Pentru copiii născuţi în afara familiei, pentru orfani sau pentru tinere mame aflate în situaţii limită, pentru cei săraci sau fără locuinţă, indiferent de vârstă, părintele Nicolae Tănase, parohul bisericii din Valea Plopului şi soţia sa, Maria Tănase, educatoare la o grădiniţă din Vălenii de Munte, luminaţi de Duhul Sfânt, au înfiinţat în anul 1994 Asociaţia Pro Vita. Doreau ca prin această asociaţie să „extindă” numeroasa familie proprie, oferind categoriilor de persoane mai sus-amintite: sprijin, o casă, sentimentul de familie şi astfel acestea să dobândească familia de care au nevoie ca să ajungă sau să revină la o stare de normalitate.

Prima întâlnire cu „marea familie” din Valea Plopului şi din Valea Screzii a fost în iulie 2011. Am mers atunci cu o familie de creştini, am participat la Sfânta Liturghie (fiind o zi de duminică), am luat cuvânt de folos şi binecuvântare de la părintele Tănase şi ne-am împlinit dorinţa de a duce celor din Valea Screzii mici şi neînsemnate ajutoare. După ce am văzut cu ochii noştri roadele „lucrării“ părintelui Tănase şi a celor care activează împreună cu dânsul, am rămas profund mişcaţi şi chiar ne întrebam dacă noi, ca părinţi, am ştiut să ne educăm proprii copii aşa cum se cuvine. Copiii şi adulţii de acolo nu sunt „asistaţi”, ci „implicaţi“ direct şi responsabil în toate activităţile. Informaţiile despre lucrarea părintelui Tănase a depăşit graniţele ţării; pe lângă elevii şi studenţii români, care vin voluntar să participe efectiv la îndeplinirea activităţilor zilnice şi cele de construcţie, sosesc voluntari şi din alte ţări (Franţa, America). Sunt exemple grăitoare de solidaritate şi dragoste între oameni! Şi am observat un lucru îmbucurător: în afară de imaginile şi ştirile apocaliptice întâmplate în ţară sau în afară, promovate perseverent de canalele mass-media, constaţi că la noi, în întristata Românie …. mai există oameni ( şi ce oameni!!) şi umanitate!

Am păstrat dorinţa de a reveni în Valea Screzii, pentru a mai putea aduce o „cărămidă” la marea construcţie de acolo şi, cu un strop de iniţiativă şi cu binecuvântarea părintelui Gheorghe Burlănescu, în zorii zilei de 10 iulie 2012, două autoturisme au pornit spre „marea familie”. Am luat cu noi ceva ajutoare materiale şi, mai ales, dragostea cu care să le dăruim.

În drumul nostru, am făcut un scurt popas la frumoasa Mănăstire Ghighiu, care şi de această data, ne-a întâmpinat cu binecuvântarea icoanei Maicii Domnului Sirianca, cu mireasma Sfintelor Moaşte şi cu încântătoarea şi îngrijită curte, plină de flori.

După ce am ieşit din Vălenii de Munte, urcuşul spre Valea Plopului l-am parcurs plini de nerăbdare. De regulă, părintele Tănase este greu de găsit, deoarece îngrijirea celor 400 de suflete necesită griji şi alergătură, plus împlinirea numeroaselor formalităţi administrative. De la biserica din Valea Plopului am aflat că e posibil ca părintele să fie în Valea Screzii. Prin bunăvoinţa câtorva persoane, am reuşit să ne închinăm în biserică şi am constatat că interveniseră progrese vizibile faţă de 2011 şi se construia în continuare. Am lăsat câte ceva alimente şi ne-am continuat drumul spre Valea Screzii.

Ajunşi la Valea Screzii, am constatat cu uimire că deşi afară era arşiţă, dealurile care flancau localitatea şi pădurea de pe coama acestora erau de un verde intens.

Părintele Tănase nu era nici aici, dar urma să sosească. După ce am descărcat tot ceea ce adusesem pentru locuitorii coloniei din Valea Screzii, am fost invitaţi să luăm prânzul în cortul militar, care ţine loc de sală de mese, după incendiul intervenit în postul Crăciunului din 2011. Cele două feluri de mâncare servite au fost deosebit de gustoase. Ni s-a spus că au fost gătite la pirostrii. Femeia care ne-a servit la masă ne-a povestit că este din Ploieşti, acolo nu are ce lucra şi unde locui, aşa a venit în Valea Screzii de câţiva ani, împreună cu soţul şi o fetiţă de 2-3 ani. Munceşte toată ziua, dar este foarte mulţumită de toate şi nu ar mai pleca de aici pentru nici un motiv.

Până la sosirea părintelui Tănase, am mai avut răgazul să admirăm priveliştea şi să ne umplem plămânii cu aer curat şi primitor. În sfârşit, soseşte părintele…. Ne grupăm în jurul Sfinţiei sale, îi spunem de unde venim şi primim binecuvântare. Tanti Clementa exclamă: „Părinte, aşa de mult doream să vă cunosc!”, la care părintele răspunde: Sunt un om obişnuit.“ Iată, exemplu de smerenie! Şi numai atât; tot ceea ce se înfăptuieşte în Valea Screzii este marcat de multă smerenie şi dragoste creştină. Ne-a întrebat dacă am mâncat, pentru că, în caz contrar, „nu ajungeţi înapoi la Bucureşti“. După ce ne-a oferit în dar cărţi, al cărui autor este şi iconiţe, i-am mai spus câte ceva din necazurile noastre; la toate părintele ne-a îmbărbătat. Apoi, părintele a acceptat să se fotografieze cu noi. Ne-am despărţit cu regret de părintele Nicolae Tănase, am fi vrut să mai stea cu noi, dar…..multele sale îndatoriri îl chemau, aşa ca a demarat şi a plecat spre altă destinaţie importantă. Totuşi, aşa scurtă cum a fost, întâlnirea mult-aşteptată cu părintele Nicolae Tănase, a fost un adevărat balsam duhovnicesc.

Am plecat spre Bucureşti, se anunţa furtună, nori negrii ne împresurau. Dar în sufletul nostru era lumina şi mulţumire.

Am făcut o oprire la Mănăstirea Zamfira, ca un ultim popas al călătoriei noastre. Fiind marţi după amiază, măicuţele erau într-o febrilă activitate administrativă. Biserica mănăstirii este o adevărată bijuterie: catapeteasma din lemn aurit frumos ornamentată, pictură originală executată de Nicolae Grigorescu în anii adolescenţei. În curtea mănăstirii, ne închinăm la mormântul arhimandritului Gavriil Stoica, un iscusit duhovnic al vremurilor noastre, plecat la Domnul în anul 2008.

Ne-am reîntors acasă mulţumiţi, reconfortaţi şi cu dorinţa de a împărtăşi şi altora faptele şi activităţile neobositului părinte Nicolae Tănase şi de a le adresa îndemnul ca orice resursă materială sau financiară economisită sau în surplus să o îndrepte spre „marea familie” din Valea Screzii şi cu siguranţă vor primi în schimb, o mare bucurie duhovnicească.
Celor ce doresc să ajute copii din Valea Screzii, le recomand să consulte site-ul: www.asociatiaprovita.org