Un tânăr a decis să ducă o viață înfrânată. Odată, sfiindu-se să vorbească deschis despre principiile sale, a căzut într-o situație ridicolă. La întrebarea dacă este căsătorit, tânărul, presupunând că aici întrebările se vor termina a cedat ispitei de a minți puțin:Un tânăr a decis să ducă o viață înfrânată. Odată, sfiindu-se să vorbească deschis despre principiile sale, a căzut într-o situație ridicolă. La întrebarea dacă este căsătorit, tânărul, presupunând că aici întrebările se vor termina a cedat ispitei de a minți puțin:

– Da, sunt căsătorit.

– Și cum o cheamă pe soția dumneavoastră? A fost din nou întrebat.

Tânărul a trebuit din nou să iasă din încurcătură.

– Dar copii aveți? a fost întrebarea următoare.

Și întrucât tânărul începu deja să mintă, nu se mai putu opri deloc.

– Da, avem.

– Câți? Tânărul simți că se încurcă de tot. ”Cu cât ești mai departe în pădure, cu atât mai multe lemne de foc găsești – și-a amintit el un proverb.

– Doi, a răspuns el șovăind.

– Și cum îi cheamă? Întrebările interlocutorilor păreau să nu mai aibă sfârșit. Tânărul nu s-a mai putut abține și a răspuns:

– Pe un copil îl cheamă Minciuna, iar pe celălalt, Neadevărul. Nu sunt căsătorit, nu sunt căsătorit!

Cel care zice: L-am cunoscut, dar poruncile Lui nu le păzește, mincinos este și întru el adevărul nu se află(1 Ioan, 2,4)

(Text preluat din cartea ”320 pilde creștine” – Editura Egumenița 2021)