Jurnal de pelerinaj – Grecia 2014

–Elena Grigorescu–

Perioada derulării pelerinajului: 19-26 iulie 2014

Participanţi: un grup de 23 enoriaşi ai bisericii Popa Rusu şi creştini din alte parohii, în frunte fiind preotul paroh Gheorghiţă Burlănescu cu familia;

Itinerar: Mănăstirea Ioan de la Rila (Bulgaria)- Tesalonic- Meteore- Ins. Corfu- Patras- Corint Loutraki- Atena- Ins. Eghina- Nea Makri- Ins. Evia- Man. Kato Xenia (Volos)- Valea Tempi- Tesalonic- Bucureşti.;

Scopul: închinarea la Sfintele Moaşte ale unor Sfinţi cunoscuţi ca făcători de minuni, tămăduitori şi ajutători şi la alte Sfinte odoare, să ne rugăm şi să bucurăm împreună.

Prima zi, sâmbătă, 19 iulie 2014

Am pornit la drum la ora 7,15, de la baza dealului Patriarhiei, cu autocarul Agenţiei „Basilica Travel”, având la bord ghidul- diacon Silviu Neacşu şi, evident, pe cei doi şoferi: Gică şi Dorel, într-o lungă călătorie, ce avea să dureze 8 zile. Îndrumaţi de Părinţi, ne-am rugat la Dumnezeu să ne fie alături în pelerinaj şi să ne ocrotească, spre a fi părtaşi unor bucurii nespuse, de a fi alături de Sfinţii pe care i-am chemat în rugăciunile noastre. În tot timpul celor 8 zile, rugăciunea avea să fie prezentă în mod ziditor pentru fiecare dintre noi, trăind adevărate programe duhovniceşti, graţie slujitorilor bisericii care ne-au fost alături şi a bunei organizări a pelerinajului.

La vama Giurgiu- Ruse au fost îndeplinite formalităţile necesare, iar după ce am trecut podul Prieteniei peste Danubiul liniştit, am păşit în Bulgaria vecină într-o dimineaţă însorită, în care oraşul Ruse se trezea la viaţă.

După un prim popas după ieşirea din Ruse, ne-am continuat drumul prin Bulgaria, pe fondul binefăcător al Paraclisului Maicii Domnului. Am traversat munţi, prin tuneluri, şoselele fiind propice rulării în condiţii bune.

Un al doilea popas a fost „La steaguri”, apoi după o perioadă de drum , am întâlnit indicatorul ce ne conducea spre primul nostru obiectiv: Mănăstirea Rila. Era după orele amiezii, fiind zi de sâmbătă, erau destul de mulţi vizitatori bulgari, mai ales.

Mănăstirea Rila este cea mai mare şi mai cunoscută mănăstire ortodoxă din Bulgaria. Aceasta este situată în partea de nord-vest a Munţilor Rila, la o altitudine de 1147 de metri deasupra nivelului mării, în valea Râului Rilska, la 117 kilometri mai la sud de capitala Sofia. Întemeiată în secolul al X-lea, Măn. Rila este considerată una dintre cele mai importante monumente culturale, istorice şi arhitecturale ale Bulgariei. Lavra este cunoscută în toată lumea, în trecut ajunsese să aibă ca la 2000 vieţuitori. În prezent, deşi generoasă ca suprafaţă şi spaţii de cazare, ea numără o obşte de doar 7 monahi. Mănăstirea este căutată de creştini mai ales pentru prezenţa Sfintelor moaşte ale Sf. Ioan de la Rila, dovedit a fi mare făcător de minuni.

Sfântul Ioan de Rila (cca. 867 – 946) este cunoscut ca ocrotitor al poporului bulgar şi unul dintre cei mai reprezentativi sfinţi ai Bisericii Ortodoxe Bulgare. Sfântul Ioan de Rila a fost unul dintre primii sfinţi canonizaţi după încreştinarea bulgarilor; este atât întemeietorul monahismului bulgar, cât şi al primului aşezământ monahal din Bulgaria, Mănăstirea Rila. Sfântul Ioan de Rila a trăit în singurătate în mai multe locuri, înainte de a se duce in Munţii Rila, unde şi-a petrecut restul vieţii. Sfântul Ioan de Rila era cunoscut încă din timpul vieţii, ca făcător de minuni.

Am admirat marea şi frumoasa biserică, cu o pictură în culori vii a unor imagini biblice măiestrit realizate, apoi ne-am închinat la Sf. Moaşte ale Sf. Ioan de Rila.

Ne-am continuat drumul spre graniţa cu Grecia; deja vegetaţia începuse să se modifice, temperatura de afară trecuse de 30 grade Celsius. În jurul orei 20,00 am ajuns la hotelul „Capsis” din Tesalonic, unde urma să rămânem peste noapte. Până aici, am parcurs peste 700 km.

A doua zi, duminică 20 iulie 2014, sărbătoarea Sf. prooroc Ilie

Conform programului, cu autocarul am mers până la Bis. Sf. Dimitrie din Tesalonic, unde urma să participam la Sf. Liturghie. Biserica Sf. Dimitrie este de mari dimensiuni şi poartă multe odoare Sfinte: mormântul Sf. Dimitrie izvorâtorul de Mir, Sfintele Moaşte ale acestuia, racla cu moaştele Sf. Anisia, racla cu moaştele Sf. Grigorie Kallidis. La toate acestea ne-am închinat în linişte, dar cu multă evlavie.

Slujba Sfintei Liturghii, oficiată în limba greacă, cu mulţi preoţi şi diaconi are un fast ceva mai sporit faţă de o biserică de mir din România. Dată fiind bariera de limbă, ne-am străduit să participăm cu duhul, cunoscând momentele Sfintei Liturghii, în gând murmurând în româneşte rugăciunile şi răspunsurile din desfăşurarea Slujbei.
Ca o mare minune, în timpul Sf. Liturghii, la racla cu capul Sf. Dimitrie s-au observat broboane mari de mir, cu miros plăcut. Am considerat aceasta ca un Dar făcut de Sfântul, posibil prin mijlocirea Sf. Prooroc Ilie Tesviteanul, Dar din care ne-am îndulcit şi noi nevrednicii, veniţi aici de la mare distanţă.

După terminarea Slujbei, am coborât în catacombele de sub Biserica, locul de martiraj al Sf. Dimitrie, unde ne-am închinat şi am fost miruiţi de părintele diacon Silviu. În acest loc se află şi un mic muzeu cu obiecte cu caracter arheologic, găsite în spaţiul respectiv.

Am pornit pe străzile Tesalonicului spre următorul obiectiv din program. Drumul nostru se află în plin centrul oraşului, înţesat cu multe cafenele şi „taverne” în stil grecesc, la această oră fiind deja ocupate de localnicii care se răsfaţă la un suc rece sau la o cafea, povestind îndelung.

Trecem pe lângă Agora Romana, loc care în antichitate era „generator de idei” filozofice şi nu numai, locul în care probabil a păşit şi Aristotel şi discipolii săi şi toţi marii învăţaţi din aceste ţinuturi.

Canicula zilei de vară grecească se face simţită, dar cu puţină transpiraţie, ajungem la Rotonda Sf. Gheorghe, cea mai veche biserică creştină. Iniţial edificiul a fost construit de Galeriu (un mare prigonitor al creştinilor) drept mausoleu al acestuia. Dar, nu a fost să fie aşa cum hotărâse Galeriu, ci a devenit biserică creştină, a servit drept catedrală în sec. al V-lea. Biserica este de formă rotundă şi are o acustică deosebită, datorată unor goluri (mici nişe pătrate) practicate în pereţi, în care se află nişte vase de lut cu dimensiuni diferite, având rolul de a transmite sunetul în mod diferenţiat (tonalităţi diferite). De asemenea, este marcat locul Sf. Altar. Ne-am convins de acustica bisericii, participând la o scurtă slujbă oficiată de părinţii noştri. În prezent, biserica se află în plin proces de restaurare.

Ulterior, în timpul ocupaţiei turceşti (sec. al 6-lea), la Rotonda Sf. Gheorghe s-a adăugat un minaret, care străjuieşte şi astăzi, lipsit de con şi semilună.

În apropierea Rotondei, se află probabil cel mai vizibil monument antic din Tesalonic, Arcul lui Galeriu, un arc triumfal de-a lungul Căii Ignatia, ridicat în 304 d.Hr.de Senatul roman, în amintirea victoriei împăratului contra perşilor (297). Basoreliefurile de pe Arc prezintă figuri ale strămoşilor noştri daci, care au luptat în bătăliile cu perşii.

Părintele diacon Silviu ne face o plăcută surpriză: la nici 50 de metri faţă de Arcul lui Galeriu se află o biserică închinată Maicii Domnului – Panaghia Dexis, în care avem ocazia să ne închinăm la o icoană a Maicii Domnului făcătoare de minuni, icoană atribuită Sf. Ap. Luca. Într-adevăr, pe lângă această nepreţuită icoană, avem ocazia să ne închinăm mai multor icoane de o rară frumuseţe şi valoare spirituală.

Ne deplasăm spre un alt important obiectiv din Tesalonic, Biserica Sf. Sofia, o veche biserică din sec. al XIII-lea, transformată de turci în moschee în sec al XV-lea. Biserica este relativ modestă, dar prezintă valoare prin prezenta Sfintelor Moaşte ale Sf. Vasile cel Nou (sec. al IX-lea), episcop al Tesalonicului, autor al Vămilor Văzduhului. Ne închinăm cu multă evlavie la Sfintele Moaşte, cu dorinţa de a căuta să citim această preţioasă scriere a Sfântului, atunci când vom ajunge în ţară.

Ne-am obişnuit deja cu mersul pe jos prin caniculă, ptr. că din când în când avem ocazia să ne răcorim alături de Sfinţi. Aşa că ne îndreptăm spre faleză, dar, în primul rând, cu scopul să ne închinăm la moaştele Sf. Grigorie Palama de la Mitropolia cu acelaşi nume din Tesalonic, aflată în apropierea Mării Egee. Mitropolia este o construcţie deosebită, cu o curte spaţioasă, plină de vegetaţie mediteraneană. Biserica este deosebit de frumoasă, cu o pictură sugestivă, prezentând viaţa, minunile şi adormirea mai multor Sfinţi care au trăit în Grecia.

Plini de încântare şi cu sufletul îmbăiat cu un strop de har, dobândit de la atâţia sfinţi, pe care i-am vizitat în ţara lor, ne deplasăm, de data aceasta, într-o plimbare în plin soare, pe faleza din Tesalonic, spre autocarul care ne aşteaptă la umbră, lângă Turnul Alb, devenit simbol turistic al oraşului Tesalonic. construit de veneţieni ca turn de apărare, ulterior devenit închisoare şi loc de execuţie a prizonierilor (turnul sângeros).

În faţa acestui edificiu se află statuia lui Mustafa Kemal Atatürk, întemeietorul Turciei moderne, născut în oraşul Tesalonic.

În spatele Turnului Alb, pe faleză, într-un pâlc de arbori, se află statuia ecvestră a lui Alexandru Machedon.

Acesta a fost ultimul obiectiv din program, pentru oraşul Tesalonic. Ne îmbarcăm în autocar şi plecăm spre oraşul Kalambaca, aflat la o distanţă de aproximativ 250 Km. După ce ne oprim la Katerini, pentru masa de prânz, ne continuăm deplasarea spre Kalambaca, trecând pe lângă staţiunile de la Marea Egee, atenţie fiindu-ne atrasă în mod special de silueta înceţoşată a Muntelui Olimp (Vf. Miticas) şi Cetatea Platamonas, de lângă Nei Pori.
Aflat în drumul nostru, la intrarea în oraşul Kalambaca, ne oprim pentru a vizita magazinul de icoane Zindros, şi poate, a cumpăra câte un souvenir preţios pentru noi sau pentru cei de acasă. Părintele David, un preot român din Sibiu, aflat demult în aceste locuri ne prezintă informaţii privind tehnica realizării icoanelor şi ne invită să vizităm magazinul. La ieşirea din magazin, cu sau fără cumpărături, suntem plăcut surprinşi de rezultatele tombolei cu biletele primite la intrarea în magazin, al căror rost nu prea îl pricepusem iniţial. După tragerea la sorţi, câţiva dintre noi au primit mici cadouri, iar marele premiu, pe lângă excursia „în jurul autocarului” a fost o iconiţă mai valoroasă, primită de o tânără participantă, Teodora Burlănescu.

Ajungem destul de devreme la hotelul „Antoniadis” din Kalambaca, un loc de cazare cochet şi cu vedere înspre stâncile enorme ale Meteorelor. Înainte de culcare, facem o plimbare prin oraş, luăm o gustare şi mai facem şi ceva cumpăraturi.

A treia zi, luni 21 iulie 2014

După micul dejun, ne îmbarcăm în autocar şi pornim pe drumul abrupt spre Stâncile Domnului, Meteorele. Drumul este de o frumuseţe rară, greu de imaginat că acolo , pe vârfuri este întâlnirea cu Dumnezeu în Biserică, şi încă de mari dimensiuni. Este destul de devreme şi încă nu sunt multe maşini pe drum; oricum şoferii conduc foarte atent pe aceste drumul strâmte şi periculoase, pe de o parte fiind în avantajul turiştilor care se pot bucura în voie de privelişte şi pot face şi fotografii, pe de altă parte ca să se poată asigura fluenţa circulaţiei.

Suntem avertizaţi de ghidul nostru că în bisericile din Meteore fotografiatul este absolut interzis; încălcând această regulă, riscăm să ni se confişte camera.

Mănăstirea Varlaam Urcăm treptele înspre mănăstire(195 trepte), oprindu-ne din când în când să privim priveliştea ce ni se descoperă mereu alta. Ajungem destul de repede în pridvorul bisericii, unde facem câteva fotografii. Mănăstirea Varlaam este o mănăstire de călugări, întemeiată de fraţii Teofan şi Nectarie (sec. al XVI-lea), pe o veche vatră monahală constituita de călugărul Varlaam. Prin străduinţa celor doi ctitori, materialele pentru sfânta biserică, cu hramul Tuturor Sfinţilor, au fost adunate şi cărate cu jertfă pe stânca abruptă timp de 22 de ani, iar construcţia acesteia a durat doar 20 de zile.
Intrăm în biserică unde ne închinăm la racla cu Sfintele Moaşte ale Sfinţilor Oreste şi Policarp, din pronaos, apoi în biserica frumos pictată în frescă.

Mănăstirea Marea Meteoră După ce coborâm treptele de la Măn. Varlaam, ne deplasăm din nou cu autocarul spre Marele Meteor, mănăstire de călugări. De data aceasta avem de urcat mult mai multe trepte, în jur de 700. Urcând treptele, la un moment dat, întâlneşti la stânga Schitul Sfântului Atanasie, fondatorului mănăstirii, o construcţie mică şi simplă, înfundată în totalitate în stancă. Biserica Man. Marele Meteor are hramul Schimbarea la Faţă. Mănăstirea a fost construită prin munca şi pe cheltuiala binecuvântaţilor Atanasie şi Ioasaf, în anul 1388 şi este cea mai reprezentativă mănăstire din tot ansamblul de la Meteora. Ne închinăm în biserica mare, în care avem fericita ocazie să ne închină la icoana Maicii Domnului trandafirul neveştejit (din catapeteasmă). Vizităm şi muzeul, aflat la subsolul bisericii, unde vedem piese de o valoare istorică deosebită. În curtea generoasă a mănăstirii, părintele Georgică este obiectul de atracţie al multor turişti străini, care vin să se fotografieze cu Sfinţia sa. Profitând de vizibilitatea foarte bună, tot grupul face mai multe fotografii.

Coborâm de la Marea Meteoră, şi ne urcăm din nou în autocar. Deoarece afluxul de autovehicule s-a intensificat (fiind perioadă de vacanţă), autocarul nostru este nevoit să facă multe şi anevoioase manevre, ocazie cu care constatăm buna înţelegere a şoferilor autoturismelor cu cei ai autocarelor. În sfârşit, dăm slavă lui Dumnezeu că ne-a învrednicit să vedem 2 Meteore şi cu acordul ghidului nostru, încercăm să o vedem şi pe cea de-a treia, Măn. Roussanou.

Mănăstirea Roussanou, cu hramul Schimbarea la Faţă a Domnului Iisus Hristos, este situată între mănăstirile Varlaam şi Sfânta Treime, la sud-est de Marele Meteor, pe culmea unei stânci zvelte, verticale. Este un ansamblu încântător, cu patru etaje. Biserica şi câteva chilii se situează la parter, iar la etaj arhondaricul cu camerele de primire, chilii şi alte încăperi auxiliare. Mănăstirea Rousanou a fost întemeiată spre sfârşitul sec. al XIII-lea, de călugării Nicodim şi Benedict şi a fost renovată şi completată cu alte construcţii de către călugării Maxim şi Ioasaf din Ioannina, în sec. al XV-lea. Biserica mănăstirii este decorată cu minunate fresce şi are odoare deosebite printre care icoane, vase de cult, cruci, odăjdii şi moaşte ale sfinţilor. Din cauza unui mare număr de turişti, nu reuşim să ajungem în biserica, doar în pronaos, unde ne închinăm Sf. Moaşte ale Sf. Varvara (capul).

Este amiază şi avem cale de peste 200 km până la Igumenitza, unde trebuie să prindem cursa de ferriboat pentru insula Corfu. Lăsăm în urmă uriaşele stânci sfinte ale Meteorelor şi ne îndreptăm spre Kalambaca, făcând un popas pentru masa de prânz la ieşirea din oraş.

Străbatem şosele şi tuneluri prin munţii Pindului, pe care îi traversăm în drumul nostru spre vest. După aproape 3 ore, ajungem în portul de la Marea Ionică, Igumenitza. Găsim ancorat ferriboatul Kerkira, pe care ne îmbarcăm autocarul, în cală, iar noi pe punţi. Urmează să parcurgem un drum de 2 ore pe mare, la apus de soare. Frumuseţea peisajului marin este greu descris în cuvinte. Lăsăm câteva fotografii să grăiască.

Suntem cazaţi la hotelul „Grand Ariti”, aflat lângă aeroport şi aproape de ţărmul mării.

A patra zi, marţi 22 iulie 2014

Luăm micul dejun, apoi autocarul ne duce în centrul oraşului Kerkira, aproape de Mitropolia Insulei Corfu. Admirăm arhitectura oraşului în stil veneţian, cu clădiri scunde, elegante şi cu o vegetaţie mediteraneană abundentă.

Catedrala Mitropolitană din Corfu este construită în stil renascentist, ca o basilică cu trei abside, dedicată la început Sfântului Vlassios şi are hramul adormirea Maicii Domnului (15 august). Biserica adăposteşte Sf. Moaşte ale Sf. Împărătese Teodora a Bizanţului, ocrotitoarea icoanelor (adusă în Corfu în anul 1456), icoana Maicii Domnului Dimosiana şi un papuc al Sf. Gherasim Kefalonianul. Ne închinăm la toate aceste odoare sfinte, apoi plecam pe jos spre Biserica Sf. Spiridon, care se află în apropiere.

Catedrala Sfântul Spiridon este cea mai renumită biserica ortodoxă din Insula Corfu. Biserica păstrează, Sf. Moaşte ale Sfântului Ierarh Spiridon al Trimitundei, cinstit şi ca ocrotitor al insulei. Având cel mai înalt turn din oraş, Biserica Sfântul Spiridon poate fi văzută de aproape oriunde ar fi privit oraşul. Biserica a fost construită în anul 1596, ea înlocuind vechea Biserica Sorokos, dărâmată în urma zidirii zidurilor oraşului vechi. Moaştele Sfântului Spiridon au fost aşezate în această localitate în anul 1453. Tavanul bisericii este deosebit de valoros, în stil renascentist.

În biserică era în desfăşurare slujba Sf. Liturghii, aşa că ne-am închinat în linişte la icoane, apoi ne-am aşezat la rând pentru a ne închina la Sfintele Moaşte ale Sf. Spiridon. Am simţit cu toţii mare emoţie, pentru faptul că ne aflăm atât de aproape fizic, de Sf. Spiridon, pentru care cu toţii avem evlavie,iar nouă, românilor, ne este un sfânt foarte iubit.

Primim un dar de la ghidul nostru o vizită la Paleocastritza, un loc pitoresc al ins. Corfu, vestit nu numai pentru plajele sale, dar şi pentru o veche mănăstire închinată Maicii Domnului. Aflată cam la 20 km de capitala Kerkira, vechea Mănăstire Paleocastritza (cu prima atestare în 1225, restaurată în sec. al XVI-lea), situată deasupra golfuleţelor din Paleokastritza, este un loc deosebit de frumos şi liniştit, o oaza de calm şi multe flori. În biserică, ne închinăm icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului.

Cu multă bucurie în suflet pentru cele văzute, mulţumim Maicii Domnului şi ne deplasăm cu autocarul spre port, pentru a ne îmbarca din nou pe ferriboat. Ajungem în port destul de greu, fiind plin sezon turistic, în insula Corfu este foarte mare aglomeraţie. Reuşim să ne îmbarcăm pe un ferriboat enorm, Nikolaus, cu care ajungem la Igumenitza în mai puţin de 2 ore. Aşteptăm pe mal să iasă şi autocarul din cala ferriboatului şi…din nou la drum cale de aproximativ 250 km spre Patras.

Drumul urmează malul Mării Ionice; mai la sud, în dreptul Insulei Lefkada, şoseaua merge printr-un tunel pe sub mare şi, la ieşirea din tunel ne trezim într-un alt peisaj. Un alt moment spectaculos este apariţia podului grandios Rio Antirio, din apropiere de Patras.

Trecem peste acest grandios pod, finalizat în anul 2004, construit peste strâmtoarea ce leagă localităţile Antirio de Rio, ultima aflată în Peloponez. Ne îndreptăm spre Hotel „Rodini”, locul de cazare, în apropiere de oraşul Patras.

A cincea zi, miercuri 23 iulie 2014

După ce luăm micul dejun la hotel, ne îmbarcăm din nou în autocarul nostru şi parcurgem drumul de la hotel până la Catedrala Sf. Andrei din Patras (aprox. 12 km), ascultând acatistul Sf. Ap. Andrei şi, cu multă nerăbdare în suflete, aşteptând întâlnirea cu apostolul „cel dintâi chemat” de Mântuitorul la propovăduirea Evangheliei Sale.

În sfârşit, am ajuns. Din prima privire, suntem impresionaţi de construcţia grandioasă a bisericii şi arhitectura deosebit a acesteia. Păşind în interiorul bisericii, ne închinăm la icoane, apoi ne îndreptăm spre partea dreaptă a altarului, unde se află baldachinul de marmură albă cu Sf. Moaşte ale Sf. Ap. Andrei (capul), unde ne plecăm genunchii şi fruntea, apoi, după închinarea la icoanele din catapeteasmă, trecem în partea stângă a altarului, unde se află o bucată din crucea pe care a fost răstignit Sf. Ap. Andrei, în faţa căreia ne închinăm cu evlavie.

Un prilej de mare bucurie pentru Părintele Georgică este închinarea şi în Sfântul Altar, unde este invitat de un preot grec, slujitor al Catedralei.

După ce toată lumea s-a închinat, ne adunăm din nou în jurul baldachinului cu capul Sf. Andrei, pentru a participa la o scurtă slujbă.

Biserica cea veche din Patras, ridicată exact pe locul în care a fost martirizat Sfântul Andrei, era biserica cea veche a oraşului Patras. Aceasta a fost ridicată peste ruinele unei foste basilici bizantine, dărâmată de turci, care la rândul ei fusese ridicată peste ruinele unui templu antic grecesc.

Biserica cea veche a oraşului, aflată în imediata apropiere a catedralei, a fost construită intre anii 1836-1843. În această biserică se află racla cu moaştele Sf. Andrei, aşezată pe mormântul acestuia.

Langă aceasta biserica veche se află Fântâna Sfântului Andrei, încă un loc în care credincioşii vin cu mare evlavie. Conform tradiţiei locului, acesta era locul în care Sfântul Apostol predica „Vestea cea Bună”.

Pangarul Catedralei este foarte bine aprovizionat cu icoane, cărţi şi tot felul de obiecte bisericeşti; de aici ni se oferă un pliant în limba română şi o vată cu ulei sfinţit.

Plecăm din Patras cu autocarul şi ne îndreptăm spre Canalul Corint şi capitala Greciei, Atena, aflată la o distanţă de 215 km faţă de Patras. Drumul urmează profilul sudic al Golfului Corint, în dreapta fiind străjuit de munţi, până la Canalul Corint fiind în jur de 140 km.

Ajunşi la Canalul Corint, ne îndreptăm spre localitatea Loutraki, o vestită staţiune turistică şi balneară şi o importantă surse de apă minerală şi plată. Străbatem o buna parte din oraş şi începem urcuşul unui munte, spre Măn. Sf. Patapie. Pe drumul de urcare, întâlnim mai multe mănăstiri: Sf. Gherasim, Sf. Ioan Botezătorul, Sf. Ilie.

Manastirea Sfantul Patapie este o mănăstire cu obşte de maici, aşezată la 14 Km distanţă de localitatea Loutraki, la o altitudine de 700 de metri, în Munţii Geraneia. Mănăstirea se află asezata pe înălţimile din jurul Corintului, de unde se poate admira o inegalabilă panoramă spre ieşirea Canalului Corint în mare (golful Corint).

Moaştele făcătoare de minuni ale Cuviosului Patapie (prăznuit la 8 decembrie), aduse de la Constantinopol, sunt aşezate într-una din grotele din incinta mănăstirii. Cuviosul Patapie este cunoscut ca unul dintre sfinţii tămăduitori de cancer.

Biserica centrală a mănăstirii este închinată Maicii Domnului. In această biserică se mai păstrează, spre bucuria maicilor şi a pelerinilor, capul Sfintei Ipomoni (Răbdare), prăznuită la 13 martie- mama împăratului Constantin Paleologul, ultimul împărat bizantin şi o parte din Moaştele Sfântului Mc. Pantelimon, pe care le-am sărutat cu evlavie.

Coborâm de la Man. Sf. Patapie şi, după ce străbatem localitatea Loutraki, facem un popas la Canalul Corint, unde vom lua şi prânzul.

Avem ocazia să admirăm „în mărime naturală” acest monument al trudei şi a jertfei. Mulţi conducător ai antichităţii au dorit să taie acest canal prin istmul Corint. Ismul Corint lega Marea Ionică (G. Corint) de Marea Egee (G. Saronic). Împăratul roman Nero a început lucrările de excavare, folosind câteva mii de prizonieri de război evrei. După moartea lui Nero, proiectul a fost abandonat. Încercările de construcţie din timpurile noastre au început la sfârşitul secolului al XIX-lea, după deschiderea cu succes a canalului Suez. Au lucrat mai multe echipe de specialişti, francezi şi unguri, canalul fiind terminat în 1893.

Canalul Corint a fost considerat o mare realizare tehnică a acelor timpuri. Prin construcţia lui era scurtat drumul vaselor mici de transport cu 400 km. Datorită lăţimii de doar 21 m, canalul este prea îngust şi nu poate fi folosit de cargoboturile de mare capacitate. În zilele noastre, canalul este folosit în principal de vasele turistice. Adâncimea minimă a canalului este de 8 m.

Ne-am continuat drumul spre Atena. De acum liniştea oraşelor mai mici a fost înlocuită cu freamătul capitalei elene, asemănător Bucureştiului. Am fost cazaţi la hotelul „Candia”, plasat în faţa gării şi destul de aproape de Centru. Aici vom rămâne 2 nopţi.”

A şasea zi, joi 24 iulie 2014

Dis de dimineaţă, plecăm spre portul Pireus, pentru a prinde ferriboatul spre insula Eghina.

Nerăbdarea tuturor e mare, urmează să ne închinăm astăzi la doi Sfinţi mult-iubiţi şi căutaţi de noi românii: Sfântul Nectarie şi Sf. Efrem cel Nou.

Ne îmbarcăm pe un ferriboat imens, Poseidon, cu care străbatem în aproximativ 1 oră drumul prin Marea Egee până în insula Eghina, o insulă de mărime medie, aflată în golful Saronic. După debarcarea de pe ferriboat în oraşul Eghina, ne deplasăm cu autocarul cam 20 minute, până la Măn. Sf. Nectarie. Tot drumul este presărat cu livezi cu fistic, insula Eghina fiind supranumită „insula fisticului”. De asemenea, se mai observă un copac asemănător bradului, dar cu crengi rare şi foarte simetrice; acest ase numeşte arocaria şi aste aclimatizat din Australia. În sfârşit, ajungem aproape de poarta mănăstirii Sf. Treime, de aici urmează să parcurgem un drum scurt pe joi şi să urcăm, mai întâi, să ne închinăm în biserica cea veche (de sus). Curtea mănăstirii este foarte bine gospodărită. Intrăm în biserica în care a slujit Sf. Nectarie şi ne închinăm Sf. moaşte ale acestuia (capul). După aceea, coborând câteva trepte, mergem să ne închinăm la mormântul Sfântului, din marmură albă, aflat într-un paraclis. În faţa acestui paraclis, se află o fântână cu apă tămăduitoare.

Mergem pe o terasă a mănăstirii de sus, de unde putem admira mănăstirea cea nouă a Sfintei Treimi, la ridicarea căreia a lucrat efectiv şi Sf. Nectarie (începutul sec. 20), o biserică măreaţă, pe care Sfântul atât de mult a dorit să o finalizeze. Din păcate, a trecut la Domnul în anul 1920, construcţia fiind terminată ulterior. Admirăm un perete enorm de Bougainvillea de o varietate de nuanţe de mov-roz-violet.

Coborâm la marea Biserică a Sf. Treimi. Biserica se află încă în lucrări ample de pictură.
Ne adunăm tot grupul lângă baldachin de marmură albă în care se află Moaştele Sf. Nectarie (mâna dreaptă), ne închină şi, pe rând, citim acatistul Sf. Nectarie. Ne închinăm încă o dată la racla cu Sf. Moaşte şi ieşim, cu părerea de rău că timpul a trecut prea repede.

Autocarul nostru ne aşteaptă în parcarea din apropierea Biserici mari, aşa că plecăm spre portul Egina, unde după ce luăm prânzul, cu renumiţii calamari şi salată tzatziki, ne îmbarcăm pe ferriboatul Ahaios şi plecăm din nou spre portul Pireus.

Din port, cu autocarul ne îndreptăm cale de aproximativ 40 km, spre nord-est, spre localitatea Nea Makri. Ne oprim la poarta Mănăstirii Bunei Vestiri, a Sfântului Efrem cel Nou. Intrăm bucuroşi să ne întâlnim cu acest sfânt despre care am citit cărţile apărute, am auzit de minunile făptuite de acest Sfânt şi, poate ne-am convins de acestea prin propriile trăiri. La noi în ţară sunt câteva biserici care au papucul Sfântului, deoarece până în prezent, moaştele acestuia sunt întregi şi se află aici, la Nea Makri.

Intrăm în curtea mănăstirii, foarte mare, cu multe clădiri, bine îngrijită, cu mulţi arbori şi mai puţine flori. Ne îndreptăm spre biserica principală, unde a început deja slujba vecerniei. Ne închinăm în biserică Sfintelor Moaşte ale Sf. Mc. Efrem cel Nou, la mormântul acestuia, icoanelor şi ieşim, îndreptându-ne spre pangar şi lumânărar, de unde luăm ulei sfinţit de la candelă, aprindem lumânări şi ne închinăm icoanei ce reprezintă martiriul Sfântului. Părintele Georgică aprinde o lumânare mare de ceară şi simţim ca dansul se roagă ca nimeni altul pentru noi toţi şi pentru cei din ţară.

Trecem pre lână un mic paraclis, în care se găseşte o bună parte a copacului de care a fost spânzurat Sfântul, în timpul martiriului său, apoi intrăm în Paraclisul ce adăposteşte mai multe icoane importante, reprezentând scene din descoperirile maicii Macaria
Parcă dorim ca timpul să stea în loc; parcă nu mai vrem să plecăm de la această mănăstire, dar ne gândim că poate această scurtă trecere a noastră pe aici va contribui la dobândirea stăruinţei în rugăciune şi la sporirea nădejdii în ajutorul Sfântului Efrem în rezolvarea necazurilor şi problemelor noastre.

Este încă devreme pentru cină, aşa că şoferii noştri, cu acceptul ghidului, ne fac o mare surpriza: un tur prin principalele obiective turistice din centrul Atenei: Acropole, Piaţa Parlamentului, piaţa Omonia. Coborâm din autocar în apropiere de Acropole, mergem printr-un parc cu o vegetaţie specific mediteraneană şi ajungem la poalele Areopagului. Urcăm pe areopag şi ne bucurăm de o minunată panoramă a aglomeratei capitale elene. Vedem în depărtare dealul Lykavittos (al Lupului), având în vârf biserica Sf. Gheorghe, Panteonul, mai multe vestigii romane, clădiri mai vechi şi mai noi. Parcă ne răsună în urechi cuvintele Sf. apostol Pavel sau are Părinţilor Areopagiţi. Panteonul, cu povestea lui străjuieşte nestânjenit toată această panoramă. Ne întoarcem la autocar, şi din mersul acestuia reuşim să vedem vestigii ale istoriei antice (amfiteatrul roman, coloanele lui Zeus Olimpianus, Poarta lui Adrian ş.a.), statuia lui Byron, Muzeul de arheologie, clădiri administrative importante, universităţi, Piaţa Syntagma de la Palatul Parlamentului- cu „evzonii” săi tradiţionali, stând nemişcaţi de gardă la mormântul eroului neamului.

A şaptea zi, vineri 25 iulie 2014

Parcă ne cuprinde nostalgia; deşi mai avem încă două zile din pelerinajul nostru, deoarece este ultima zi pe care o petrecem efectiv în Grecia. Dar, mai avem încă „întâlniri” cu Sfinţii.
Foarte de dimineaţă, cu bagaje cu tot, ne îmbarcăm în autocar; în această zi avem un foarte lung drum de parcurs, de aproape 600 km, deoarece cazarea din această seară va fi la Tesalonic.

Pornim într-o dimineaţă însorită spre strâmtoarea Evripos, peste care vom trece pe pod în insula Evia (Eubeea), o insulă mare, a doua insulă ca mărime după Creta. De la Khalkis, primul oraş al insulei, mergem aproape o oră, oraşul Procopie este cam la jumătatea insulei.

Ajungem în faţa bisericii Sf. Ioan Rusul, cu o arhitectură zveltă şi deosebită. Nerăbdarea de a-l întâlni pe Sfântul e mare; fiind destul de devreme biserica este destul de liberă, aşa că ne închinăm cu toţii, în linişte, la racla cu Sf. Moaşte. Ne aşezăm, apoi, lângă raclă, în colţul din stânga al bisericii şi citim pe rând acatistul Sfântului, de la care unii dintre noi au avut atâtea alinări ale suferinţelor.

Mergem apoi fiecare, fie la pangarul bisericii, fie la micul paraclis, din exteriorul bisericii, cu ulei sfinţit, apă tămăduitoare sau cu unele obiecte care au acoperit Sf. moaşte (fesul şi cureaua).

Unii dintre noi, revin la racla cu Sf. Moaşte, pentru a se mai ruga Sfântului, fie merg la bazarul din stradă, pentru a face ceva cumpărături.

În jurul prânzului, ne urcăm din nou în autocar şi ne îndreptăm spre Măn. Cuviosului David din Evia, spre nordul insulei, pe o distanţă de 56 km de Procopie, la poalele munţilor Kavalaris.

În jurul mănăstirii se mai află zidite şi alte câteva locaşuri de rugăciune, închinate mai multor sfinţi.

Mănăstirea Sfântului Cuvios David, numită şi „Osios David” , aflată la o altitudine de 930 m,
este o mănăstire de călugări, cu hramul Schimbarea la Faţă şi Sfântul Cuvios David. În biserica acestei mănăstiri se află cinstitul Cap al Sfântului David cel Bătrân (prăznuit în data de 1 noiembrie), iar în curte se află mormântul Cuviosului Iacov Tsalikis.

Nu se cunoaşte cu exactitate data înfiinţării mănăstirii, însă se ştie că Sfântul David a ctitorit prezenta biserică pe locul alteia, mai vechi. Sfântul a vieţuit în jurul anului 1550, deci mănăstirea a fost înfiinţată şi ea înainte de anul 1500.

Ne închinăm la cinstitul cap al Cuviosului David, mare făcător de minuni prin prezenţa unor bastoane, cârje şi tot felul de obiecte utilizate de suferinzi tămăduiţi prin rugăciunile Sale, rugându-ne şi noi să ne tămăduiască de „orice boală şi orice neputinţă” sufletească şi trupească.

Ne închinăm şi la mormântul cuviosului Iacov Tsalikis, apoi coborâm în grota în care se spune că a locuit Cuviosul David, unde se află un mic paraclis.

În frumoasa curte a mănăstirii, plină cu flori şi arbori deosebiţi, suntem trataţi cu artos, prăjituri de post, rahat, apă şi cafea, după tradiţia grecească.

Deoarece trebuie să ne încadrăm orar în programul pentru această zi, ne urcăm din nou în autocar şi, cu mare viteză (riscăm să pierdem ferriboatul), ne îndreptăm spre Agyocampos. Ajungem cu nici 10 minute înainte de plecarea ferriboatului AiolosII, aşa că rapid ne urcăm pe punte, iar autocarul intră printre ultimele în cala vasului. Mergem spre Glifa, timp de aproximativ jumătate de oră, timp în care, scrutând albastrul mării, medităm la bucuriile duhovniceşti pe care le-am avut în acest pelerinaj. Dar, mai avem încă….

Coborâm la Glifa şi ne îndreptăm spre portul Volos, la 7 km de oraşul Almiros- Magnisia, se află Mănăstirea Kato Xenia.

Mănăstirea Kato Xenia, este o mănăstire de maici, închinată maicii Domnului. Numele Kato Xenia înseamnă „Străina de Jos”, provine de la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, ajunsă aici în mod miraculos. Icoana Maicii Domnului a fost numită „Xenia”(Străina), deoarece venea dintr-un loc străin.

Mănăstirea, pe lângă alte Sfinte Moaşte, păstrează cu deosebită bucurie şi evlavie, o parte din Cinstitul Brâu al Maicii Domnului, una dintre cele mai valoroase relicve creştine. Brâul este ţesut din păr de cămilă şi, alături de Cinstitul ei Acoperământ, constituie singura amintire preţioasă ce se păstrează din viaţa ei pământească.

O parte din Brâul Maicii Domnului, păstrat într-o frumoasă raclă de argint, a fost dăruită mănăstirii în anul 1522 de către Mănăstirea Vatopedu din Sfântul Munte. Racla ne-a fost adusă spre închinare de către o maică româncă.

De-a lungul vremii, Brâul Maicii Domnului a vindecat nenumăraţi bolnavi, în special pe cei suferinzi de boala cancerului şi a ajutat să nască mulţime de femei, care nu puteau avea copii. Tămăduirea acestora s-a produs prin purtarea în jurul brâului a unei „panglici” care a fost atinsă de racla în care se păstrează Brâul Maicii Domnului. De asemenea, Cinstitul Brâu a făcut să înceteze diferite epidemii (ciumă, holeră, epidemii ale plantaţiilor de lămâi şi portocali).

Am cântat şi noi Paraclisul Maicii Domnului, alături de icoana făcătoare de minuni, apoi ne-am închinat la racla cu cinstitul Său Brâu, am primit fiecare câte o panglicuţă cu efect tămăduitor, atinsă de Preţiosul Odor.

Autocarul nostru, care a parcurs cu noi peste 2000 km, ne aşteaptă să ne conducă spre ultimul popas duhovnicesc din programul pelerinajului, Biserica Sf. Mc. Paraschevi din Valea Tembi.

Avem bucuria să fim prezenţi la Bis. Sf. Mc Paraschevi chiar în ajunul prăznuirii sale, 26 iulie, aşa că la coborârea din autocar, parcarea este arhiplină, poliţia dirijând circulaţia. Trecerea prin pasajul subteran spre Sfântul locaş este destul de aglomerată, dar reuşim să ne „strecurăm”. Pe puntea peste râul Pinios, avem o bucurie neaşteptată: întâlnirea cu mitropolitul locului, care ne dăruieşte binecuvântare.

În sfârşit, reuşim să ne închinăm la cinstitele Moaşte ale Sf. Mc. Paraschevi, să luăm apă tămăduitoare de ochi şi să ne încadrăm şi în ora stabilită pentru reunirea grupului.

Mulţumim Sf. Mc. Paraschevi că ne-a primit să o cinstim şi noi în ajunul zilei de prăznuire şi nădăjduim să ne deschidă şi nouă ochii spre a privi numai la ceea ce ne este ziditor de suflet.

Ne urcăm în autocar, caci mai avem de parcurs cam 200 km până la Tesalonic. Afară s-a întunecat deja, dar inimile noastre sunt pline de lumină, deşi oboseala fizica este prezentă.
Ajungem, cu ajutorul lui Dumnezeu la Tesalonic, aproape de ora 22,00. Gazde primitoare, cei de la hotelul Capsis din Tesalonic, ne aşteaptă cu cina. Găsim mâncare de post din plin, legume şi fructe.

Mulţumim încă o dată lui Dumnezeu că ne-a oferit atâtea bucurii duhovniceşti, iar acum ne satură din „ rodul grâului, al vinului şi al untdelemnului”.

Ultima zi, sâmbătă 26 iulie 2014

Dimineaţa devreme, cu bagajele făcute în formă finală, coborâm pentru micul dejun. E cam devreme pentru mâncare, dar având în vedere că avem de mers până în România, cam 720 km, gustăm câte puţin din toate bunătăţile oferite de gazde. Apoi, plecăm spre casă la ora 7,30 dimineaţa. Cu Dumnezeu înainte!

Plecăm din Grecia cu atâtea bucurii, binecuvântări şi nădejde că Sfinţii pe care „i-am vizitat” vor mijloci pentru noi şi vom primi răspuns la toate căutările noastre, dar…numai dacă ne vom ruga cu evlavie, credinţă şi stăruinţă.

Facem primul popas la Kulata, la graniţa cu Bulgaria, la un magazin Free Shop de unde ne completăm proviziile de apă pentru drum şi mai cumpărăm câte ceva pentru cei de acasă.

Un al doilea popas îl facem în Bulgaria, la un magazin, denumit de pelerini „la bomboane”, de unde cumpărăm produse tradiţionale greceşti (ulei de măsline şi măsline), mai ales că peste câteva zile vom intra în postul Adormirii Maicii Domnului.

Un al treilea popas îl facem pentru masa de prânz, „la steaguri” unde mâncarea este de bună calitate, proaspătă şi repede servită.

În sfârşit, un ultim popas îl facem aproape de oraşul Ruse, la marginea unei păduri, unde ne mai răcorim puţin din aer adevărat. Trecem graniţa fără nici un fel de probleme şi, iată-ne ajunşi în România, după un circuit de aproape 3500 km, cu un autocare Basilica, de o calitate excepţională, care nu ne-a creat nici un disconfort, dat fiind traseele pe care le-am parcurs, în unele locuri, deosebit de periculoase.

Mulţumim părintele diacon Silviu Neacşu pentru credinţa puternică pe care o are în Dumnezeu şi pe care ne-a insuflat-o tot timpul, pentru buna pregătire teologică şi de ghid, precum şi şoferilor, domnii Gică şi Dorel, pentru profesionalism şi răbdare.

Mulţumim părintelui Georgică pentru că ne-a fost alături în pelerinaj, dar mai ales în rugăciune, fiind convinşi că binecuvântarea dânsului a făcut să ne simţim cu toţii atât de bine!

Slavă lui Dumnezeu pentru toate!