„Dragostea ne face să înțelegem orice suferință din lume, ne face să fim atenți la nenorocirile aproapelui, compătimitori cu cei necăjiți, să devenim ochi pentru cel orb, picior pentru cel șchiop, mână pentru cel ciung, ureche pentru cel surd, gură pentru cel mut, să înlăturăm spinii și mărăcinii din drumul aproapelui nostru, căci aceasta este lucrarea pe care Dumnezeu o așteaptă de la noi.” (Părintele Visarion Iugulescu, Predică la Praznicul Sfintei Treimi)
„E de ajuns să ne aruncăm o privire peste mulțimea creștinilor din veacul nostru și să vedem cât de departe este dragostea cea adevărată și cum s-a stins cu totul din cei mai mulți. Noi, aproape toți, pretindem că-L iubim pe Dumnezeu, ne mulțumim să-L adorăm fără să-L imităm, Îi cinstim Crucea, dar fără s-o purtăm. Unul se roagă, postește, merge la biserică, dar în schim este avar, aspru, fără milă pentru cei săraci.” (Părintele Visarion Iugulescu, Predică la Duminica a 15-a după Rusalii)
Grija față de aproapele căzut în nevoi, în boală, în cine știe ce nenorocire trebuie să prevaleze față de multe alte griji, cărora ne dedicăm cu mai multă atenție.
Un lucru important pe care îl putem face pentru a ajuta este cel de a-l vizita pe cel suferind și a-i arăta o dragoste sinceră, dar și de a nu-i ascunde adevărul. Nu o dragoste fără adevăr și nici adevăr fără iubire, fără dovada filantropiei. Acestea vor aduce odihnă și vor inspira încredere. Un om bolnav, singur, aflat în suferință, are nevoie de puțină lumină, de un strop de odihnă și iubire, nu de plânsete și dulcegării, ci de interes față de el, de sprijin, de participare cu tot sufletul la această încercare a lui. Numai sinceritatea inspiră încredere celuilalt.
Am pornit in postul Nașterii Domnului, toți cei din familia bisericii Popa Rusu, pe un drum către cei aflați în nevoie, în suferință și în grele încercări. Acest drum a însemnat: ajutor de sărbători pentru 20 de familii, inclusiv aparatură electro-casnică; colinde și daruri către copiii cu dizabilități, bătrânii din azile, centre ale DGASPC și bolnavii din mai multe spitale. Poate cel mai greu ne-a fost atunci când am mers către copiii de la oncologie din cadrul Institutului Oncologic Bucuresti (IOB), Institutul Clinic Fundeni (ICF) si Spitalul Clinic de Urgenta pentru Copii MS Curie (Marie Curie). Dorința unei mame de a-și boteza fetița de 2 ani în biserica noastră, internată la Institutul Clinic Fundeni (ICF) pentru a face în luna ianuarie un transplant de măduvă, ne-a arătat că nu rătăcim vestind Nașterea Domnului pe culoarele spitalelor, ci dimpotrivă că suntem pe calea Împărăției lui Dumnezeu.
Scopul acțiunilor noastre a fost să acordăm sprijinul sufletesc necesar celor greu încercați, ca unor frați. Să-i asigurăm că depunem eforturi cu toții să-i ajutăm. Vorba bună, mângâietoare, prezența liniștită și răbdătoare lângă ei, le măresc încrederea celor suferinzi și aflați în nevoi.
Nu am vrut să impresionăm și nici să rănim, dar dorim ca acest material să fie un îndemn la rugăciune și asumarea acelei picături de responsabilitate și sinceritate de care are nevoie fiecare pentru a fi creștin.
Totul este o invitație la libertate, la demnitatea de a fi om.
Restul va face Dumnezeu!
„În tot Noul Testament, la orice pagină am deschide, aflăm mireasma iubirii, puterea ei, nădejdea ei, balsamul ei mântuitor.” (Părintele Visarion Iugulescu, Predică la Duminica a 25-a după Rusalii)
„Cine are dragoste adevărată, sinceră Îl câștigă pe Dumnezeu, căci Dumnezeu este Iubire!” (Părintele Visarion Iugulescu, Predică la Duminica dinaintea Nașterii Domnului)
Preot paroh Gheorghe Burlănescu
Preot Cătălin Cristian Radu