— Din cartea „O sinteză a gândirii Părintelui Arsenie în 800 de capete” —

• Oboseala vine din lupta finite (noastră) cu viaţa. Când te opui vieţii, judecând, criticând, mâniindu-te, pierzi viaţa din tine şi oboseşti, şi este şi normal pentru că mergi contra curentului.
• Iubirea insa, este curgerea vieţii. Pacea si liniştea se obţin când laşi viaţa să curgă prin tine şi nu mai opui rezistenţă la ceva.

• Ai obosit vreodată în timp ce te bucurai, în timp ce iubeai, în timp ce te rugai? Atunci te lăsai purtat de curgerea vieţii, nu opuneai rezistenţă. Atunci te deschideai prin inimă.
• Oboseşti când cauţi cu mintea, inima nu te oboseşte vreodată. Și mintea caută neîncetat, mereu găseşte altceva de care să se agaţe, dar în esenţă mintea îşi caută liniştea.
• Deci lupta nu este între noi şi cei din jur, sau întâmplarile din viaţă, ci este intre noi şi noi, acea luptă interioară este cea care epuizează.