Pocăinţa este aducerea înapoi (împrospătarea) a botezului.

Pocăinţa este învoiala cu Dumnezeu pentru o a doua viaţă.

Pocăinţa este cumpărătoare a smereniei.

Pocăinţa este necontenita renunţare la nădejdea vreunei mângâieri trupeşti. Pocăinţa este gândul osândirii de sine şi îngrijirea neîngrijată de sine.

Pocăinţa este fiica nădejdii şi tăgăduirea deznădejdii. Cel ce se pocăieşte se osândeşte pe sine, dar scapă neînfruntat.

Pocăinţa este împăcarea cu Domnul prin lacrimi şi prin lucrarea cea bună a celor potrivnice păcatului.

Pocăinţa este răbdarea de bună voie a tuturor necazurilor. Cel ce se pocăieşte este pricinuitorul pedepselor sale.

Pocăinţa este asuprirea tare a pântecelui şi lovirea sufletului printr-o simţire adâncă.

(Cuvântul al V-lea din Scara – Ioan Scărarul)