De multe ori se întâmplă şi aceasta: deşi trupul ne este slab ca un schelet, cu toate aceasta dă cu copitele, adică face neorânduieli. Atunci noi, ca să-l smerim, împuţinăm hrana şi înmulţim nevoinţele, dar trupul continuă să se comporte ca o fiară. În aceste cazuri pătimim ca acel ţăran fără minte care, lăsându-şi măgarul flămând, pune povară grea pe el ca să se domesticească, deoarece loveşte mereu cu copita. Dar nu este de vină sărmanul animal, ci samarul lui cel netrebnic, care i-a rănit spatele. De multe ori acelaşi lucru îl facem şi noi. Adică deşi iubirea de sine (egoismul), mândria, judecata, lipsa de dragoste sunt adevăratele pricini prin care alungăm harul lui Dumnezeu şi îngăduim să se apropie de noi diavolul, care poate băga foc chiar şi în oase uscate, noi mărim posturile şi nevoinţele duhovniceşti ca să smerim trupul. Însă trupul nu se smereşte, deoarece lipseşte smerenia şi dragostea din sufletul nostru.

De aceea, când ne vine război trupesc şi vedem că el continuă chiar şi după ce ţinem puţin post şi puţină priveghere cu rugăciune, trebuie să înţelegem că ˶picură în altă parte˝.Atunci să cădem cu faţa la pământ înaintea lui Hristos şi mai înainte de toate să-i cerem iertare rugându-L totodată să ne lumineze ca să ne cunoaştem greşeala şi pe omul pe care l-am rănit sau nedreptăţit, ca să ne cerem şi de la el iertare. Prin urmare, noi suntem pricina în cazul acesta, iar nu trupul, pentru că nu ne-a durut pentru fratele ce a greşit şi nu ne-am pus în situaţia lui ca să ne doară şi mai mult, ci l-am judecat cu asprime. Pentru aceasta, Dumnezeu îşi ia harul Său de la noi lăsând să lucreze legile Lui duhovniceşti şi îngăduind să cădem în mâinile vrăjmaşului, care ne murdăreşte sufletul. Fără îndoială, mulţi tineri se vor întreba: ˶De ce Dumnezeu îngăduie să fim războiţi de diavolul desfrânării, în timp ce există alte patimi înlăuntrul nostru (mândria etc.) şi prin urmare alţi draci?˝ Aceasta se întâmplă pentru că tânărul îşi urmăreşte starea lui duhovnicească de obicei de la cele ce se petrec în trup, nedându-şi seama că mândria este cel mai mare păcat, iar judecata alungă dragostea. Dacă nu îl luptă nimic, crede că merge bine, însă se poate ca el să se afle într-o astfel de amorţeală, încât să nu-şi dea seama despre celelalte patimi care se ascund în el. În puţine cuvinte, diavolul desfrânării, prin zguduirile pe care i le pricinuieşte tânărului, îl face să înţeleagă că nu merge bine. Pe lângă aceste pricini ale războiului nefiresc al trupului, va trebui să fim atenţi şi la alte lucruri, care se fac şi ele pricini ale războiului, ca de pildă problema alimentaţiei noastre. Cel care este luptat de somn va trebui să evite usturoiul. De asemenea, război trupesc pricinuieşte laptele de cutie. Cafeaua, pe lângă că ajută pentru a priveghea, îi ajută mult şi pe tineri atunci când, uneori, trec printr-o vijelie trupească, firească pentru această vârstă. Adică se întâmplă câteodată să ne cuprindă brusc un nor de dorinţă trupească e necesară nevoinţa, omul este dezarmat atât din partea minţii, fiind ca unul beat, cât şi din partea trupului, care este parcă paralizat şi care cere somn, mâncare etc. Aşadar, în aceste cazuri, care se datorează nepăsării duhovniceşti de mai înainte, foarte mult ajută o cafea- şi două la nevoie- care îndată îi va alunga toată acea beţie trupească împreună cu somnolenţa, paralizia şi ameţeala dându-i-se astfel posibilitatea să facă nevoinţe duhovniceşti, prin care să-şi dobândească îndoita sănătate. Mierea ajută foarte mult, însă produce şi multă înfierbântare şi este bine ca tinerii să nu o mănânce în cantităţi mari. La fel se întâmplă şi cu brânza. La masă să eviţi vinul, deoarece provocă înfierbântare şi război trupesc, precum şi ameţeală, căci astfel vrăjmaşul va fi înarmat cu armele pe care tu i le-ai dat. Nici apa multă nu este bună, deoarece ea produce balonări şi război trupesc, mai ales seara. De aceea, este bine să se evite toate cele sărate, care vatămă, dulciurile multe, care pricinuiesc sete, precum şi multe seminţe uscate şi alune, care aduc atât sete, cât şi război trupesc. Pe cât se poate, este bine să se evite în general toate mâncărurile grase, sosurile, care murdăresc sufletul, precum şi conservele. Pentru că toate acestea, pe lângă faptul că sunt nesănătoase pentru trup, sunt nesănătoase şi pentru suflet prin înfierbântările pricinuite trupului.

Când însă nu luăm aminte şi nu ne nevoim duhovniceşte, ci hrănim bine trupul cu grăsimi şi multe feluri de mâncăruri şi când ziua am lăsat mintea noastră slobodă să umble în lume şi să adune imagini, urmează ca trupul să pună la dispoziţie căldura, iar vrăjmaşul să ruleze în somn visele sale cu lucruri nepotrivite şi să ne întineze. De aceea nu trebuie ca pe toate să le punem în spatele diavolului, deoarece de cele mai multe ori noi suntem vinovaţi pentru că nu suntem cu luare-aminte.