— poezie de Zorica Laţcu (maica Teodosia) —

În tinda mea cu umbre dulci, Stăpâne,
Atâtea seri la rând ai poposit,
La masa albă m-ai blagoslovit,
Atins-ai vinul şi ai frânt din pane.

Atâtea seri la rând s-au irosit,
Căci n-au văzut privirile-mi păgâne,
Ca trupul sfânt Ţi l-ai ascuns în grâne,
Şi sângele cu vin l-ai îndulcit.

Şi azi, ca-n alte seri, în tind-ai stat.
Ca să te vadă ochii mei, sărmanii,
Paharul plin l-ai binecuvântat.

În zvonul vechi din sfintele cazanii,
Cu scump sângele Tău m-am adăpat
Şi trupul Tău s-a frânt spre împărtăşanii.