Jurnal de pelerinaj Țara Sfântă 2018

Itinerar: București – Yaffo (Iope) – Haifa – Nazareth – Muntele Tabor – Cana Galileii – Magdala – Muntele Fericirilor – Capernaum – Ierusalim – Bethleem Măn. Sf. Teodosie – Măn. Sf. Sava) – Măn. Sf. Gheorghe Hozeva – Așezământul Românesc Ierihon – Măn. Carantania – ţărmul Mării Moarte – Măn. Sf. Gherasim – Aşezământul Românesc de la Ierusalim – Lod – București.
Perioada derulării pelerinajului: 27 august- 02 septembrie 2018
Participanți: un grup de 47 pelerini din cadrul Parohiei Popa Rusu și din alte parohii, preotul Cătălin Ciobanu (coleg de facultate al Pr. Cătălin Radu) de la parohia din Vișina, jud. Dâmbovița, cu soția și fiul.
Scopul: închinarea la Locurile Sfinte din Israel
Organizator: Preot Cătălin-Cristian Radu de la Parohia Popa Rusu, cu binecuvântarea părintelui paroh Gheorghiță Burlănescu, prin Agenția Basilica Travel;
Însoțitor de grup: preot Răzvan Negoescu

Ziua I- luni, 27 august 2018

Decolăm de pe Aeroportul din București la ora 7,00, cu un avion al Companiei Blue Air. Până la Aeroportul Ben Gurion din Tel Aviv, avem un zbor plăcut liniștit.


După formalitățile vamale, ne îndreptăm spre autocarul Companiei Asia Tours, având surpriza să reîntâlnim același șofer din anul 2016.

Ne îndreptăm spre orașul Jaffa (fostul Iope), oraș cu importante semnificații biblice; amintește de proorocul Iona și de Apostolul Petru.

Mergem la Biserica rusească Sf. Apostol Petru, unde se află mormântul Tavitei (Caprioara). Din păcate, nu putem intra, programul de vizitare începând abia la ora 16,00.

În continuare, după ce autocarul ne lasă aproape de malul Mării Mediterane, străbatem câteva străzi pietruite, cu specific oriental și ajungem la Biserica Ortodoxă Mihail și Gavril din Jaffa, ce aparține mănăstirii Grecești, loc de rugăciune pentru de comunitățile ortodoxe de români, greci și arabi din centrul Israelului. Mânăstirea este situată în vechiul port Jaffa. Aici, ne bucurăm de o prietenoasă primire din partea prea cuviosului părinte Gherasim, care sprijină și dă alinare sufletească românilor aflați la muncă în Israel. Părinte Gherasim s-a implicat activ în refacerea acestei biserici, reușind aceasta doar în 9 luni.

În interiorul bisericii, în partea stângă a altarului se află un spațiu în care se păstrează o porțiune de coloană din piatră din casa lui Simon tăbăcarul, prieten al Sfântului Petru la care acesta se refugiase în timpul prigoanei romane și tot din acest loc pornește Sf. Petru în călătoriile sale în Anatolia și Roma. În discursul Sfântului Petru din Ierusalim ținut în duminica cincizecimi când se coboară Sfântul Duh, el convertește și botează peste 3000 de suflete, aceasta fiind prima comunitate creștină cunoscută ce-și avea ca semn distinctiv semnul peștelui. O parte a acestei noi comunități ce l-a urmat la Jaffa, flămânzea, pentru că ei nu erau obișnuiți cu mâncăruri, care nu erau făcute după legea ebraică (nu mâncau carne de porc sau pește fără solzi) și nu găseau cu ce să se hrănească. Atunci aici în casa lui Simon tăbăcarul, Sf. Petru se roagă la Dumnezeu timp de trei zile pentru a ști ce trebuie să dea poporului să mănânce fără a încălca legea. După trei zile de rugă, i-se arată Sfântului Petru peste mare, un cearceaf cu tot ce se poate mânca și o voce îi zice „Luați și mâncați, căci toate sunt binecuvântate”. Tot în acest loc înfăptuiește Sf. Petru minunea învieri Sf. Tavita zicând „Talita scoală-te (koumi)”.

De pe esplanada mănăstirii admirăm întinsul de azur al Mării Mediterane, regretând că timpul prea scurt nu ne permite o plimbare pe plajă.

Facem o scurtă plimbare pe câteva străzi spre locul de unde vom fi preluați de autocar.

Cu autocarul ne deplasăm spre Haifa, cel mai important centru economic al Israelului.

Urcăm pe Muntele Carmel, la Mănăstirea Carmelită Stella Maris (Steaua Mării), de unde se poate admira o splendidă panoramă asupra Mării Mediterane. În fața mânăstirii este o piramida (monument), din 1799, ca punct de marcare a trecerii lui Napoleon, care se retrăgea din Egipt cu câteva unități militare, iar soldații francezi, bolnavi și răniți, au fost găzduiți de mănăstire.

În biserica Mănăstirii se găsește o peșteră cu un altar, pe care se află o statuie a Sfântului Prooroc Ilie Tesviteanul, care marchează locul unde a viețuit și s-a rugat Sf. Ilie.

Coborâm promontoriul, trecând prin fața Templului Bahai, edificat de o sectă din Iran, Bahab, aflat în centrul unor grădini suspendate (terasate), având ca model grădinile Semiramidei.

Ne îndreptăm cu greutate spre Nazaret, șoseaua fiind foarte aglomerată din pricina unor lucrări de reamenajare a drumurilor.

Ajungem la Mănăstirea greco-ortodoxă Arhanghelul Gavriil din Nazaret, situată pe locul unde s-a aflat casa Maicii Domnului. Coborâm la un izvor (al Maicii Domnului); pe vremuri unica sursă de apă a orașului.
Pictura bisericii este executată de cei trei frați români Moroșanu, din Suceava. Pe pereții bisericii se afla pictați Sf. Ioan cel Nou de la Suceava și Sf. Parascheva (simboluri românești). Biserică este în straie de sărbătoare, pentru că în calendarul vechi este ajunul Adormirii Maicii Domnului; cântăm Troparul Sărbătorii.

Ne îndreptăm spre locul de cazare, hotelul Tabar din Nazaret. Noaptea coboară peste oraș, de la fereastra hotelului oferind un peisaj demn de admirat.

Ziua a II-a – marți, 28 august 2018

Este Sărbătoare mare, Adormirea Maicii Domnului, după Calendarul local, așa ca ne grăbim spre plecare către Muntele Tabor, pentru a ne închina până la începerea Sfintei Liturghii.

Așezăm bagajele în cala autocarului și mulțumim lui Dumnezeu că ne-am refăcut puterile, după o zi destul de încărcată.

Ne deplasăm spre localitatea Daburiyah, de unde vom urca Muntele Tabor, în grupuri mici, cu ajutorul unor microbuze, care pot face față traseului cu serpentine, tip„ace ale Cleopatrei”.

Ajungem la Mănăstirea ortodoxă greacă a Schimbării la Față de pe Tabor. Preoții noștri țin o scurtă, dar impresionantă slujbă în frumoasă biserică ctitorită de românul Irinarh Rosetii.
Ne plimbăm și prin curtea mănăstirii, frumos gospodărită.

Ne îndreptăm spre Cana Galileei, locul unde Mântuitorul a făptuit prima Sa minune.

Biserica din Cana Galileei (mănăstire grecească)
Biserică unde Mântuitorul a săvârșit prima sa minune, la rugămintea Maicii Domnului, a prefacerii apei în vin. În biserică, se află numai două vase de piatră, rămase de la această minune. Se află moaște ale Sf. Simon Zilotul, mirele de la nunta din cana Galileei, devenit, ulterior, unul dintre ucenicii Mântuitorului.

Ne îndreptam spre Marea Galileei.

Vom merge la un chibuț (același la care am fost și în 2016), care oferă plimbări cu ambarcațiuni, pe Marea Galileei.

Îmbarcați pe Vaporașul „Shimon 9027” în mod confortabil, nu ne mai săturăm privind întinsul apei ce sclipește în lumina soarelui puternic, înconjurată de atâtea localități cu puternice rezonanțe biblice: Capernaum, Muntele Arbel, Gadara, Muntele Fericirilor, Migdal și orașul Tiberias.

După ce pornim pe mare, membrii echipajului ne oferă o frumoasă surpriză:înalță pe catarg drapelul României, alături de cel al Israelului, în timp ce intonează imnul României și apoi pe cel al Israelului.

Căldura amiezii este îmblânzită de adierea vântului de pe Marea Galileei, iar aerul curat te îmbie la contemplare și meditație.

De la debarcader, mergem pe jos către un restaurant plasat pe malul mării, unde urmează să luăm masa de prânz; unii merg în restaurant să mănânce „peștele Sf. Petru”, alții preferă să guste ceva din pachet, la umbră în aer liber, admirând peisajul Mării Galileei.

Vlăduț face o „încercare de măiestrie” în culesul câtorva rămurele cu fructe de finic (curmale).

Cu autocarul ne deplasăm spre Muntele Fericirilor, unde în cadrul unui minunat parc cu o mare diversitate de plante și palmieri de diverse soiuri se află o biserică franciscană, în formă octogonală. Preoții noștri citesc pericopa evanghelică a Sf. Ap. Matei și cu toții intonăm Fericirile.

De aici, mergem cu autocarul spre orașul Magdala (Migdal), locul de naștere al Mariei Magdalena, devotata mironosiță, care L-a urmat pe Mântuitorul până la moartea Sa pe Cruce și a fost prima martoră a Învierii Acestuia.

Aici se află un sit arheologic și, ca urmare a unui proiect de restaurare și amenajare a unui așezământ socio-religios catolic, sunt în curs de derulare ample lucrări de construcție.

Vizităm Biserica catolică „Duc in Altum”, o construcție finalizată în 2018, cu o arhitectură modernă, prevăzută cu un altar central sub formă de barcă și 4 altare cu reprezentări din Evanghelii, lucrate în mozaic: Maria Magdalena, Umblarea pe mare, Învierea fiicei lui Iair, Veniți după Mine și vă voi face pescari de oameni. La subsol, se află o mare și semnificativă reprezentare a vindecării femeii cu scurgere de sânge, prin atingerea acesteia de poala hainei Mântuitorului.

Ne grăbim să prindem deschis la Biserica Înmulțirii Pâinilor (benedictină). Găsim porțile încă deschise și intrăm să ne închinăm și să ne rugăm.

Destul de aproape se află Biserica greco-ortodoxă a Sf. Petru, construcție de dată recentă, foarte luminoasă și cu o pictură frumoasă. Și în această frumoasă biserică, preoții noștri țin o scurtă slujbă.

Este destul de târziu, aproape de ora 18,00 și avem un drum lung de făcut până la Ierusalim și, apoi la Betleem, locul de cazare. Mulțumim Bunului Dumnezeu pentru această minunată zi de pelerinaj.

Ne încadrăm pe drumul spre Iordan, de-a lungul căruia vom merge o bună bucată de drum. Facem o scurtă oprire la o benzinărie din Ierihon, apoi urcăm spre Ierusalim, traficul în oraș fiind destul de aglomerat, ajungem destul de târziu la Bethleem (după ora 20,00).

Suntem cazați la Hotel Nativity din Bethleem, unde vom sta 5 nopți, până la sfârșitul pelerinajului.

Ziua a III-a – miercuri, 29 august 2018

Plecăm spre Ierusalim, urcăm cu autocarul pe Muntele Măslinilor (Eleon), prima oprire fiind aproape de Biserica ortodoxă rusească a Înălțării Domnului, unde se nevoiesc și măicuțe românce.

Intrăm în curtea largă a Mănăstirii, întreg spațiul fiind dominat de înaltul turn al clopotniței, vizibil chiar de la mare depărtare de Jerusalim. Ne închinăm aici la locul unde a stat Maica Domnului la Înălțarea Domnului, aflat în partea dreaptă a intrării in biserică.

Intrăm în biserică, unde primim binecuvântarea Mântuitorului de pe cupolă. Apoi ne închinăm în fața minunatelor icoane, marea majoritate purtând mici casete cu Sfinte Moaște.

Marcăm trecerea noastră prin această biserică a Înălțării printr-o scurtă slujbă.

În spatele bisericii mari, se află un paraclis închinat Tăierii capului Sf. Ioan Botezătorul, în care se află locul primei aflări a Cinstitului Cap al acestuia.

Începem să coborâm ușor Muntele Eleon și facem un popas la Mănăstirea Pater Noster (un lăcaș catolic), un loc în care prezența Mântuitorului este mărturisită de ruinele unei biserici, ridicată acolo unde ucenicii au fost învățați să se roage cu rugăciunea Tatăl Nostru. Atât în curtea mănăstirii, cât și în interior sunt plăci din mozaic cuprinzând această rugăciune în diferite limbi.

Ne închinăm pe locul unde Mântuitorul a rostit Rugăciunea „Tatăl Nostru” în mijlocul ucenicilor, loc pe care a fost ridicată o biserică de către Împărăteasa Elena.

Placa cu rugăciunea în limba română se află în biserică, în dreapta altarului.

Ne îndreptăm spre Mănăstirea ortodoxă greacă a Înălțării Domnului, aflată peste drum de Capela Înălțării și de Grota Sfintei Pelaghia. Suntem întâmpinați de părintele Achilios, egumenul acestui Sfânt Lăcaș.

Aici a existat o biserică ridicată de Arhimandritul Ioachim prin colectă, pe un teren cumpărat de Patriarhul Chiril în 1845, fără autorizație de construire primită de la municipalitatea evreiască, deși aceasta fusese cerută în 1987. Ca urmare a acestui fapt în 1992, autoritățile în drept de la nivel de municipalitate au trimis două buldozere să demoleze biserica. Ar trebui să menționăm aici că în turla bisericii, Arhimandritul Ioachim pusese temporar o icoană rotundă a Pantocratorului. Când cele două buldozere au demolat biserica mare de deasupra (operațiune care a durat doar câteva ore), s-a întâmplat ceva paradoxal: pe măsură ce biserica era ruinată, în loc să fie distrusă sub dărâmături, Icoana lui Hristos Pantocrator a fost găsită deasupra ruinelor. După aceea, când unul dintre cele două buldozere a început să zdrobească podeaua bisericii, care era și tavanul subsolului care urma să fie biserica, icoana rotundă a Mântuitorului s-a rostogolit singură și s-a oprit, în picioare, în fața buldozerului. Chiar în acea clipă, capul de oțel al buldozerului (care spărsese pietrele) s-a rupt, demolarea subsolului nu a mai putut continua și cele două buldozere au plecat fără să se mai întoarcă vreodată. Astfel, subsolul care urma să devină biserică a fost salvat în mod minunat.

Arhimandritul Ioachim s-a plâns vehement de demolarea bisericii mari și de atunci încolo a început să folosească subsolul – care fusese salvat prin mijlocire dumnezeiască – drept biserică. Trei ani mai târziu, în 1995, două persoane au venit să îl omoare dar până la urmă au ucis-o pe mama lui, Anastasia, iar Arhimandritul Ioachim a scăpat cu răni ușoare. În 2009, Arhimandritul Ioachim a trecut la Domnul în aceeași zi a Înălțării. Atunci, Patriarhul Teofil al III-lea l-a trimis pe monahul Achillios să îl înlocuiască.

În biserica de la demisol, frumos amenajată, ne închinăm, părinții noștri țin o scurtă slujbă și lăsăm pomelnice măicuței Maria ( o româncă care s-a ocupat de traducerea poeziilor Sfântului Ioan Iacob Hozevitul). De la părintele Achilios primim câte o cruciuliță cu binecuvântare.

Începem să coborâm Muntele Măslinilor și facem un popas aproape de Mănăstirea Dominus Flevit, pentru a observa o panoramă clară a Cetății Sfinte. Este locul unde cu 2000 de ani în urmă Domnul Iisus Hristos a plâns soarta Ierusalimului.

Coborâm la Mănăstirea Mariei Magdalena, o construcție monumentală în stil rusesc, intrăm, ne închinăm Sfintei Mironosițe întocmai cu Apostolii și celor două sfinte, Elisabeta (Feodorovna) și Varvara, martirizate de bolșevici și canonizate de Biserica Rusă.

Ajungem la Mormântul Maicii Domnului din Ghetsimani. Ne închinăm Icoanei Epitaf, reprezentând Adormirea Maicii Domnului, adusă aici de la Metodul Sfântului Mormânt, la Mormântul (gol) al Maicii Domnului, apoi Icoanei Făcătoare de Minuni Ierusalimitita, aflată în spatele Mormântului. Preoții noștri fac o mică slujbă și cântăm cu toții Troparul Adormirii Maicii Domnului.

Mergem apoi spre Biserica Națiunilor, ridicată lângă Grădina Ghetsimani, pe locul unde Mântuitorul a fost prins ca urmare a trădării lui Iuda, după ce în Grădina Ghetsmani Mântuitorul se rugase cu lacrimi de sânge.

Din fața Bisericii Națiunilor, avem o imagine de ansamblu a zidului Cetății Sfinte și a Porții de Aur. De asemenea, se observă în apropiere Biserica Sf. Ștefan

Ne urcăm în autocar și mergem spre Muntele Sion.

Coborâm aproape de Muntele Sion, trecem pe lângă poarta Sion și ne îndreptăm spre clădirea în care se află Foișorul în care s-a petrecut Cina Cea de Taină.

Mergem pe o stradă pavată cu piatră spre Foișorul Cinei, aflat la etajul clădirii. Ne rugăm cu toții, în locul în care a avut loc prima Sfântă Liturghie.

Coborâm treptele și intrăm în incinta în care se află Mormântul Regelui David. Aici, rânduiala este ca femeile și bărbații să intre prin locuri diferite, iar bărbații să aibă capetele acoperite.

Intrăm în Biserica Adormirii Maicii Domnului, o biserică benedictină construită de germani. În subsol, în centru, se află un catafalc cu trupul adormit al Maicii Domnului, din abanos cu fildeș.

De pe Muntele Sionului, coborâm pe jos spre Gallicantu – Biserica Pocăinței Sfântului Apostol Petru – o biserica romano-catolică, cu arhitectură modernă, zidită prin anii 1930, pentru călugării din ordinul Asumptionist, pe una dintre culmile de răsărit ale Muntelui Sion.

Se crede ca biserica este zidită pe locul unde, în vremea lui Iisus, se afla casa marelui preot Caiafa. Cu toate că arheologii nu au găsit nici o urmă istorică în această privință, ci doar ruinele unei basilici bizantine de prin secolul al VI-lea, ei nu neagă întru totul aceasta ipoteză.

Numele bisericii „Gallicantu”- amintește de lepădarea cea întreită a lui Petru de Mântuitorul Iisus Hristos, amintită în Sfintele Evanghelii. Numele înseamnă „unde a cântat cocoșul”.

Întâlnim aici pe părintele David Pristavu, care conduce un alt grup. Intrăm în biserică și, așezați pe bănci, ascultăm pericopa evanghelică de la Luca, privind lepădarea lui Petru, prezisă de Mântuitorul, citită de părintele David, precum și explicațiile referitoare la locul în care ne aflăm.

Coborâm în încăperile fostei închisori și vedem umbra Mântuitorului pe un perete, loc pe care își întinde brațele fiecare dintre noi și, în partea opusă, piatra în care au rămas pete roșietice; tradiția spune că sunt ale sângelui Mântuitorului.

Mulțumim Bunului Dumnezeu pentru această cea de-a treia zi de pelerinaj, în care ne-am îmbogățit sufletește prin parcurgerea atâtor locuri pline de sfințenie.

Ziua a IV-a – joi, 30 august 2018

Este o zi în care vom vizita obiective din preajma Bethlehemului.

Începem prin a face o vizită în magazinul lui Mike, un palestinian creștin, care este patronul unui mare magazin cu obiecte cu caracter religios creștin. Oferta este bogată și pentru toate gusturile și posibilitățile de plată. După ce fiecare cumpără câte ceva, plecăm cu autocarul către mănăstirile din pustiul Iudeei.

În parcarea de la Mănăstirea Sf. Teodosie, ne urcăm în microbuze și cu acestea, coborâm la Mănăstirea Sf. Sava. Conform rânduielii, în mănăstire accesul femeilor nu este permis, așa că, după ce intră bărbații în incinta mănăstirii, femeile urcă pe înălțimile dimprejur, de unde se poate observa curtea mănăstirii, pârâul Cedrilor, chilia Sf. Sava și ale altor sihaștri (săpate în stâncă). Altele preferă să stea la umbră la poarta mănăstirii, să se roage. Din mănăstire, la un moment dat iese părintele Nicolae, de la Biserica Sf. Nicolae Dintr-o zi, din București, care tine un cuvânt de folos femeilor adunate la poarta mănăstirii. Un părinte din Mănăstire, iese cu Racla cu Sfinte Moaște, ne închinăm și dăm pomelnice. De asemenea, împarte femeilor frunze din finicul Sfântului Sava și vată cu ulei sfințit, de la candela Sfântului.

Între timp, au ieșit din Mănăstire părinții noștri cu grupul de bărbați.

Ne întoarcem, pe rând cu microbuzele, la Mănăstirea Sfântului Teodosie. Mai întâi, intrăm să ne închinăm și să ne rugăm în biserica mănăstirii, unde se află și multe Sfinte Moaște.

Părintele Cătălin Radu cere binecuvântare de la părintele stareț, pe care îl întâlnește la intrarea în biserică și, o minune!, cuviosul îi dăruiește o părticică din Sfintele moaște ale Sf. Teodosie. La ieșire, odată cu binecuvântarea, cuviosul stareț îi mai dăruiește un pliculeț cu Sfinte Moaște ale Sf. Teodosie, care i-au fost date ulterior colegului său, pr. Cătălin Ciobanu.

Mergem, apoi, să ne închinăm în peștera în care s-au adăpostit magii, cu timpul aceasta devenind gropniță (Sf. Teodosie; mama Sf. Teodosie Sf. Evloghia; Sf. Sofia, mama Sf. Sava; Sf. Ioan Moscul care a scris Limonarul; Sf. Maria mama, cu fiii Sf. Xenofont, copiii Arcadie și Ioan; Sf. Teodota; mâna dreaptă a Sf. Doctori fără de arginți Cosma și Damian).

Revenim în Bethleem și mergem la Biserica Nașterii Domnului. Biserica grecească a fost recent restaurată în parte (partea de mozaicuri din vremea împăratului Justinian, o parte din pictură), încă sunt în derulare importante lucrări de restaurare.

Coborâm spre Ieslea Sfântă în care S-a născut Iisus, ne închinăm la Steaua care marchează Locul Nașterii și aici cântăm duioase colinde.

Mergem să ne închinăm în Grota celor 14000 prunci uciși de Irod. Toate imaginile de aici impresionează la lacrimi.

Ieșim din curtea Bisericii Nașterii Domnului și urcăm prin dreapta acesteia, pe o stradă îngustă, până la Grota Laptelui, o biserică franciscană, construită pe locul unde tradiția spune că în drumul spre Egipt s-a adăpostit Maica Domnului cu dreptul Iosif.

Alăptând Pruncul, din sânul Maicii Domnului a curs o picătură de lapte, atunci pereții peșterii au căpătat culoarea albă.

Ne îndreptăm spre locul de cazare, pentru că în noaptea ce urmează mergem la Biserica Sfântului Mormânt, unde vom participa la Sfânta Liturghie.

Cei care urmează să se împărtășească în această noapte, trebuie mai întâi spovediți, până la cină.

Ajungem la hotelul Nativity din Bethleem , unde deja am devenit „locatari”, obișnuiți cu toate facilitățile oferite de acesta.

Ziua a V-a – vineri, 31 august 2018

Plecăm la ora 0,00 cu autocarul spre Biserica Sf. Mormânt din Ierusalim.

Ajungem destul de devreme la Biserică.

Intrăm în Biserică, ne închinăm la Piatra Ungerii

și avem timp să ne închinăm de mai multe ori la Sfântul Mormânt,

apoi intrăm și ne închinăm în Biserica Învierii (grecească),


în Tezaur (Sfânta Cruce, Sfintele Moaște și deosebitele icoane)


Mergem apoi și la altarele dimprejur:
Coborâm la Altarul armean al Aflării Sfintei Cruci,

Apoi ne închinăm la altarele Împărțirii hainelor și al lui Longhin Sutașul

La ora 2,00 începe Sfânta Liturghie, pe Golgota. Slujba se oficiază în limba greacă, dar unele ectenii sunt rostite și în românește. La Liturghie participă toți preoții care au venit cu grupul nostru. Nu este mare aglomerație, în afară de grupul nostru, mai participă un grup de greci.

Avem marea bucurie să ne împărtășim aproape toți din grupul nostru. După slujbă, mai urcăm o dată pe Golgota pentru a ne închina, apoi cu toții facem un tur pe la toate altarele din Biserica Sf. Mormânt.

Pornim spre hotel, pentru a mai prinde măcar 2 ore de somn.

După ce ne odihnim, luăm micul dejun și plecăm din nou spre Ierusalim, pentru a merge într-unul dintre cele mai importante momente ale pelerinajului, Calea Crucii.

Pentru că în ziua precedentă, timpul nu ne-a mai permis să mergem la Mănăstirea Sf. Cruce din Ierusalim și la Zidul Plângerii, o facem astăzi, ca primele obiective.

Mănăstirea Sf. Cruce din Ierusalim (greco-ortodoxă). Biserica a fost refăcută de cruciați. Mozaicul și pictura sunt originale.

Pe aceste locuri a fost tabăra militară a împăratului Heraclie. De aici a fost scos din pământ copacul ptr. lemnul din care a fost făcută Sfânta Cruce a Mântuitorului.

Istoria copacului: Lot pleacă din Sodoma împreună cu soția și cele 2 fiice; pe drum Sara întoarce capul spre Sodoma și se transformă în stâlp de sare. Lot rămâne cu cele 2 fiice, care se gândeau că nemaiexistând alți bărbați, nu vor avea urmași. Așa că s-au gândit să îl îmbete pe Lot și să intre pe rând la el. Astfel, ele au dat naștere la câte un copil. Lot s-a supărat foarte tare de aceasta și i-a cerut părerea lui Avram. Acesta i-a dat drept canon 3 semințe, pe care să le planteze în acest loc și să le ude cu apă din Iordan, loc aflat la o distanță de 50 km. Din cele 3 semințe (pin, cedru, chiparos) a răsărit un copac, care a crescut foarte mare.
De aici au luat copacul ptr. construcții; ulterior acesta fiind găsit în Cetate, au confecționat din el o cruce foarte înaltă (peste 3 m), care a devenit suportul de pătimire a Mântuitorului Nostru.

Mergem cu autocarul spre Sfânta Cetate și intrăm prin Poarta Gunoaielor pentru a vizita Zidul Plângerii, locul de închinare al evreilor din întreaga lume. Este un rest din zidul de vest al Cetății refăcute de Zorobabel, restul fiind distrus de mai multe ori de romani, apoi de arabi (să se împlinească profeția Mântuitorului).

Ieșim tot prin Poarta Gunoaielor, traversăm drumul și mergem pe partea dreaptă spre Biserica Sf. Ștefan. În vale se observă mormintele lui Zaharia (tatăl Sf. Ioan Botezătorul) și al lui Abesalom, iar în față se vede Muntele Măslinilor.

Spre partea stângă observăm zidurile vechii Cetăți (ruine în proces de restaurare, precum și alte construcții, mai vechi sau mai noi.

Intrăm la Biserica Sfântul Ștefan, ne închinăm și ne rugăm cu toții.
Este o biserica ortodoxa grecească, aflată la aproape 2000 pași de poarta Oilor (Sf. Ștefan sau a Leilor). Datorită faptului ca prin aceasta poarta a orașului a fost scos sfântul din cetate, aceasta este numita si „Poarta Sf. Ștefan”. Potrivit tradiției locale, aceasta biserică a fost zidită pe locul unde Sf. Ștefan a dat slavă lui Dumnezeu prin moarte martirică.

Alegerea, faptele și moartea mucenicească a Sf. Ștefan sunt relatate în amănunt de Sf. Apostol Luca, în cartea „Faptele Apostolilor”, în cap. 6 și 7. Astfel, aflăm că Ștefan a fost un creștin, grec de neam, ales de Apostolii din Ierusalim și rânduit spre a purta de grijă săracilor vorbitori de limba greacă din oraș. În acea vreme, înmulțindu-se ucenicii, au început să apară anumite neînțelegeri între aceștia, în mare parte privind mesele în comun și alte asemenea slujiri. Pentru a nu lăsa deoparte propovăduirea Evangheliei, spre a se ocupa de rânduirea lucrurilor mai puțin importante, Apostolii din Ierusalim au ales șapte bărbați cucernici, pe care mai apoi i-au rânduit diaconi (Ștefan, Filip, Prohor, Nicanor, Timon, Parmena și Nicolae). Sf. Ștefan cunoștea foarte bine Scriptura și propovăduia cu multă putere pe Hristos. Saducheii și fariseii au pus niște bărbați să spună că L-au auzit rostind cuvinte de hulă împotriva lui Moise și a lui Dumnezeu, în vremea aceea, blasfemia fiind pedepsită cu moartea.

După ce sfântul ține o cuvântare amplă, iudeii se învârtoșează și mai tare împotriva lui, hotărând a-l omorî cu pietre.

Pentru că exista obiceiul ca cei omorâți cu pietre să nu fie înmormântați în cavoul familiei, se spune că Sf. Ștefan a fost dus în afara Ierusalimului. Astfel, cinstitele Moaște ale sfântului ar fi fost duse spre îngropare de către Gamaliel, în satul Caphar Gamala, undeva în nordul Ierusalimului.

După sute de ani, Gamaliel s-a înfățișat de trei ori in vis lui Lucian, preotului din Cafargamala. Mișcat de visul lui, Lucian s-a dus la patriarh și, luând binecuvântare, a venit cu un mare sobor și a dezgropat osemintele sfinte. Cinstitele moaște au fost descoperite în anul 415, când împărăteasa Evdochia a zidit o biserică în cinstea acestuia. Aflarea cinstitelor sale Moaște în anul 415 se prăznuiește în ziua de 15 septembrie, iar mutarea acestora în Constantinopol se prăznuiește în ziua de 2 august. În ziua de 4 ianuarie este prăznuit „Soborul celor 70 de Apostoli”, sobor în care este inclus și Sf. Arhid. Ștefan, iar în ziua de 27 decembrie este prăznuită nașterea sfântului întru viața cea veșnică, prin moarte mucenicească.

Mergem și ne închinăm și în peștera în care a fost omorât cu pietre Sf. Arhid. Ștefan.

Mergem spre intrarea în Sfânta Cetate a Ierusalimului, poarta Sf. Ștefan (Oilor sau Leilor).

Ne oprim peste drum de Scăldătoarea Vitezda, la Casa unde s-a născut Maica Domnului (Biserica Sf. Ana), o biserică rusească. Intrăm în Biserică și ne rugăm cu toții.

Prima oprire (I) – altar catolic; locul în care Iisus a fost osândit la moarte
Pe aceste locuri, pe acea vreme, era Curtea Fortăreței Antonia, loc în care se adunase mulțimea care cerea răstignirea lui Iisus.

A doua oprire (II) -capelă catolică; locul în care Iisus primește Crucea în spate. În capelă se vede pardoseala din pietre originale, unele purtând încrustat jocul bazileum (un fel de țintar), pe care îl jucau soldații romani în acele vremuri.

În drum, observăm un arc sub care a stat Iisus Hristos, iar Pilat a exclamat „Ecce Homo!“, momente în care acesta voia să Îl elibereze cu ocazia Paștilor evreilor. În acele clipe, Mântuitorul se aștepta ca mulțimea să îi strige numele, dar, din nefericire, aceasta cere eliberarea lui Baraba.

Intrăm în închisoarea în care a stat Iisus, cu picioarele în butuci (găuri în piatră), împreună cu ceilalți tâlhari. Baraba a stat într-o grotă sub nivelul acesteia. Aici se află acum un Paraclis Ortodox grec.

A treia oprire (III)- Prima cădere a Mântuitorului (biserică catolică armeană)
Crucea pe care o purta Mântuitorul era mare (3-4 m), groasă și grea.
A patra oprire (IV) –Întâlnirea cu Maica Domnului subsol al unei biserici catolice armene)
În biserică, în mozaic se observă doi papuci; marcând locul pe care a stat Maica Domnului.

A cincea oprire (V)- A doua slăbiciune a lui Iisus

Iisus obosit și slăbit (fire omenească) se clatină sub greutatea Crucii. Soldații îl obligă pe un om din mulțime, Simon din Cirene să poarte pentru un timp crucea.

A șasea oprire (VI) – Năframa lui Veronica

La un moment dat, Mântuitorul se sprijină cu mâna stângă de zidul clădirii (palma întipărită, pe care se potrivește orice palmă).

O femeie, pe nume Veronica (Vera Nica= adevărata icoana), vine în întâmpinarea lui Iisus și îi dă o năframă, să-și șteargă fața de sudoare și sânge. Chipul Mântuitorului rămâne întipărit pe pânză (prima icoană a Mântuitorului). Se crede că Veronica este femeia cu scurgere de sânge vindecată de Mântuitor, în drum spre casa lui Iair (Marcu 5, 25-34; Luca 8, 43-48)

A șaptea oprire (VII) – A doua cădere a Mântuitorului
Din spate, Simon îl ajută pe Mântuitor să ducă Crucea. În apropiere era poarta de ieșire din Cetate. Pe un stâlp era afișat programul de răstignire și plăcuța care trebuia să fie pusă pe Cruce. Aici există o porțiune din zidul vechi al cetății și o capelă catolică, îngrijită de un creștin palestinian.

A opta oprire (VIII) – marcată cu o plăcuță NIKA
Aici se aflau femeile din Ierusalim, care plângeau (își dăduseră seama că făcuseră o mare greșeală). Aici se oprește Iisus Hristos să stea de vorbă cu femeile: …nu mă plângeți pe mine, ci pe voi și pe copiii voștri… Când ceruseră răstignirea lui Iisus, evreii strigaseră: sângele lui să cadă asupra noastră și a copiilor noștri, deci își blestemaseră copiii.

Intrăm în Biserica rusească Alexander Nevski, unde se află un zid din poarta veche „a Floriilor”și „urechile acului”. Pe vremea Mântuitorului, porțile Cetății Ierusalimului se închideau noaptea. Lângă fiecare poartă era o spărtură în zid de 0,5 / 1 m prin care abia putea trece un om, pentru cei întârziați și care astfel puteau intra în cetate peste noapte, fără animale și multe bagaje. Acestea se numeau urechile acului. De aici parabola Mântuitorului ”Mai lesne este să treacă o cămilă prin urechile acului, decât să intre un om bogat în Împărăția Lui Dumnezeu!” (Luca 18, 25)

Oprirea IX se află în apropierea Sf. Mormânt.

În sfârșit, ajungem în curtea Bisericii uriașe a Sfântului Mormânt.

La ușa de intrare în marea Biserica a Sf. Mormânt se vede o intrare zidită; musulmanii au zidit-o deoarece au impus o taxă pentru fiecare intrare. Deasupra (pe frontispiciu) se observă o scară: rostul acesteia era de coborâre până la terasa bisericii pentru călugării ce locuiau în incinta Bisericii (ieșeau la aer și nu mai plăteau taxă de re-intrare în Biserică).

În stânga intrării în Biserica mare, se observă o coloană crăpată: locul unde a venit Sfânta Lumină, atunci când ortodocșii au fost împiedicați să slujească la Mormânt în ajunul Sfintelor Paște (1424).

Următoarele opriri se află în Biserica Sfântului Mormânt.
A zecea oprire (X)- Locul dezbrăcării lui Iisus de haine
A unsprezecea oprire (XI) – Golgota, locul răstignirii lui Iisus
A douăsprezecea oprire (XII) – Iisus moare pe Cruce
A treisprezecea oprire (XIII) – Piatra Ungerii
A paisprezecea oprire (XIV) – Sfântul Mormânt

Noi adăugăm: Cea de-a cincisprezecea (XV) „oprire” este Biserica Învierii lui Hristos.

Avem deosebita bucurie ca în Paraclisul Sf. Ap. Iacov, o mică biserică grecească aflată în stânga intrării în Biserica Sfântului Mormânt să fie un botez și să putem intra. Aici se află icoana Maicii Domnului, la care s-a închinat Maria Egipteanca și care a ajutat-o să intre în Biserica Sfântului Mormânt să se închine Crucii Mântuitorului.

Ne despărțim cu greu de Biserica Sfântului Mormânt, dar timpul nemilos ne arată că cea de a cincea zi a pelerinajului se apropie de sfârșit. Ne deplasăm spre bazar, pentru a ieși din Cetate și a ne întâlni cu autocarul nostru spre a merge la hotel.

Ziua a VI-a – sâmbătă, 01 septembrie 2018

Astăzi urmează să mergem în pustiul Iordanului. Ne așteaptă Sfântul nostru drag, Ioan Iacob de la Neamț.

Mergem spre Mănăstirea Sf. Gheorghe Hozevitul.
Coborâm din autocar la locul în care începe drumeția spre Mânăstirea Sf. Gheorghe Hozevitul sau cei, care preferă pot merge cu „ taxi-măgăruș”. Este dimineață și temperatura este suportabilă, astfel că străbatem drumul pe jos (întâi coboară abrupt, apoi urcă ceva mai lin), fără mari dificultăți.

La Mănăstire ne închinăm Sfântului Ioan Iacob și ne rugăm împreună cu alte grupuri de români sosite aici, cântând Acatistul Sfântului.

În final, în curtea interioară a mănăstirii ascultăm un cuvânt de folos al starețului acestei mănăstiri, arhim. Konstantinos, care ne îndeamnă la ascultare, pocăință, răbdare și deasă cuminecare.

Urcăm și la peștera Sf. Ilie și ne închinăm locului unde Sfântul a stat și s-a rugat, fiind hrănit de corbi.

Începem coborârea (și apoi urcarea) spre locul unde ne așteaptă autocarul.

Cu autocarul coborâm spre Ierihon

Ajungem în oraș și ne îndreptăm spre locul de unde cu taxiurile vom urca la mănăstirea de pe muntele Carantania (Ispitirii).

Mănăstirea greco-ortodoxă Schimbarea la Față de pe Muntele din Carantania, aflată în apropiere de Ierihon, numită și „a ispitirii Domnului”, amintește de postul de 40 de zile al Mântuitorului, ținut mai înainte de a începe să propovăduiască Împărăția lui Dumnezeu, dar mai ales de ispitirea Lui, de către diavol, în trei moduri diferite.

Mănăstirea se înalță la mijlocul muntelui, pe peretele aspru de stânca roșiatică, la o altitudine de 350 de metri. Aceasta a fost construită în 1895, în jurul unor peșteri locuite de sihaștri încă din secolul al V-lea.

Potrivit tradiției locale, în interiorul acestei mănăstiri se află peștera în care Mântuitorul s-a retras, în cele 40 de zile de post negru. Tot în acest loc, diavolul ar fi aruncat două dintre cele trei ispitiri, și anume: ispita adresată trupului, prin cerința de a transforma pietrele în pâini și ispita adresată setei de slavă și putere lumească, prin cerința de a i se închina (petrecută „pe un munte înalt”, adică undeva mai sus de actuala mănăstire).

Ne închinăm în biserică și ne rugăm, la locul unde Mântuitorul a fost ispitit de diavol.

Ieșind din biserică, suntem binecuvântați de bătrânul stareț, ucenicul acestuia ne dă câte o iconiță și apoi, spre ieșire, spre stânga mergem în peștera unde Mântuitorul a postit cele 40 de zile, ne rugăm și vărsăm o lacrimă de pocăință.

Coborâm până la punctul de unde ne vor prelua taxiurile, cu care ne vom înapoia la locul unde ne așteaptă autocarul.

Ierihonul, străvechiul oraș biblic, este unul dintre cele mai vechi orașe cunoscute din lume, dacă nu chiar cel mai vechi. Ierihonul este orașul aflat la cea mai joasă altitudine, aproximativ 250 de metri sub nivelul mării. Situat la nord-est de Ierusalim, la 40 de kilometri distanță, Ierihonul este în prezent o „insulă” palestiniană în teritoriul Israelului.
După Ierusalim, Ierihonul este cel mai excavat loc din Țara Sfântă, aici având loc mai multe evenimente biblice. În timpul ultimei călătorii spre Ierusalim, Iisus a vindecat doi orbi, între care se remarcă insistentul Bartimeu. Tot în Ierihon se petrece si convertirea vameșului Zaheu la pocăință. Se presupune că și rostirea Pildei celor 10 mine a fost motivată de trecerea lui Iisus prin fața palatului de iarnă a lui Irod cel Mare, aflat în Ierihon.

Ne îndreptăm spre Așezământul Românesc de la Ierihon.

La Așezământul Românesc de la Ierihon, suntem întâmpinați cu drag de trei creștine din București, care pentru 3 luni sunt venite aici, în mod voluntar, pentru a da o mână de ajutor măicuțelor de aici, care au de cazat și hrănit zilnic peste 70-80 de pelerini. Când am ajuns noi, le-am găsit sortând curmalele.

Suntem tratați cu colivă, suc și apă rece.

Măicuțele se pregătesc pentru duminică, fiecare au câte ceva de lucru, așa că noi ne închinăm în Biserică și în Paraclis, apoi ne luăm rămas bun și ne vedem de drum.

În Ierihon, ne oprim la Mănăstirea Dudul lui Zaheu, unde ne întâmpină părintele Filumen. Ne închinăm și ne rugăm în biserică și la Icoana de la dud, lăsăm câte un acatist și plecăm spre Marea Moartă.

Ajungem în localitatea Betabara, în apropiere de fostul Așezământ Românesc de la Iordan, care din pricina conflictelor din 1967 cu Iordania, a devenit nefuncțional, fiind bombardat, iar terenul fiind minat de armata Israelului.

Pe celălalt mal al Iordanului a fost locul în care Ioan Botezătorul L-a botezat pe Mântuitorul.

Ne pregătim și noi ca în mod simbolic să fim botezați de preoții noștri, cu apă din Iordan, aproape de adevăratul loc de Botez al Mântuitorului.

După „botez” ne simțim refăcuți, pentru că deja căldura deșertului a devenit apăsătoare (peste 40 grade). Cu autocarul, ajungem în scurt timp la Marea Moartă la Qumram. Aici se află un magazin cu o gamă diversă de produse cosmetice și farmaceutice, pe bază de minerale din Marea Moartă și un mare restaurant cu autoservire, care asigură hrană pentru turiștii aflați în trecere. Facem aici un scurt popas.

Plecăm cu autocarul către o plajă, unde putem „încerca” apa mării. Este spre seară, așa încât soarele și-a mai pierdut puterea și plaja a devenit ceva mai primitoare. Intrăm în apa Mării Moarte, fiecare cât de mult suportă; apa este leșioasă fiind foarte bogată în minerale.

Cu autocarul mergem prin pustiul Iordanului spre ultimul obiectiv al acestei zile, Mănăstirea Sf. Gherasim unde ne trezim lângă o adevărată pădure de curmali falnici, încărcați de roade. La poartă, ne desfătăm cu un suc rece de rodii.

În curtea mănăstirii, pur și simplu uităm că ne aflăm într-un deșert (pustiu); flori și copaci de tot felul.

Intrăm în biserică unde ne închinăm și ne rugăm.

La parter, intrăm în Paraclisul în care se află o icoană minunată a Maicii Domnului Galactofusa (care alăptează), dat fiind faptul că tradiția spune că la Fuga în Egipt, Sfânta familie ar fi trecut prin aceste locuri.

Ne înapoiem la Bethleem. Este penultima zi de pelerinaj și în această seară trebuie să ne pregătim bagajele.

După cină, în sala de conferințe a hotelului, aflată la mezanin, are loc o scurtă festivitate de acordare a diplomei de vizitator al Țării Sfinte, din partea primarului orașului Ierusalim.

Ziua a VII-a – duminică 02 septembrie 2018

De dimineață ne luăm rămas bun de la hotelul Nativity și plecăm spre Ierusalim, unde urmează să participăm la Sfânta Liturghie, la Așezământul Românesc.

Biserica Așezământului Românesc de la Ierusalim nu este mare, așa că pentru numărul mare de pelerini care a fost în această duminică a devenit aproape neîncăpătoare. Reușim să ne găsim locuri în față, ca să putem face și câteva fotografii.

Toți preoții din grupul nostru slujesc alături de Părintele Superior Teofil, o mai veche cunoștință, însoțitorul nostru de grup din anul 2016, părintele Roman și alți preoți veniți cu alte grupuri de români. Astfel, ne bucurăm de o Sfântă Liturghie înălțătoare, care ne umple sufletul de pace și har de la Dumnezeu. Mulți dintre noi se împărtășesc la sfârșitul Sfintei Liturghii.

Obiceiul în Țara Sfântă este să se salute cu „Hristos a Înviat”, iar Troparul Învierii se cântă și în finalul slujbei Sfintei Liturghii. Primim binecuvântarea Părintelui Superior Teofil și ne fotografiem împreună cu Sfinția Sa.

Plecăm spre Biserica Sfântului Mormânt, spre a ne mai închina o dată în acest iubit loc. Nu stăm mult la rând, pentru că este timpul prânzului. Ne luăm rămas bun de la Sfântul Mormânt, cu dorința de a-L mai revedea.

Mergem spre locul de parcare al autocarului, trecând prin bazar, prilej cu care unii dintre noi mai fac ceva cumpărături.

Ne îndreptăm spre Ein Karem. Orășelul este verde, deoarece are surse de apă, aici se retrag oamenii de cultură pentru a crea.

Urcăm la Mănăstirea Sf. Ioan Botezătorul (franciscană), ridicată pe locul unde acesta s-a născut din părinții Zaharia și Elisabeta.

Sf. Ioan Botezătorul reprezintă icoana monahului; mânca lacuste (plante) și miere sălbatică, era îmbrăcat cu piei și încins cu curea, Este reprezentat cu aripi- înger pământesc (camilafca călugărului are aripi), cel mai mare bărbat născut din femeie.

Prima biserică a fost ridicată de împărații bizantini, a fost distrusă de perși, din nou ridicată de cruciați. În sec 17, franciscanii o redau circuitului.

Biserica este placată cu faianță albastră, iar pereții prezintă tablouri religioase.
Coborând în subsol, ne închinăm locului nașterii Sf. Ioan Botezătorul.

Plecăm spre ultimul obiectiv al pelerinajului din Țara Sfântă.

În drum spre localitatea Lod, facem un popas pentru masă la terasa Elvis, un local ingenios, în care totul amintește de îndrăgitul cântăreț american Elvis Presley.

Ajungem la Biserica Sf. Gheorghe din Lod (Lida) spre seară, și prindem finalul unei cununii, motiv pentru care găsim Biserica frumos împodobită și candelabrul mare aprins în întregime.

Ne închinăm la Mormântul Sfântului Gheorghe din subsol, apoi la Sfintele Moaște din Biserică.

Plecăm spre Aeroportul Ben Gurion. După formalitățile vamale, așteptăm să ne urcăm în avion.

E noapte…Gândurile noastre rămân în Țara Sfântă; prin minte defilează nenumăratele imagini… ale Sfântului Mormânt, ale Bisericilor ridicate în aceste locuri , purtând adânci semnificații duhovnicești, ale vieților Sfinților care s-au nevoit în pustietățile Iordanului, Iudeei, Hozevei.

Orice lucru are un sfârșit; nu știm când au trecut cele 7 zile de pelerinaj! Rămâne nădejdea că vom reveni, dacă Dumnezeu o va îngădui.

Zborul de întoarcere este lin, iar oboseala din timpul zilei, pe cei mai mulți îi lasă în „brațele lui Morfeu”.

Mulțumim pe această cale părintelui Răzvan Negoescu pentru răbdare, blândețe, dragoste și pentru informațiile consistente, oferite de-a lungul întregului pelerinaj. Domnul să îi răsplătească osteneala.

Slavă lui Dumnezeu pentru marea Sa milostivire!

Elena Grigorescu