Jurnal de pelerinaj Țara Sfântă 2018

Itinerar: București – Yaffo (Iope) – Haifa – Nazareth – Muntele Tabor – Cana Galileii – Magdala – Muntele Fericirilor – Capernaum – Ierusalim – Bethleem Măn. Sf. Teodosie – Măn. Sf. Sava) – Măn. Sf. Gheorghe Hozeva – Așezământul Românesc Ierihon – Măn. Carantania – ţărmul Mării Moarte – Măn. Sf. Gherasim – Aşezământul Românesc de la Ierusalim – Lod – București.
Perioada derulării pelerinajului: 27 august- 02 septembrie 2018
Participanți: un grup de 47 pelerini din cadrul Parohiei Popa Rusu și din alte parohii, preotul Cătălin Ciobanu (coleg de facultate al Pr. Cătălin Radu) de la parohia din Vișina, jud. Dâmbovița, cu soția și fiul.
Scopul: închinarea la Locurile Sfinte din Israel
Organizator: Preot Cătălin-Cristian Radu de la Parohia Popa Rusu, cu binecuvântarea părintelui paroh Gheorghiță Burlănescu, prin Agenția Basilica Travel;
Însoțitor de grup: preot Răzvan Negoescu

Ziua I- luni, 27 august 2018

Decolăm de pe Aeroportul din București la ora 7,00, cu un avion al Companiei Blue Air. Până la Aeroportul Ben Gurion din Tel Aviv, avem un zbor plăcut liniștit.


După formalitățile vamale, ne îndreptăm spre autocarul Companiei Asia Tours, având surpriza să reîntâlnim același șofer din anul 2016.

Ne îndreptăm spre orașul Jaffa (fostul Iope), oraș cu importante semnificații biblice; amintește de proorocul Iona și de Apostolul Petru.

Mergem la Biserica rusească Sf. Apostol Petru, unde se află mormântul Tavitei (Caprioara). Din păcate, nu putem intra, programul de vizitare începând abia la ora 16,00.

În continuare, după ce autocarul ne lasă aproape de malul Mării Mediterane, străbatem câteva străzi pietruite, cu specific oriental și ajungem la Biserica Ortodoxă Mihail și Gavril din Jaffa, ce aparține mănăstirii Grecești, loc de rugăciune pentru de comunitățile ortodoxe de români, greci și arabi din centrul Israelului. Mânăstirea este situată în vechiul port Jaffa. Aici, ne bucurăm de o prietenoasă primire din partea prea cuviosului părinte Gherasim, care sprijină și dă alinare sufletească românilor aflați la muncă în Israel. Părinte Gherasim s-a implicat activ în refacerea acestei biserici, reușind aceasta doar în 9 luni.

În interiorul bisericii, în partea stângă a altarului se află un spațiu în care se păstrează o porțiune de coloană din piatră din casa lui Simon tăbăcarul, prieten al Sfântului Petru la care acesta se refugiase în timpul prigoanei romane și tot din acest loc pornește Sf. Petru în călătoriile sale în Anatolia și Roma. În discursul Sfântului Petru din Ierusalim ținut în duminica cincizecimi când se coboară Sfântul Duh, el convertește și botează peste 3000 de suflete, aceasta fiind prima comunitate creștină cunoscută ce-și avea ca semn distinctiv semnul peștelui. O parte a acestei noi comunități ce l-a urmat la Jaffa, flămânzea, pentru că ei nu erau obișnuiți cu mâncăruri, care nu erau făcute după legea ebraică (nu mâncau carne de porc sau pește fără solzi) și nu găseau cu ce să se hrănească. Atunci aici în casa lui Simon tăbăcarul, Sf. Petru se roagă la Dumnezeu timp de trei zile pentru a ști ce trebuie să dea poporului să mănânce fără a încălca legea. După trei zile de rugă, i-se arată Sfântului Petru peste mare, un cearceaf cu tot ce se poate mânca și o voce îi zice „Luați și mâncați, căci toate sunt binecuvântate”. Tot în acest loc înfăptuiește Sf. Petru minunea învieri Sf. Tavita zicând „Talita scoală-te (koumi)”.

De pe esplanada mănăstirii admirăm întinsul de azur al Mării Mediterane, regretând că timpul prea scurt nu ne permite o plimbare pe plajă.

Facem o scurtă plimbare pe câteva străzi spre locul de unde vom fi preluați de autocar.

Cu autocarul ne deplasăm spre Haifa, cel mai important centru economic al Israelului.

Urcăm pe Muntele Carmel, la Mănăstirea Carmelită Stella Maris (Steaua Mării), de unde se poate admira o splendidă panoramă asupra Mării Mediterane. În fața mânăstirii este o piramida (monument), din 1799, ca punct de marcare a trecerii lui Napoleon, care se retrăgea din Egipt cu câteva unități militare, iar soldații francezi, bolnavi și răniți, au fost găzduiți de mănăstire.

În biserica Mănăstirii se găsește o peșteră cu un altar, pe care se află o statuie a Sfântului Prooroc Ilie Tesviteanul, care marchează locul unde a viețuit și s-a rugat Sf. Ilie.

Coborâm promontoriul, trecând prin fața Templului Bahai, edificat de o sectă din Iran, Bahab, aflat în centrul unor grădini suspendate (terasate), având ca model grădinile Semiramidei.

Ne îndreptăm cu greutate spre Nazaret, șoseaua fiind foarte aglomerată din pricina unor lucrări de reamenajare a drumurilor.

Ajungem la Mănăstirea greco-ortodoxă Arhanghelul Gavriil din Nazaret, situată pe locul unde s-a aflat casa Maicii Domnului. Coborâm la un izvor (al Maicii Domnului); pe vremuri unica sursă de apă a orașului.
Pictura bisericii este executată de cei trei frați români Moroșanu, din Suceava. Pe pereții bisericii se afla pictați Sf. Ioan cel Nou de la Suceava și Sf. Parascheva (simboluri românești). Biserică este în straie de sărbătoare, pentru că în calendarul vechi este ajunul Adormirii Maicii Domnului; cântăm Troparul Sărbătorii.

Ne îndreptăm spre locul de cazare, hotelul Tabar din Nazaret. Noaptea coboară peste oraș, de la fereastra hotelului oferind un peisaj demn de admirat.

Ziua a II-a – marți, 28 august 2018

Este Sărbătoare mare, Adormirea Maicii Domnului, după Calendarul local, așa ca ne grăbim spre plecare către Muntele Tabor, pentru a ne închina până la începerea Sfintei Liturghii.

Așezăm bagajele în cala autocarului și mulțumim lui Dumnezeu că ne-am refăcut puterile, după o zi destul de încărcată.

Ne deplasăm spre localitatea Daburiyah, de unde vom urca Muntele Tabor, în grupuri mici, cu ajutorul unor microbuze, care pot face față traseului cu serpentine, tip„ace ale Cleopatrei”.

Ajungem la Mănăstirea ortodoxă greacă a Schimbării la Față de pe Tabor. Preoții noștri țin o scurtă, dar impresionantă slujbă în frumoasă biserică ctitorită de românul Irinarh Rosetii.
Ne plimbăm și prin curtea mănăstirii, frumos gospodărită.

Ne îndreptăm spre Cana Galileei, locul unde Mântuitorul a făptuit prima Sa minune.

Biserica din Cana Galileei (mănăstire grecească)
Biserică unde Mântuitorul a săvârșit prima sa minune, la rugămintea Maicii Domnului, a prefacerii apei în vin. În biserică, se află numai două vase de piatră, rămase de la această minune. Se află moaște ale Sf. Simon Zilotul, mirele de la nunta din cana Galileei, devenit, ulterior, unul dintre ucenicii Mântuitorului.

Ne îndreptam spre Marea Galileei.

Vom merge la un chibuț (același la care am fost și în 2016), care oferă plimbări cu ambarcațiuni, pe Marea Galileei.

Îmbarcați pe Vaporașul „Shimon 9027” în mod confortabil, nu ne mai săturăm privind întinsul apei ce sclipește în lumina soarelui puternic, înconjurată de atâtea localități cu puternice rezonanțe biblice: Capernaum, Muntele Arbel, Gadara, Muntele Fericirilor, Migdal și orașul Tiberias.

După ce pornim pe mare, membrii echipajului ne oferă o frumoasă surpriză:înalță pe catarg drapelul României, alături de cel al Israelului, în timp ce intonează imnul României și apoi pe cel al Israelului.

Căldura amiezii este îmblânzită de adierea vântului de pe Marea Galileei, iar aerul curat te îmbie la contemplare și meditație.

De la debarcader, mergem pe jos către un restaurant plasat pe malul mării, unde urmează să luăm masa de prânz; unii merg în restaurant să mănânce „peștele Sf. Petru”, alții preferă să guste ceva din pachet, la umbră în aer liber, admirând peisajul Mării Galileei.

Vlăduț face o „încercare de măiestrie” în culesul câtorva rămurele cu fructe de finic (curmale).

Cu autocarul ne deplasăm spre Muntele Fericirilor, unde în cadrul unui minunat parc cu o mare diversitate de plante și palmieri de diverse soiuri se află o biserică franciscană, în formă octogonală. Preoții noștri citesc pericopa evanghelică a Sf. Ap. Matei și cu toții intonăm Fericirile.

De aici, mergem cu autocarul spre orașul Magdala (Migdal), locul de naștere al Mariei Magdalena, devotata mironosiță, care L-a urmat pe Mântuitorul până la moartea Sa pe Cruce și a fost prima martoră a Învierii Acestuia.

Aici se află un sit arheologic și, ca urmare a unui proiect de restaurare și amenajare a unui așezământ socio-religios catolic, sunt în curs de derulare ample lucrări de construcție.

Vizităm Biserica catolică „Duc in Altum”, o construcție finalizată în 2018, cu o arhitectură modernă, prevăzută cu un altar central sub formă de barcă și 4 altare cu reprezentări din Evanghelii, lucrate în mozaic: Maria Magdalena, Umblarea pe mare, Învierea fiicei lui Iair, Veniți după Mine și vă voi face pescari de oameni. La subsol, se află o mare și semnificativă reprezentare a vindecării femeii cu scurgere de sânge, prin atingerea acesteia de poala hainei Mântuitorului.

Ne grăbim să prindem deschis la Biserica Înmulțirii Pâinilor (benedictină). Găsim porțile încă deschise și intrăm să ne închinăm și să ne rugăm.

Destul de aproape se află Biserica greco-ortodoxă a Sf. Petru, construcție de dată recentă, foarte luminoasă și cu o pictură frumoasă. Și în această frumoasă biserică, preoții noștri țin o scurtă slujbă.

Este destul de târziu, aproape de ora 18,00 și avem un drum lung de făcut până la Ierusalim și, apoi la Betleem, locul de cazare. Mulțumim Bunului Dumnezeu pentru această minunată zi de pelerinaj.

Ne încadrăm pe drumul spre Iordan, de-a lungul căruia vom merge o bună bucată de drum. Facem o scurtă oprire la o benzinărie din Ierihon, apoi urcăm spre Ierusalim, traficul în oraș fiind destul de aglomerat, ajungem destul de târziu la Bethleem (după ora 20,00).

Suntem cazați la Hotel Nativity din Bethleem, unde vom sta 5 nopți, până la sfârșitul pelerinajului.

Ziua a III-a – miercuri, 29 august 2018

Plecăm spre Ierusalim, urcăm cu autocarul pe Muntele Măslinilor (Eleon), prima oprire fiind aproape de Biserica ortodoxă rusească a Înălțării Domnului, unde se nevoiesc și măicuțe românce.

Intrăm în curtea largă a Mănăstirii, întreg spațiul fiind dominat de înaltul turn al clopotniței, vizibil chiar de la mare depărtare de Jerusalim. Ne închinăm aici la locul unde a stat Maica Domnului la Înălțarea Domnului, aflat în partea dreaptă a intrării in biserică.

Intrăm în biserică, unde primim binecuvântarea Mântuitorului de pe cupolă. Apoi ne închinăm în fața minunatelor icoane, marea majoritate purtând mici casete cu Sfinte Moaște.

Marcăm trecerea noastră prin această biserică a Înălțării printr-o scurtă slujbă.

În spatele bisericii mari, se află un paraclis închinat Tăierii capului Sf. Ioan Botezătorul, în care se află locul primei aflări a Cinstitului Cap al acestuia.

Începem să coborâm ușor Muntele Eleon și facem un popas la Mănăstirea Pater Noster (un lăcaș catolic), un loc în care prezența Mântuitorului este mărturisită de ruinele unei biserici, ridicată acolo unde ucenicii au fost învățați să se roage cu rugăciunea Tatăl Nostru. Atât în curtea mănăstirii, cât și în interior sunt plăci din mozaic cuprinzând această rugăciune în diferite limbi.

Ne închinăm pe locul unde Mântuitorul a rostit Rugăciunea „Tatăl Nostru” în mijlocul ucenicilor, loc pe care a fost ridicată o biserică de către Împărăteasa Elena.

Placa cu rugăciunea în limba română se află în biserică, în dreapta altarului.

Ne îndreptăm spre Mănăstirea ortodoxă greacă a Înălțării Domnului, aflată peste drum de Capela Înălțării și de Grota Sfintei Pelaghia. Suntem întâmpinați de părintele Achilios, egumenul acestui Sfânt Lăcaș.

Aici a existat o biserică ridicată de Arhimandritul Ioachim prin colectă, pe un teren cumpărat de Patriarhul Chiril în 1845, fără autorizație de construire primită de la municipalitatea evreiască, deși aceasta fusese cerută în 1987. Ca urmare a acestui fapt în 1992, autoritățile în drept de la nivel de municipalitate au trimis două buldozere să demoleze biserica. Ar trebui să menționăm aici că în turla bisericii, Arhimandritul Ioachim pusese temporar o icoană rotundă a Pantocratorului. Când cele două buldozere au demolat biserica mare de deasupra (operațiune care a durat doar câteva ore), s-a întâmplat ceva paradoxal: pe măsură ce biserica era ruinată, în loc să fie distrusă sub dărâmături, Icoana lui Hristos Pantocrator a fost găsită deasupra ruinelor. După aceea, când unul dintre cele două buldozere a început să zdrobească podeaua bisericii, care era și tavanul subsolului care urma să fie biserica, icoana rotundă a Mântuitorului s-a rostogolit singură și s-a oprit, în picioare, în fața buldozerului. Chiar în acea clipă, capul de oțel al buldozerului (care spărsese pietrele) s-a rupt, demolarea subsolului nu a mai putut continua și cele două buldozere au plecat fără să se mai întoarcă vreodată. Astfel, subsolul care urma să devină biserică a fost salvat în mod minunat.

Arhimandritul Ioachim s-a plâns vehement de demolarea bisericii mari și de atunci încolo a început să folosească subsolul – care fusese salvat prin mijlocire dumnezeiască – drept biserică. Trei ani mai târziu, în 1995, două persoane au venit să îl omoare dar până la urmă au ucis-o pe mama lui, Anastasia, iar Arhimandritul Ioachim a scăpat cu răni ușoare. În 2009, Arhimandritul Ioachim a trecut la Domnul în aceeași zi a Înălțării. Atunci, Patriarhul Teofil al III-lea l-a trimis pe monahul Achillios să îl înlocuiască.

În biserica de la demisol, frumos amenajată, ne închinăm, părinții noștri țin o scurtă slujbă și lăsăm pomelnice măicuței Maria ( o româncă care s-a ocupat de traducerea poeziilor Sfântului Ioan Iacob Hozevitul). De la părintele Achilios primim câte o cruciuliță cu binecuvântare.

Începem să coborâm Muntele Măslinilor și facem un popas aproape de Mănăstirea Dominus Flevit, pentru a observa o panoramă clară a Cetății Sfinte. Este locul unde cu 2000 de ani în urmă Domnul Iisus Hristos a plâns soarta Ierusalimului.

Coborâm la Mănăstirea Mariei Magdalena, o construcție monumentală în stil rusesc, intrăm, ne închinăm Sfintei Mironosițe întocmai cu Apostolii și celor două sfinte, Elisabeta (Feodorovna) și Varvara, martirizate de bolșevici și canonizate de Biserica Rusă.

Ajungem la Mormântul Maicii Domnului din Ghetsimani. Ne închinăm Icoanei Epitaf, reprezentând Adormirea Maicii Domnului, adusă aici de la Metodul Sfântului Mormânt, la Mormântul (gol) al Maicii Domnului, apoi Icoanei Făcătoare de Minuni Ierusalimitita, aflată în spatele Mormântului. Preoții noștri fac o mică slujbă și cântăm cu toții Troparul Adormirii Maicii Domnului.

Mergem apoi spre Biserica Națiunilor, ridicată lângă Grădina Ghetsimani, pe locul unde Mântuitorul a fost prins ca urmare a trădării lui Iuda, după ce în Grădina Ghetsmani Mântuitorul se rugase cu lacrimi de sânge.

Din fața Bisericii Națiunilor, avem o imagine de ansamblu a zidului Cetății Sfinte și a Porții de Aur. De asemenea, se observă în apropiere Biserica Sf. Ștefan

Ne urcăm în autocar și mergem spre Muntele Sion.

Coborâm aproape de Muntele Sion, trecem pe lângă poarta Sion și ne îndreptăm spre clădirea în care se află Foișorul în care s-a petrecut Cina Cea de Taină.

Mergem pe o stradă pavată cu piatră spre Foișorul Cinei, aflat la etajul clădirii. Ne rugăm cu toții, în locul în care a avut loc prima Sfântă Liturghie.

Coborâm treptele și intrăm în incinta în care se află Mormântul Regelui David. Aici, rânduiala este ca femeile și bărbații să intre prin locuri diferite, iar bărbații să aibă capetele acoperite.

Intrăm în Biserica Adormirii Maicii Domnului, o biserică benedictină construită de germani. În subsol, în centru, se află un catafalc cu trupul adormit al Maicii Domnului, din abanos cu fildeș.

De pe Muntele Sionului, coborâm pe jos spre Gallicantu – Biserica Pocăinței Sfântului Apostol Petru – o biserica romano-catolică, cu arhitectură modernă, zidită prin anii 1930, pentru călugării din ordinul Asumptionist, pe una dintre culmile de răsărit ale Muntelui Sion.

Se crede ca biserica este zidită pe locul unde, în vremea lui Iisus, se afla casa marelui preot Caiafa. Cu toate că arheologii nu au găsit nici o urmă istorică în această privință, ci doar ruinele unei basilici bizantine de prin secolul al VI-lea, ei nu neagă întru totul aceasta ipoteză.

Numele bisericii „Gallicantu”- amintește de lepădarea cea întreită a lui Petru de Mântuitorul Iisus Hristos, amintită în Sfintele Evanghelii. Numele înseamnă „unde a cântat cocoșul”.

Întâlnim aici pe părintele David Pristavu, care conduce un alt grup. Intrăm în biserică și, așezați pe bănci, ascultăm pericopa evanghelică de la Luca, privind lepădarea lui Petru, prezisă de Mântuitorul, citită de părintele David, precum și explicațiile referitoare la locul în care ne aflăm.

Coborâm în încăperile fostei închisori și vedem umbra Mântuitorului pe un perete, loc pe care își întinde brațele fiecare dintre noi și, în partea opusă, piatra în care au rămas pete roșietice; tradiția spune că sunt ale sângelui Mântuitorului.