Sfinte Ierarh mărturisitor, învăţătorule al adevărului şi doctore fără de arginţi Luca, ţie plecăm genunchii sufletului şi ai trupului şi căzând la cinstitele şi tămăduitoarele tale moaşte pe tine te rugăm precum fiii pe tatăl lor: auzi-ne pe noi, păcătoşii, cinstite părinte, şi du rugăciunea noastră la Milostivul şi Iubitorul de oameni Dumnezeu, ca unul care stai înaintea Lui dimpreună cu sfinţii toţi. Credem că ne iubeşti cu aceeaşi dragoste cu care ai iubit pe fraţii tăi când vieţuiai în această lume.

Continuarea →

Cele patru lucrări duhovnicești spre care Avva Ghelasie de la Frăsinei își îndemna ucenicii să ia aminte

„Vine un timp când numai smerenia și dragostea contează, pe ele trebuie să lucrezi. Rostul suferinței este dumnezeiesc, ne pregătește de trecere, ne apropie de Hristos, ne descoperă, prin aparenta lipsire de daruri, cine suntem noi, cât de puțină iubire am întrupat. Să păzim, deci, smerenia, dragostea de Dumnezeu și de aproapele, căci, în fața bolii și a morții rămân smerenia și iubirea, celelalte daruri întorcându-se la Dumnezeu”

Părintele Ghelasie de la Frăsinei s-a născut in ziua de 18 martie 1944, în județul Vâlcea, în apropierea vetrelor monahale de la Cozia, Turnu și Stânișoara, ca fiu al preotului Gheorghe și al preotesei Marcela. La vreme, l-a cunoscut pe părintele Arsenie Praja, lângă care a și ucenicit, îmbrățișând cu toată inima nevoințele monahale pustnicești. În anul 1973, Cuviosul Ghelasie a intrat în obștea Mănăstirii Frăsinei, unde s-a nevoit vreme de treizeci de ani, pana în ziua de 2 iulie 2003, când a trecut la Domnul. La vârsta de 59 de ani, Cuviosul Ghelasie a trecut Pragul Veșniciei în vremea rugăciunii, în gest de Închinare, în taina chiliei, cu icoana pe piept și cu mintea trează, în timp ce un ucenic îi citea, la rugămintea sa, Acatistul Acoperământului Maicii Domnului. Părintele Valerian, nevoitor în Schitul Pătrunsa, din județul Vâlcea, a fost ucenic de chilie al Cuviosului Ghelasie. Cel dintâi spune ca Avva Ghelasie își învăța ucenicii să aibă trezvie, mai ales spre aceste patru lucrări duhovnicești: nădejdea și încrederea în purtarea de grijă a lui Dumnezeu; tăcerea, mai ales în ispite; smerenia și răbdarea răului. Cuviosul Ghelasie formula aceste învățături în patru îndemnuri scurte.

Continuarea →

Era odată un rege care avea 4 neveste. Cel mai mult o iubea pe cea de-a patra soție, pe care o îmbrăca cu straie din cele mai scumpe și o trata cu cele mai fine delicatese. Îi dădea tot ce era mai bun.

De asemenea o iubea și pe cea de-a treia soție și ea era cea cu care se mândrea cel mai mult în fața regatelor vecine. Totuși, regele trăia cu teama că această soție îl va lăsa într-o zi pentru un altul.

Continuarea →

Adevărul este că toţi sfinţii mor cu privirea aţintită la Înviere şi credinţa neclintită în Iisus Hristos Cel înviat, Care stă de-a dreapta Tatălui Ceresc. Prin această credinţă în puterea Învierii, toţi sfinţii trec în viaţa lor prin orice rea-pătimire, chiar şi prin moarte. Această credinţă de nezdruncinat a avut-o şi un musulman, Ahmed, care dă mărturie despre Înviere şi ne încredinţează de prezenţa Sfântului Duh în Biserica creştinilor.

Sfântul Ahmed era turc de neam, cu credinţa musulman şi a trăit spre sfârşitul veacului al XVII-lea în Constantinopol; nu era o persoană oarecare. Era ofiţer la Înalta Poartă, om ce trăia în palatele Sultanului şi secretar al Curţii. Dregătoria lui era mare şi presupunea cunoştinţe şi calităţi mari.

Continuarea →

Trecând prin sat, un preot s-a întâlnit cu un țăran care nu prea venea pe la biserică. Oprindu-l i-a zis:
-Fiule, de ce nu ai venit ieri la slujbă? Ai avut vreun necaz? Pot să te ajut cu ceva?
-Părinte, nu am avut vreme, m-am luat cu una, cu alta și…
-Vai, fiule, nu se poate să nu-ti faci timp să vii la biserică, să aprinzi o lumânare și să spui o rugăciune…! Dacă tu nu te gândești la Dumnezeu și nu cauți ajutorul Său, cum ai vrea să-ți poarte El de grijă? Orice probleme ai avea, chiar dacă nu le poți rezolva singur, chiar dacă nimeni nu ar fi în stare să te ajute, Dumnezeu poate. El îți dă sănătate, liniște și spor în casă. Însă dacă alegi să faci păcate, mai meriți oare ajutorul Său?
Continuarea →

Izvorul Sfânt

de Sfântul Ioan Iacob Hozevitul

Lumina cea neînserată,
Fiind ascunsă în pământ,
Ne-a răsărit la toți viață
Și pace nouă pe pământ.

Iar pe “Lăcașul morții Sale”
Prea dulcele Mântuitor
L-a dăruit creștinătății
Să-l aibă ca un “Sfânt Izvor”

Acolo se pogoară tainic
Lumina Sfintei Învieri,
Împrăștiind la toată lumea
Prea minunate mângâieri
…
Să se apropie cu râvnă
Acum tot omul muritor
Și să primească luminare
Din al credinței Sfânt Izvor!

„Eli, Eli, lama sabahtani – Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit” (Matei 27, 46) este strigătul lui Hristos pe cruce. Pare de neînțeles că Hristos, Fiul lui Dumnezeu să rostească aceste cuvinte, să aibă parte de experiența părăsirii de către Dumnezeu.

Ne-am fi așteptat ca Hristos, Cel care nu a greșit nimănui cu nimic, Cel care a fost lipsit de păcat, să nu fie lipsit niciodată de prezența lui Dumnezeu. Devine și mai tainic strigătul Său, dacă ținem seama că El însuși era și Dumnezeu, că știa că va învia.

Continuarea →

Multe sunt tâlcuirile care se pot face pe marginea celor ce se evocă la slujba Deniilor din Săptămâna Mare, cea mai dramatică, zguduitoare de conştiinţe, perioadă liturgică din întregul an. O posibilă cheie de lectură este prilejuită de urmărirea alternanţei înăuntru/ în afară, ce se regăseşte în fiecare dintre aceste zile.

Continuarea →

– Pe pământ nimeni nu este fără păcat, toţi suntem păcătoşi, vinovaţi şi purtăm cu noi păcatele cu care ne-au împovărat neatenţia, patimile şi slăbiciunile noastre. Toţi avem nevoie să luăm iertare de la Dumnezeu. Ca să reuşim iertarea şi împăcarea cu Dumnezeu trebuie să ţinem seama de cuvântul evanghelic care spune: dacă le iertăm oamenilor greşelile lor, Părintele Ceresc ne va ierta şi nouă greşelile noastre. Împlinind acest cuvânt vom lua iertare de la Dumnezeu pentru greaua povară a păcatelor pe care le purtăm în spate. Ducem toţi un catastif cu păcate diferite, grele sau uşoare, multe sau puţine, şi nimeni nu face excepţie, în afară de Dumnezeu. Aşadar, dacă iertăm, vom fi iertaţi, dacă lăsăm, ne va lăsa şi nouă Părintele Ceresc greşelile noastre. Nu e cu putinţă, în nici un caz, să luăm iertare de la Dumnezeu, dacă noi nu-l iertăm din inimă pe aproapele nostru.
Continuarea →

O rugăciune deosebită care deschide sufletului o perspectivă deosebită, atrage atenția sinelui spre smerenie, spre slava lui Dumnezeu, spre bucuria rugăciunii pentru aproapele și cugetarea la judecata particulară. Cuviosul Sofronie Saharov, un mare trăitor al vremurilor noastre, un „cunoscător” al Harului Divin ne-a făcut cadou această rugăciune cu care merită să începem fiecare dimineață predându-ne voii lui Dumnezeu și iubirii Sale nespuse. Fie ca Domnul să atingă inimile tuturor celor care o vor citi:
„Dumnezeule veșnic și Făcătorule al tuturor lucrurilor, care în neajunsa Ta bunătate m-ai chemat din neființa la aceasta viața, care mi-ai dăruit harul botezului și noii nașteri de sus, care ai pus pecetea Sfântului Duh pe mădularele trupului meu în taina mirungerii și care mi-ai dat dorința de a te căuta, Tu, singurul Dumnezeu adevărat, auzi rugăciunea mea.
Continuarea →