renumită pentru tămăduirea mai multor cazuri de otrăvire cu substanțe vătămătoare. Sfânta se îmbrăca cu haine proaste și sărăcăcioase, stătea de vorbă numai cu femei nevoiașe, slujea pe ascuns pe cei ce pătimeau pentru Hristos, intra în închisorile în care se aflau aceștia, le spăla și le ungea rănile cu untdelemn și le dădea hrana potrivită, însoțită fiind totdeauna de o slujitoare. Pentru toate aceste fapte, mai întâi a fost închisă de soțul ei. Soțul acesteia a murit, pierind într-o furtună pe mare. Sfânta, eliberată, și-a împărțit toate averile și a mers mai departe cu nevoințele ei. Sfânta a murit cu moarte mucenicească. Sfânta Anastasia este prăznuită în ziua de 22 decembrie.
In biserica mănăstirii se păstra Capul Sfintei Anastasia cea Izbăvitoare de Otrăvuri, dar în 2012 acesta a dispărut (la icoana Sfintei Anastasia de la catapeteasmă există numai o fotografie a Sfintelor Moaște), Trupul întreg al Sfântului Teona, Lemn din Sfânta Cruce, dar făcut mănăstirii de Sfânta Teofana, o bucata din Sfintele Moaște ale Sf. Ap. Andrei, dar și alte Sfinte Odoare.
Plecăm cu autocarul spre Drama. Ne oprim lângă localitatea Amfipoli/ Nea Filipi, la Biserica Sf. Lidia.
Biserica Sfânta Lidia se află într-un loc liniștit și retras de pe malul râului Gangitis, marcat de un altar de piatră, ridicat în cinstea Sfintei Lidia, care amintește de locul în care a fost botezată prima creștină din Europa, de către Sfântul Apostol Pavel.
Filipi – Philippi – este o localitate menționată în Sfânta Scriptură, Sfântul Apostol Pavel trimițând aici chiar și o epistolă, anume „Epistola către Filipeni”. Filipi, unul dintre cele mai renumite orașe din estul Macedoniei, a fost întemeiat de către Filip al II-lea, împăratul Macedoniei, în anul 356 i.Hr. După informațiile existente, se pare că Filipi este locul unde Sfântul Apostol Pavel a înființat și prima comunitate creștină din Europa.
Între anii 49-50, orașul Filipi a fost vizitat de către Sf. Apostol Pavel, în timpul celei de a doua călătorii misionare întreprinse de marele misionar. Potrivit cărții Faptele Apostolilor, Pavel a fost îndemnat să meargă în acest oraș în urma unei viziuni. „Și noaptea i s-a arătat lui Pavel o vedenie: Un bărbat macedonean sta rugându-l și zicând: Treci în Macedonia și ne ajută. Când a văzut el această vedenie, am căutat să plecăm îndată în Macedonia, înțelegând că Dumnezeu ne cheamă să le vestim Evanghelia. Pornind cu corabia de la Troa, am mers drept la Samotracia, iar a doua zi la Neapoli, și de acolo la Filipi, care este cea dintâi cetate a acestei părți a Macedoniei și colonie romană. Iar in această cetate am rămas câteva zile. (Fapte 16, 9-12)
Însoțit de Sila, de Timotei și de Sfântul Luca, marele Apostol Pavel a predicat Evanghelia Mântuitorului în Filipi, vreme de „câteva zile”. „Pavel și Timotei, robi ai lui Hristos Iisus, tuturor sfinților întru Hristos Iisus, celor ce sunt în Filipi, împreună cu episcopii și diaconii: Har vouă și pace, de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul Iisus Hristos” (Filipeni 1, 1-2).
Apostolul Pavel a mai vizitat orașul și cu alte două ocazii, în anii 56 și 57. Epistola către Filipeni datează din anii 54-55, în ea văzându-se impactul imediat al predicii sfântului asupra comunității din Filipi. Comunitatea de evrei din Filipi se pare ca era destul de mică. Cu toate acestea, Pavel a găsit un grup de femei evreice adunate la râu, în vestul orașului, în ziua de sabat. Cu aceasta ocazie, Apostolul Pavel o va boteza pe Lidia, o vânzătoare de porfiră.
„Și în ziua sâmbetei am ieșit în afara porții, lângă râu, unde credeam că este loc de rugăciune și, șezând, vorbeam femeilor care se adunaseră. Și o femeie, cu numele Lidia, vânzătoare de porfiră, din cetatea Tiatirelor, temătoare de Dumnezeu, asculta. Acesteia Dumnezeu i-a deschis inima ca să ia aminte la cele grăite de Pavel. Iar după ce s-a botezat și ea și casa ei, ne-a rugat, zicând: De m-ați socotit că sunt credincioasă Domnului, intrând în casa mea, rămâneți. Și ne-a făcut să rămânem.” (Fapte 16:13-15).
Odată botezată, Sfânta Lidia a oferit găzduire Sfântului Pavel, în vremea misiunii lui în această regiune. „Iar ei, ieșind din închisoare, s-au dus în casa Lidiei; și văzând pe frați, i-au mângâiat și au plecat” (Fapte 16, 40). Biserica Ortodoxa, care o cinstește pe Sfânta Lidia drept una „întocmai cu Apostolii”, o prăznuiește pe aceasta în ziua de 20 mai.
Aproape de locul antic în care, potrivit tradiției, Sfânta Lidia a fost botezată de Apostolul Pavel, se înalță astăzi o frumoasă biserică ortodoxă, zidită în stil bizantin. Clădirea este de fapt un baptisteriu, precum exista odinioară în comunitatea creștină din Filipi. Interiorul bisericii este minunat împodobit cu mozaicuri. În domul cupolei centrale este înfățișată scena cu Botezul Domnului. Interiorul bisericii este pavat cu marmură, iar vitraliile geamurilor sunt uimitoare. Pe podea, chiar lângă ușa de intrare în biserică, se află un mozaic care înfățișează călătoriile misionare pe care le-a făcut Sfântul Pavel în Grecia și Asia Mică.
Nu departe de Biserica Sf. Lidia, în satul Taxiarches (Sipsa Dramei), se află Mănăstirea Sfântul Gheorghe Karslides (de maici).
Sfântul Noul Mărturisitor Gheorghe a întemeiat in acest loc o mănăstire, el trecând la cele veșnice în data de 4 noiembrie 1959. Sfântul Gheorghe Karslides din Drama a fost canonizat de Biserică în data de 2 noiembrie 2008, în Mănăstirea Înălțarea Domnului, din Sipsa.
Bătrânul era de multă vreme cinstit și iubit, pentru viața lui sfântă și pentru nenumăratele minuni săvârșite la mormântul său. Biserica îl prăznuiește pe sfânt în data de 4 noiembrie. Craniul sfântului poartă imprimat pe el, din naștere, fără nici o intervenție ulterioară, semnul Sfintei Cruci.
Pe când era copil, sfântul a rămas orfan de părinți, el fiind crescut de bunicii săi, împreună cu ceilalți doi frați ai săi (un frate și o soră). Fratele sau mai mare nu avea grijă de el, de multe ori făcându-i răutăți. Pentru aceasta, bunicii l-au luat pe micuțul Atanasie și l-au dat în grija unei familii de turci. La vârsta de numai șapte ani, bunica acestuia, fiind o creștină trăitoare, l-a luat pe copil cu ea, într-un pelerinaj la vechea și renumita mănăstire din Pont, Mănăstirea Sumela, pelerinajul acesta având un puternic impact pentru viața viitoare a sfântului.
Sfântul va primi tunderea în monahism în anul 1919, în Georgia, în Mănăstirea Izvorul Tămăduirii. În anul 1930, la vârsta de 29 de ani, el s-a întors definitiv în localitatea natală, în Sipsa Drama. Aici, el va viețui aproape de varul sau, bătrânul Grigorie Kiourtsides. Sfântul nu avea cine știe ce lucruri materiale ori bogații. El purta cu sine numai câteva cârti liturgice, vestmintele preoțești, câteva icoane si o parte din rămășițele surorii lui, Ana.
Sora acestuia, Ana, a murit la o fragedă vârstă, iar din mormântul ei s-a văzut o lumină puternică. In momentul in care aceasta a fost dezgropată, rămășițele acesteia își păstraseră o culoare tare plăcută, precum cea a Sfintelor Moaște.
În anul 1936, Sfântul Gheorghe Karslides a mers într-un pelerinaj la Ierusalim, unde a vizitat toate marile mănăstiri din Țara Sfântă. La una dintre sihăstriile din apropierea Măn. Sfântul Sava cel Sfințit, de lângă Betleem, a întâlnit, pe o cale minunată, un ascet bătrân, care îi era unchi. Domnul l-a luminat pe bătrân, arătându-i ca tânărul ce trece pe lângă el îi este nepot.
În anul 1938, Ministerul Agriculturii al Greciei a dăruit lui Gheorghe o bucată de pământ în localitatea natală. Cu ajutorul sătenilor, sfântul a zidit pe acest pământ o biserică, închinată Nașterii Maicii Domnului. Cu ajutorul neîncetat al locuitorilor din Sipsa Drama, sfântul a început a zidi o mănăstire, în anul imediat următor zidirii micuței biserici. Sfințirea mănăstirii a avut loc în data de 14 septembrie 1939.
În anul 1941, soldații bulgari l-au luat prizonier și pe Gheorghe Karslides din Drama, ducându-l în închisoare, spre a fi executat. Sfântul a mers după ei fără nici cea mai mică urmă de revoltă. Ajuns la locul de execuție, sfântul și-a făcut rugăciunea în pace, parcă nevăzând nimic din cele din jurul lui. Terminând, el le spuse soldaților să termine treaba ce o au de făcut, adică executarea lui. De frică, ei l-au abandonat și au fugit.
Sfântul Gheorghe Karslides din Drama a fost canonizat de Biserică în data de 2 noiembrie 2008, în Mănăstirea Înălțarea Domnului, din Sipsa.
Mănăstirea este mare și încă sunt în curs lucrări de construcții și amenajări ale unor incinte. Noi ne-am închinat în biserica principală, unde în fața icoanei Sfântului Gheorghe Karslides, din partea stângă a catapetesmei, se află racla cu capul Sfântului, pe care se poate observa foarte bine semnul crucii, o incrustație făcută prin harul lui Dumnezeu.
În curte, în partea stângă a bisericii, se află un mic paraclis în care se află racla de argint cu Sfintele Moaște ale Sf. Gheorghe Karslides, cu ornamente deosebite. Tot în curte, în partea dreaptă se află un alt mic paraclis, în care ne-am închinat la mormântul Sfântului.
În mănăstire fotografiatul este interzis, am surprins câteva imagini din curte, până să aflăm de această dispoziție.
Dup aproximativ 40 km, ajungem în frumosul orășel port Kavala, punct de plecare al turiștilor către insula Thassos, principalul port maritim din Macedonia estică. A fost fondat inițial de coloniștii din Paros, în jurul sec. al VI-lea î.Hr., care l-au numit Neapolis („noul oraș”). A devenit un civitas roman în 168 î.Hr. și a fost o bază pentru Brutus și Cassius în 42 î.Hr., înainte de înfrângerea lor în Bătălia de la Filippi. Apostolul Pavel a făcut un popas la Kavala în prima sa călătorie în Europa. În perioada bizantină, orașul a fost redenumit Christoupolis. Pe deal se văd zidurile unei fortărețe medievale, iar de la romani se poate vedea o porțiune de apeduct.
Ziua a cincea, miercuri 12 octombrie 2016
Dimineața devreme, cu bagajele făcute în formă finală, urcăm la ultimul etaj, unde se află sala de mese, pentru micul dejun. Încă nu s-a luminat, deci e cam devreme pentru a putea admira peisajul Mării Egee, care se prezintă din acest loc în toată splendoarea. Plecăm spre România la ora 7,45. Părintele ghid ne citește rugăciunea de călătorie și cu toții ne rugăm Bunului Dumnezeu și tuturor Sfinților cărora ne-am închinat în acest pelerinaj să ne ocrotească călătoria.
Vremea este mai bună, norii au făcut loc și unui frumos răsărit de soare,; ne luăm rămas bun de la Marea Egee și de la Kavala.
Facem primul popas la granița cu Bulgaria, la magazinul Free Shop de unde ne completăm proviziile de apă pentru drum și mai cumpărăm câte ceva din banii ce ne-au mai rămas.
Un al doilea popas îl facem în Bulgaria, magazinul „la bomboane”, de unde se mai fac ceva cumpărături.
Un al treilea popas îl facem pentru masa de prânz, „la steaguri” unde vremea este însorită, dar cam răcoroasă. Este zi de post, așa că fiecare își adaptează meniul conform preferințelor.
Ultimul popas îl facem aproape de orașul Ruse, la popasul Baikal.
Mulțumim, și pe această cale, părintelui diacon Florentin Dorobanțu, pentru grija pe care ne-a purtat-o pe tot parcursul pelerinajului, pentru evlavia și credința cu care ne-a ajutat să aflăm lucruri minunate, pentru vocea deosebită cu care ne-a condus cântarea în Sfintele biserici vizitate și pentru puternica dragoste de neam și țară, cu care ne-a animat cu fiecare ocazie. Mulțumim domnilor șoferi, Viorel și Constantin, pentru politețea, profesionalismul și răbdarea de care au dat dovadă.
De-a lungul celor aproape 5 zile de pelerinaj, deși vremea nu prea a permis să ne bucurăm de frumusețea peisajelor grecești, Dumnezeu a îngăduit să ne deplasăm cu bine prin nori și ceață, să fim ocrotiți de El și să ne îmbogățim duhovnicește. Așadar, am „călătorit” cu Dumnezeu, spre Slava Sa și a tuturor Sfinților cărora ne-am închinat și cărora le suntem datori să îi chemăm în rugăciune, mai cu seamă atunci când le este ziua de prăznuire.
Slavă lui Dumnezeu pentru toate!