MINUNEA a 45-a

Pentru cel ce s-a îndoit de taina Sfintei Împărtăşiri şi a văzut pe Hristos cu trupul ca pe un prunc

Era un preot în Alamania, foarte îmbunătăţit cu viaţa, ce se chema Pelaghie, care avea aşa de mare evlavie şi dragoste către pururea Fecioara Maria, încât nu citea altă Evanghelie sau Apostol când slujea, decât numai din cele ale Preasfintei, însă vrăjmaşul celor buni, zavistuind multa lui evlavie, i-a semănat în minte un gând cu totul păgânesc asupra credinţei şi anume că se îndoia de trupul cel Stăpânesc al Mântuitorului, zicândacestea în mintea sa: Cum este cu putinţă să se facă pâinea, trupul lui Hristos, iar vinul sângele Lui? Şi dacă Fecioara Maria a născut numai un singur Fiu care de voie pătimind, s-a îngropat şi numai o dată a înviat, cum poate să se schimbe pâinea în trupul lui Dumnezeu şi să pătimească patimă în fiecare zi?

De gândurile acestea neliniştindu-se Pelaghie, ca un om neînvăţat şi neştiutor ce era, avea multă mâhnire. Şi neîndrăznind a întreba pe cineva, a alergat către Preasfânta, rugându-se şi zicând: „Stăpână şi Doamnă a lumii, te rog eu nevrednicul robul Tău fă-mi darul acesta ca să cunosc taina Sfintei Liturghii, cum se schimbă pâinea şi vinul în trupul şi în sângele Domnului nostru, pentru că nu pot să înţeleg desăvârşit”.

Şi aşa de mult s-a rugat Pelaghie cu lacrimi, cu post şi cu privegheri, că odată, după ce s-au săvârşit cele sfinte, când a strigat: Mai ales, pentru Preasfânta, Preacurata, s-a făcut nevăzut Sfântul Trup de pe discul de dinaintea lui. Deci, căutând el încoace şi încolo,crezând că poate să fi căzut pe jos, din neluare aminte şi din nebăgarea lui de seamă, n-a găsit nimic. Atunci, îngrozit şi îngrijorat foarte, a plâns cu amar, rugându-se aşa:

„Preasfânta Născătoare de Dumnezeu! Ştiu că pentru puţina mea credinţă şi pentru îndoirea pe care am avut-o către Preasfântul Trup al Stăpânului meu, s-a îngreţoşat de mine împărăţia Lui şi s-a depărtat de la mine ca să nu mă împărtăşesc cu El eu cel nevrednic; ci roagă-L pe Dânsul, ca să mă ierte ca un Milostiv şi ca un nepomenitor de rău să nu se mânie pe mine până în sfârşit”.

Acestea zicând preotul cel evlavios, a văzut înaintea Sfintei Mese pe Împărăteasa Îngerilor cea Preaslăvită, care avea în braţele ei un prunc mic, negrăit de frumos, pe Domnul nostru Iisus Hristos şi i-a zis lui:
„Pruncul acesta este Făcătorul şi Ziditorul lumii, Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu şi om desăvârşit. Pe Acesta L-am zămislit din Duhul Sfânt şi L-am născut fără stricăciune,rămânând Fecioară. Acesta a pătimit şi a murit pe Cruce ca un om, pentru mântuirea lumii şi a înviat şi S-a înălţat la ceruri şi șade de-a dreapta Tatălui, cu Unul ce este de o fiinţă cuDânsul şi împreună pe scaun şezător, pentru aceasta iarăşi are să vie să judece toată lumea. Acesta şi acum, în fiecare zi, pentru milostivirea Lui şi pentru multa bunătate, se pogoară cu negrăit şi minunat chip în chipul pâinii şi al vinului, pentru multa dragoste pe care o are către voi oamenii şi vi se dă spre mâncare şi băutură şi spre sfinţenie a sufletului vostru. Deci pipăie-L pe El şi fără de frică Îl cearcă, pentru ca să cunoşti cum că este adevărată privirea şi nu nălucire, ci trup adevărat, cu carne şi cu sânge, după cumL-am cunoscut. Şi aşa se face şi pâinea şi vinul cu care săvârşiţi Sfinte Liturghie. Însă pentru că firea omenească nu poate ca să mănânce carne crudă şi să bea sânge, pentru aceasta, prin nepătrunsa Lui înţelepciune, Cel Întrutot Milostiv şi Atotputernic se schimbă în pâine şi în vin, pentru ca să-L primească fiecare cu dorinţă şi cu dragoste. Împărtăşeşte-te dar cu Dânsul, cu evlavie şi cu credinţă, căci cine se împărtăşeşte cu vrednicie cu El se face părtaş Dumnezeieştii Lui Slave”.
Acestea zicând Stăpâna cea mult lăudată, a pus Dumnezeiescul Prunc pe Sfânta Masă şi închinându-I-se acestuia cu multă evlavie şi smerenie, s-a făcut nevăzută.
Iar preotul, cu frică multă şi cu mare bucurie, luând pe acel Dumnezeiesc Prunc şi sărutându-L cu evlavie şi cu smerenie, a cunoscut cum că în adevăr era un prunc trupesc viu. Atunci L-a pus pe Sfânta Masă cu multă veselie şi căzând la pământ a zis acestea cu lacrimi:
„Cred Doamne şi mărturisesc că Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Cel ce Te-ai născut din pururea Fecioara Maria şi mulţumesc milostivirii Tale şi Preacuratei Maicii Tale pentru al cărei dar m-am învrednicit azi, eu nevrednicul şi mă iartă pe mine pentru necunoștința mea cea mai dinainte. Şi după cum m-ai învrednicit şi Te-am văzut pe Tine cu Trup cum Te-ai născut din Fecioara, aşa iarăşi, pentru rugăciunile Ei, mă învredniceşte ca să mă împărtăşesc cu Tine, nu ca şi cu un prunc, ci ca şi cu pâine, după cum şi mai înainte”.
Aşa rugându-se cu credinţă, s-a ridicat şi a văzut iarăşi Sfânta Pâine, după cum a fost mai înainte şi s-a împărtăşit veselindu-se.
După aceasta, trăind viaţă minunată şi plăcută lui Dumnezeu, s-a dus la Împărăţia cea Cerească. Pe care dea Dumnezeu să o dobândim noi toţi întru Iisus HristosDomnul nostru, Căruia I se cuvine slava în veci. Amin.

MINUNEA a 46-a

Pentru cel ce a fost omorât de iudei şi s-a înviat de către Maica lui Dumnezeu

Într-o biserică oarecare, cântau creştinii oarecare stihuri şi laude ale pururea Fecioarei Maria. Şi între altele au zis o cântare al cărei sfârşit este aşa: „Rușinează-se pâgânii jidovi”.

Deci, într-o zi, adunându-se dreptcredincioşii creştini în biserică, au chemat pe un tânăr cucernic, care avea glas de cântare dulce şi frumos, şi i-au zis să cânte acea cântare de laudă cu mare glas. Şi cântând, s-a întâmplat de au trecut pe lângă biserica aceea oarecare iudei, şi auzind cuvintele acelea pe care le-a cântat tânărul spre osândirea şi ruşinea lor, s-au mâniat foarte şi s-au sfătuit ca să-l ucidă, când vor afla vreme potrivită. Deci, peste puţine zile, punând oarecare meşteşugită pricină, l-au luat la via lor şi acolo l-au omorât, aruncându-l într-un loc ascuns. Iar după ce s-au dus ucigaşii, a venit Stăpâna Cea Atotputernică, şi înviindu-l pe dânsul, i-a poruncit ca să cânte fără frică laudele Ei. Deci acela, mulţumindu-i s-a dus iarăşi în biserică, şi cânta în fiecare zi cu mai dulce cântare. Atunci ucigaşii iudei, văzându-l pe dânsul, s-au înspăimântat şi l-au întrebat în taină de a fost el acela pe care ei l-au omorât şi cum a înviat? Iară el le-a spus lor cum că pururea Fecioara, Maica lui Iisus, l-a înviat, pentru ca să-i cânte laudele Ei.
Deci din facerea minunii aceleia au crezut în Preasfânta, nu numai ucigaşii aceia, ci şi rudeniile şi prietenii lor, cum şi mulţi alţii, care s-au botezat în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Căruia I se cuvine slava în veci. Amin.

(Din MINUNILE MAICII DOMNULUI CELE MAI PRESUS DE FIRE ALE PREA SFINTEI STĂPÎNEI NOASTRE DE DUMNEZEU NĂSCĂTOAREI şi PURUREA FECIOAREI MARIA CARE PUŢINE SÎNT DIN CELE NENUMĂRATE MINUNI CE S-AU SCRIS DE FELURI DE DASCĂLI CU BUNE ŞTIINŢE DE SFINTELE SCRIPTURI, DE AGAPIE ŞI ALŢII. Şi care tălmăcindu-se după limba veche grecească pe limba noastră românească, spre folosul sufletesc, la anul 1820 de Ieromonahul Rafail Protosinghelul, s-au tipărit după cum se vede spre folosul tuturor creştinilor care doresc mântuirea sufletelor lor. Tipărită întâia dată în româneşte la anul 1820 la mănăstirea Neamţ, apoi retipărită la anii 1924 şi 1990 tot la mănăstirea Neamţ.)