Ca în cartea de religie
(din minunile Sf. Ioan Rusul, prăznuit pe 27 mai)
Într-unul din cele două spitale pentru copii din Atena, o mamă sta zi şi noapte la căpătâiul copilului său, pe care l-au adus urgent din Patra, deoarece afecţiunea cronică a acestuia – paralizia membrelor inferioare – s-a agravat în ultimele zile. La spital, însă, de ani de zile se aplica permanent tratamentul cunoscut (lipseşte calciul din organismul copilului)…
Într-o după-amiază, când soarele era aproape de apus şi foarte puţine raze mai luminau salonul spitalului, mama şi-a amintit cum mergea la o bisericuţă a Maicii Domnului, pe o înălţime, afară din Patra, şi se ruga aprinzând candelele, câteodată cu soţul, câteodată cu copiii… Mintea ei zboară la bisericuţă şi se roagă: „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, Maică dulce, care şi tu ai suferit, ajută-mi copilul. Trimite un sfânt, vezi-l pe sărmanul meu cum se chinuieşte, neputând sta pe picioarele lui. Ajuta-l Preasfântă, pe copilaşul meu chinuit”.
– Mama, ce spui, cu cine vorbeşti?
– Gheorghiţă, copilul mamei, îţi aminteşti cum citeai la religie ca Domnul nostru când trăia acolo, în Palestina, deschidea ochii orbilor, ridica pe cei paralizaţi şi-i făcea să meargă, învia morţi? Spune-i Gheorghiţă, că pe tine te ascultă, ca tu eşti copil bun, spune-i lui Hristos să te facă bine.
Copilul suferind se uită cu privirea lui nevinovată la mama, la soarele care apune; priveşte sus şi privirea i se pierde către ceruri. Noaptea următoare, Gheorghiţă a văzut în vis un cavaler frumos, călare pe o mândreţe de cal. S-a oprit în faţa lui şi i-a spus:
– Ridică-te, fă un salt şi urcă pe calul meu!
– Dar eu sunt paralizat, nu mă pot ridica şi nu mă pot ţine drept pe picioarele mele.
– Dă-mi mâna, Gheorghiţă, urcă pe calul meu. Eu sunt Sfântul Ioan din Rusia. M-a trimis Domnul să-ţi aduc harul Său şi puterea Lui să te vindeci.
Pe jumătate adormit, copilul se chinuia să se ridice în picioare. Se trezeşte mama şi-l prinde în braţe ca să nu cadă de pe pat.
– Mamă, ţine-mă, Sfântul Ioan din Rusia mi-a spus să mă ridic.
Dimineaţa, asistenta care fusese de serviciu în acea noapte îi spune profesorului doctor că acel copil paralizat din Patra, acum păşeşte. Doctorul vine, îl examinează: loveşte cu ciocănelul genunchii copilului, îi înţeapă picioarele cu acul şi organismul reacţionează exact. Copilul era vindecat.
„Mergeţi, le-a spus profesorul, şi Dumnezeu să fie cu voi”.
Lăsaţi copiii şi nu-i opriţi să vină la Mine, că a unora ca aceştia este împărăţia cerurilor… De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi precum pruncii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor. (Matei 19,14;18,3)
Preluat de pe http://saraca.orthodoxphotos.com