Piatra de temelie a unei vieţi frumoase este respectul.
Hainele te fac domn, dar sufletul te face om.
Degeaba te îmbraci scump, dacă te vinzi ieftin.
Vorbe de duh
Articole publicate de: admin
Jurnal de pelerinaj – Tismana 2014
–Elena Grigorescu–
Data pelerinajului: 17 – 18 octombrie 2014
Pelerini: enoriaşi ai bisericii Popa Rusu şi creştini din alte parohii (48 persoane)
Destinaţia: Mănăstirea Surpatele, jud. Vâlcea, Mănăstirea Tismana şi schiturile Cioclovina de Jos şi Cioclovina de Sus, jud. Gorj.
Scopul pelerinajului: de închinare la locaşuri ridicate spre slava lui Dumnezeu şi de a gusta din frumuseţile Creaţiei lui Dumnezeu. „Că în Tine este locaşul tuturor celor ce se veselesc.”( Ps.86.6)
Darul lacrimilor sunt semnul unei pocăinţe profunde
Cu sau fără lacrimi, pocăinţa este una din trăsăturile fundamentale ale spiritualităţii ortodoxe. Prin fericirea a doua Mântuitorul le-a promis celor care plâng pentru păcatele lor şi pentru ale semenilor că vor avea parte de mângâierea harică. Nu este uşor să plângi pentru propriile păcate, dar mai ales pentru ale aproapelui, însă şi răsplata este pe măsura disponibilităţii creştinului de a se smeri şi de a fi sensibil la chemările Duhului Sfânt de a se înduhovnici. Un semn al prezenţei harului şi al lucrării Sfântului Duh în sufletul creştinului este darul lacrimilor duhovniceşti. Pocăinţa şi plânsul duhovnicesc sunt rezultatul conştientizat al unui trecut păcătos şi semnul unui viitor caracterizat prin nădejdea iertării, a mângâierii şi a dobândirii fericirii veşnice. Lacrimile pocăinţei sunt la început amare, de tristeţe, de regret pentru păcatele săvârşite, iar pe măsura dobândirii iertării ele se îndulcesc şi devin lacrimi de recunoştinţă faţă de Dumnezeu şi de bucurie duhovnicească.
Împărtăşanie
— poezie de Zorica Laţcu (maica Teodosia) —
În tinda mea cu umbre dulci, Stăpâne,
Atâtea seri la rând ai poposit,
La masa albă m-ai blagoslovit,
Atins-ai vinul şi ai frânt din pane.
Continuarea
Donaţie de cărţi pentru românii din Valea Timocului
— Lector univ. dr. Iulia Gonţa —
Joi, 4 septembrie 2014, enoriaşii bisericii Popa Rusu au donat cărţi românilor din Valea Timocului, Serbia. Acţiunea a fost iniţiată de slujitorii bisericii în urma apelului de ajutor al românilor din estul Serbiei, care au fost în decursul istoriei supuşi unei politici de deznaţionalizare, fiind prigoniţi, ignoraţi şi lipsiţi de dreptul de a-şi păstra identitatea. În prezent este cunoscut faptul că comunitatea românească din Serbia ani în şir a fost privată de dreptul de a studia limba maternă.
Jurnal de pelerinaj
Valea Plopului – Valea Screzii 2014
–Elena Grigorescu–
Perioada derulării pelerinajului: 27 septembrie 2014
Participanţi: enoriaşi ai bisericii Popa Rusu (35 participanţi);
Destinaţia: Mănăstirea Ghighiu; Valea Plopului-Valea Screzii, Mănăstirea Zamfira, Mănăstirea Pissiota.
Scopul: activitate social- filantropică, pentru a oferi sprijin material persoanelor aflate în grija Asociaţiei ProVita născuţi şi nenăscuţi de la Valea Screzii, Prahova.
Dialoguri cu Părintele Adrian Făgeţeanu – Cuvinte şi chiar şi „perle”…
Când te apropiai să-i ceri binecuvântare, te întreba:
– Tu cine eşti?
Dacă ziceai ”cutare păcătosul”, începea zgâlţâiala:
– Asta s-o crezi tu, nu să o spui în gura mare… Păi aşa te-a botezat preotul? Tu ce faci ca să nu mai fii păcătos?
Din învăţăturile Cuviosului Isaia Pustnicul
Dacă voieşti să-l urmezi pe Domnul nostru Iisus Hristos, păzeşte cuvântul Său; dacă vrei să răstigneşti împreună cu El pe omul tău cel vechi, trebuie să tai de la tine pe cei ce te coboară de pe Cruce şi să te găteşti a răbda ocara, să faci bine celor ce-ţi fac rău, să te smereşti, să-ţi stăpâneşti voile, să-ţi pui pază gurii şi să nu judeci pe nimeni în inima ta. …
Zadarnică este osteneala celui care are duh de răzbunare în inima sa. …
Două pilde
Se spune că, într-o pădure, izbucnise un incendiu devastator și o pasăre Colibri tot aducea apă în cioc, ca să stingă focul. Toate celelalte animale, înnebunite de spaimă, fugeau care încotro, pe unde nimereau. Pasărea Colibri continua, însă, să care apă cu ciocul.
Decalogul Ieromonahului Savatie Baştovoi
Ieromonahul Savatie, pe numele său de mirean Ştefan Baştovoi, s-a născut în 1976, la Chişinău, în familia unui profesor de filozofie, propagandist al ateismului ştiinţific. Până la călugărie, a fost ancorat în concepţiile tatălui său.
A absolvit Liceul de Artă „Octav Băncilă” din Iaşi. Când era în clasa a XII-a a fost internat la Spitalul Socola, unde a scris ciclul „Un diazepam pentru Dumnezeu“, care l-a consacrat ca poet.