Despre dragoste

Atât timp cât ne ostenim să ne păstrăm duhul nostru cu Dumnezeu, trupul nu poate obosi. .Oboseala vine numai atunci când sufletul nu participă la efort. Așadar, când duhul nostru este ocupat permanent cu Rugăciunea lui Iisus („Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-ne pe noi”) nicio lucrare nune poate obosi cu ușurință.

Să Îl slăvim pe Domnul zi și noapte pentru toate darurile Sale.

Puține cuvinte, multă dragoste. Pentru toate. Pentru oricine.

Dacă nu sunt acceptate, bucurie, pacea, iubirea și binecuvântarea pe care o dăruim tuturor, ele revin la noi și la Dumnezeu. Cu alte cuvinte, așa cum nu ne putem opri intenționat respirația și bătăile inimii, tot așa trebuie să lăsăm iubirea care izvorăște din Dumnezeu să curgă din noi ca un râu, zi și noapte, oriunde și oricând. Nu trebuie să ne preocupe unde se duce, pentru că de aceasta se îngrijește Dumnezeu.

Nu aștepta niciodată înțelegere din partea nimănui, doar de la Dumnezeu.

Iartă-i pe toți și privește doar Lumina lui Hristos, pe care și noi o vom putea vedea într-o zi, cu ajutorul Maicii Domnului și al tuturor sfinților.

Trăim doar atunci când iubim. Altfel, nu suntem altceva decât niște creaturi fără suflet, simple organisme, nimic mai mult.

Mai multă dragoste, mai puțină vorbă…Puterile întunericului stau la pândă, așteptând ocazia. Să nu spunem multe cuvinte, pentru că le-am putea regreta.

Cei care iubesc nu pot face decât lucruri frumoase.

Nu trebuie sa te cunosc. Trebuie doar să te iubesc.

Pe noi nu ar trebui să ne intereseze nici răspunsul celuilalt, nici rezultatul eforturilor noastre. Trebuie pur și simplu să încercăm – Dumnezeu va face restul.

(Din cartea „Maica Gavrilia – Asceta iubirii”)