Un baston!

Cel ce merge în biserica ce adăpostește moaștele Sfântului Ioan Rusul vede acolo un dar simplu și sărăcăcios: un baston! Este agățat la locul de închinăciune din fata raclei Sfântului. Bastonul este al bătrânei Maria Siaca din Frenaro (Cipru), care timp de 18 ani a avut de suportat o boala așa de gravă la coloană, încât era nevoită să umble cu fața foarte apropiată de pământ. La 11 august 1978 aproape o sută de locuitori din Cipru organizează un pelerinaj la Sfântul Ioan Rusul și este adusă Maria Siaca de către rudele ei. Aici, la racla sfântului, este ridicată de ceilalți pe brațe pentru a se putea închina sfintelor moaște. Îndurerata, bătrâna privește fericitul trup al sfântului și plânge, cerând puțin ajutor dumnezeiesc mult chinuitelor ei bătrâneți. I-a văzut Sfântul durerea, i-a văzut măreția sufletului, i-a văzut și credința.

În fața ochilor tuturor, ceva asemeni unei mâini nevăzute a apucat-o cu putere de umeri și, încet a început să-i îndrepte trupul. Îi trosnește mijlocul și iată! bătrâna stă acum dreaptă! Consătenii ei plâng. Se trag clopotele bisericii. Se face o rugăciune de mulțumire de către toți ciprioții, care nu-și mai pot stăpâni lacrimile. Numai cel ce s-a întâmplat să fie acolo în ceasul în care s-a petrecut minunea poate înțelege cu adevărat aceste clipe. La sfârșit se aude glasul bătrânei: “Feciorul meu, Sfântul meu, nu am ce să-ți dau, sunt săracă. Îți las bastonul meu, că nu-mi mai trebuie până la moarte!”

În Cipru ziarele au zis: “Maria Siaca, după pelerinajul făcut în Grecia la Sfântul Ioan Rusul poate să-și privească acum consătenii în față, pentru ca aproape 20 de ani era gârbovită și nu vedea decât pământul. Prin minunea Sfântului însă, s-a îndreptat, iar acum este cu desăvârșire bine!”

Apoi Moise a pus toiegele înaintea Domnului, în cortul mărturiei. (Numerii 17,7)

Minune întâmplată unui om de știință

Povestește domnul doctor Matzuros din orașul Limni (de pe aceeași insulă pe care se află și biserica cu sfintele moaște ale Sfântului Ioan) către I.P.S. Hrisostom, mitropolitul Halkidei:

Prea Sfințite, nu sunt un habotnic, un neștiutor de carte; sunt medic, iar mai înainte eram ateu. M-am îmbolnăvit. Analize, examinări, iese diagnosticul: cancer la intestinul gros. Confrații doctori îmi spun adevărul: am cancer în formă avansată (metastaza), într-un loc care aproape sigur conduce la moarte.

Mă găseam în clădirea fundației “Pantocrator” din Atena, unde sunt îngrijiți bolnavii de cancer. După înștiințarea pe care am primit-o despre boala mea, pe când mă găseam singur, întins pe pat, mi-am venit in sine și mi-am întors mintea, sufletul și inima către Dumnezeu, în care nu credeam. M-am ridicat pe marginea patului, cu picioarele pe podea; vorbeam singur, mă rugam lui Dumnezeu, îi ceream să ia aminte la mine: “Dumnezeul meu, am spus, nu credeam în Tine, spuneam ca totul este un basm. Omul și știința îmi spuneam că sunt totul. Primește pocăința mea și, dacă mă consideri vrednic, vindecă-mi boala prin sfântul al cărui trup întreg îl avem aici, aproape de noi.”

Cineva bate la ușă. Îl poftesc să intre. Ușa se deschide ăi intră un medic tânăr, frumos, binevoitor.

– Ce faci, doctore, m-a întrebat, cum îți merge?
– Ce să fac, frate, să spun adevărul – mor.
– Nu, doctore, nu mori. O să iau eu tot ce ai rău înăuntru.
– Cine ești tu tinere? Mie mi-a albit parul în această știință și cunosc ce am.
– Sunt acela pe care l-ai cerut mai înainte. La revedere, doctore!

Am ieșit imediat pe hol și am întrebat dacă a văzut cineva pe acel doctor tânăr. Ceilalți medici mi-au spus: “Confrate dragă, din necazul pe care îl ai, într-o clipă ai văzut acel vis”. Însă nu, eram sigur că după rugăciune îl văzusem pe Sfântul. Văzând că nu glumesc și că insist, mi s-au făcut iarăși analizele și examinări. La următoarele analize cancerul dispăruse. Câți și câți n-au văzut apoi cele două plicuri cu analize: cele cu cancer și, după întâmplarea istorisită mai sus, fără cancer!

“Prea Sfințite, nu sunt habotnic”¦ Am văzut pe Sfântul”¦ M-a vindecat”¦”

”Dumnezeu însuși a dat oamenilor știința vindecării, ca să se mărească întru leacurile Sale cele minunate”¦ In boala ta nu fi nebăgător de seamă, ci te roagă Domnului și El te va tămădui.” (Înțelepciunea lui Iisus Sirah 38,6-9).

(Din noile minuni ale Sf. Ioan Rusul! – preluat de pe blogul Mănăstirii Sf. Ioan Rusul – Giurgiu)