Păcatul mândriei are în dezvoltarea sa câteva stadii şi începe cu slava deşartă.
Simptomele slavei deşarte: setea de laude, nesuferirea mustrărilor, moralei şi reproşurilor, purtarea bănuitoare şi ranchiunoasă; bănuirea altora, greutatea în a cere iertare, căutarea căilor uşoare; omul joacă permanent teatru în prezenţa altora cu scopul de a prezenta o aparenţă evlavioasă, ascunzându-şi cu multă grijă patimile şi neajunsurile.
Psihologia supărării
Ştim cu toţii ce este supărarea, fiindcă am supărat şi am fost supăraţi. Fără să îşi dea seama, oricine supără şi oricine se supără se răneşte pe sine însuşi, întrucât se lipseşte de soarele dragostei. Cel ce supără pe altul îşi răneşte nu numai sufletul, ci şi trupul: emoţiile rele nasc în om o încordare dureroasă a trupului, care se răsfrânge asupra metabolismului şi dereglează viaţa. Cel ce face altuia supărare îşi face, în primul rând, supărare sieşi.
Cine este cel mai bun profesor?- Suferinţa.
Iar cel mai rău profesor? – Plăcerea.
Care este însuşirea cea mai rară? – Capacitatea de a da.
Cea mai bună însuşire? – Capacitatea de a ierta.
Care este cea mai dificilă însuşire?- Capacitatea de a tăcea.
Care este cea mai importanta însuşire? – Capacitatea de a cere.
Care este cea mai necesară abilitate? – Capacitatea de a asculta.
Care este cea mai periculoasă luptă? – Cea fanatică.
Continuarea
(………) Din ce motiv, omule, bogăţia ţi se pare lucru important? Neîndoielnic pentru că-ţi plac ospeţele scumpe, pentru că simţi mulţumire când alţii te admiră şi te invidiază, pentru că poţi cu banii tăi să le faci rău duşmanilor şi, în fine, pentru că toţi se tem de tine datorită puterii pe care ţi-o dă bogăţia. Da, din aceste patru motive alergi după bani, pentru plăcere, desfrâu, răzbunare şi frică. Alt motiv nu există. Căci, de obicei, bogăţia nu-l face pe om nici mai înţelept, nici mai cuminte, nici mai bun sau de oameni iubitor. Bogăţia nu ne poate sădi în suflet nici o virtute. Ci dimpotrivă, dacă află acolo unele virtuţi, le dezrădăcinează, ca să sădească în noi răutăţile corespunzătoare. (……..)
Troparul Sf. Voievod Neagoe Basarab
Domnitor preaînțelept între căpeteniile neamului românesc, ctitor de lăcașuri sfinte, prieten al sfinților părinți, învățător luminat de Duhul Sfânt și mare iubitor de pace, Sfinte Neagoe Voievod roagă pe Hristos Dumnezeu să mânuiască sufletele noastre.
Fericitul Voievod Neagoe Basarab a fost vlăstar domnesc, născut într-o familie evlavioasă de prinţi creştini. Tatăl său era din neamul Basarabilor, iar mama sa, temătoare de Dumnezeu, făcea parte din familia boierilor Craioveşti. Neagoe, darul lui Dumnezeu, a devenit, prin adopţie, unul dintre cei patru copii ai familiei dreptmăritoare creştine, înrâurit de credinţa părinţilor săi, acest minunat copil a deprins din fragedă vârstă învăţăturile mântuitoare şi virtuţile credinţei ortodoxe.
Continuarea
O tânără oarbă şi săracă, auzind că s-a tipărit, pentru orbi, o Evanghelie cu slove ieşite în relief, dorea să aibă şi ea o astfel de carte. Un prieten i-a dat-o în dar. Era Sf.Evanghelie după Marcu. În acelaşi timp, i-a dat şi un alfabet, ca să înveţe a citi.
Tânăra era de o rară pricepere. Începu îndată să înveţe slovele şi, spre uimirea tuturor, după câteva zile a fost în stare să citească o pagină întreagă. dându-şi multă silinţă la citit. Cu toate acestea ea găsea că nu merge destul de repede, alfabetul fiind dificil. Fiind foarte săracă, trebuia să muncească cu mâinile ici, colea, spre a-şi câştiga pâinea cea de toate zilele. În afară de aceasta, lucra şi într-o grădină de legume. Din pricina aceasta avea bătături la degete, ceea ce nu se vede de obicei la orbi, ceea ce făcea ca ea să poată deosebi cu greu slovele.
Naşterea ta, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, bucurie a vestit la toată lumea; că din tine a răsărit Soarele dreptăţii, Hristos Dumnezeul nostru…(Troparul praznicului)
„Rugaţi-vă neîncetat”(1 Tes.5,17)
„Iar când staţi de vă rugaţi, iertaţi orice aveţi împotriva cuiva” (Marcu.11,25).
Trebuie să ne rugăm cu credinţă pentru orice cerere şi să avem răbdare, iar Dumnezeu va grăi. Căci atunci când omul se roagă cu credinţă, într-un fel Îl obligă pe Dumnezeu să-i împlinească cererea pentru această credinţă a lui.
Cu mintea mea Preasfântă Maică
Te văd pe drumul spre Calvar,
Şi conştiinţa mea săracă
Mă mustră ca şi pe tâlhar!
Ţi-aud cu jale tânguirea
Şi sunt mustrat acum mai rău,
Ştiind că pentru mine rabdă
Preamilostivul Fiul Tău!
Privindu-L înălţat pe Cruce
De adunarea celor răi,
Cunosc că am mai multă vină
Decât răstignitorii Săi!
De nu vedea mai înainte
Stăpânul, împietrirea mea,
Ar fi avut o mângâiere
Şi nu mai înseta aşa.
Şi poate stâncile de piatră
Nu s-ar fi despicat atunci,
Văzând că nu mai pătimeşte
Şi pentru mine Domnul munci!
Nici soarele, ascuns de groază,
N-ar fi rămas aşa de mult,
De nu vedea cum rabdă Domnul
Şi eu acuma nu-L ascult!
Iar sabia proorocită,
N-ar fi pătruns aşa de rău,
În inima Ta Preacurată
Văzând cum moare Fiul Tău!
– Sfântul Ioan Iacob –
Postul Adormirii Maicii Domnului, ce începe la 1 august şi se încheie la 15 august, în ziua Marelui Praznic. Este o rânduială creştină întru reamintirea virtuţilor Sfintei Fecioare Maria, care şi-a petrecut întreaga viaţă, încă din pruncie, în post şi rugăciune continuă, pentru mântuirea neamului omenesc.