Chiar dacă te-ar ierta toţi duhovnicii, patriarhii, arhiereii şi lumea întreagă, nu eşti iertat dacă nu te pocăieşti în faptă.

Sf. Cosma Etolul

Taina pocăinţei şi a spovedaniei este taină mare. Se apropie cineva cu un simţământ simplu de păcătoşenie şi după spovedanie de simte şi mai păcătos. Însă încet-încet, dacă are bunăvoiţă, învaţă într-un mod tainic că oricât abis ar ascunde sufletul său, Hristos este acolo, aproape de el, înăuntrul lui; îl primeşte şi îl iubeşte aşa cum este, păcătos. Taina pocăinţei şi spovedaniei ne vădeşte cât de păcătoşi suntem şi totodată naşte în noi din abundenţă nădejde. Prin spovedanie învăţăm cât de grea şi de dureroasă este pocăinţa adevărată; însă împreună cu această cunoaştere se înteţeşte curajul de a-l întâlni pe Hristos, exact aşa cum suntem: păcătoşi plini de speranţă; eşuaţi plini de credinţă; prieteni dragi ai Lui, cu îndrăzneală în iubirea Sa, cu nădejde în harul Său.

Din cartea „Spovedania”, arhim. Nectarie Antonopoulos