Cu voce timidă şi ochii plini de aşteptare, micuţul priveşte pe tatăl sau şi-l întreabă:
– Tăticule, cât câştigi pe oră?
Tatăl, cu un zâmbet sever îi răspunde:
– Auzi fiule, aceste lucruri nu ţi le spun nici ţie, nici mamei tale.
Dar copilul insistă:
– Dar tăticule, spune-mi cât câştigi pe oră?

Reacţia tatălui a fost puţin severă, dar îi răspunse:
– Să zicem, 5 lei pe oră.
Atunci copilul întrebă:
– Tată, poţi să-mi dai 2 lei?
Tatăl s-a supărat şi cu multă bruscheţe îi spuse:
– Acesta este motivul pentru care ai vrut să ştii cât câştig pe oră? Du-te, deja trebuia să dormi şi să nu mă mai deranjezi, băiat profitor !
Un pic mai târziu, tatăl reflectă asupra problemei, se simte vinovat şi nu poate urmări programul TV. Se gândea că poate copilul avea nevoie de bani ca să cumpere ceva de mare interes pentru el. Se ridică şi plecă spre camera copilului. Cu voce timidă întrebă:
– Dormi, fiule?
– Nu, tată.
– Ascultă fiule, ai aici cei 2 lei, pe care i-ai cerut.
– Mulţumesc, tăticule şi, băgând mânuţa sub pernă, mai scoase 3 lei. Atunci spuse:
– Tăticule, sunt fericit; am acum deja 5 lei
– Bine fiule, acum spune-mi, pentru ce aveai nevoie de bani?
Copilul răspunse:
– Tăticule, ai putea să-mi vinzi o oră din timpul tău?

(preluat de pe site-ul: sfatulparintilor.ro)