Într-o zi un elev a hotărât să-l provoace pe învăţătorul său. Astfel, s-a hotărât să-i întindă o cursă. A prins un fluture şi îl ţinea în pumnul său. Și dacă învăţătorul îl găsea, atunci avea să-l întrebe dacă fluturele era viu sau mort. În cazul când răspundea că fluturele era viu, atunci avea să-l strângă în pumn şi să-l omoare. Și invers.

Aşadar, când a venit învăţătorul în clasă, s-a apropiat elevul de el şi, întinzând mâna, l-a întrebat în faţa celorlalţi elevi:
– Învăţătorule, ce am în mână?
– Sufletul tău, copile! a răspuns învăţătorul netulburat.

Elevul s-a problematizat şi pentru puţin s-a gândit la răspuns. A ajuns la concluzia că învăţătorul avea dreptate. Fluturaşul era un suflet care putea să fie şi al lui. Cu toate acestea, a continuat:
– Și este viu sufletul meu sau nu?

Învăţătorul l-a privit cu bunătate în ochi şi i-a spus zâmbind:
– De tine depinde.

Nimic nu ne poate influenţa sufletul, decât dacă îngăduim noi înşine aceasta. Învăţătorul din această istorioară este Însuşi Dumnezeu, iar copilul-fiecare dintre noi, pe când fluturele este sufletul nostru. Istorioara te pune pe gânduri şi te îndeamnă să iei hotărâri bazate nu pe ceva de suprafaţă, ci în interesul sufletului tău. Tu alegi, de mâna ta depinde dacă vei înainta şi vei deveni chiar şi pildă de urmat sau vei rămâne pe loc.

Numai Dumnezeu te poate umple lăuntric. Numai Dumnezeu poate să te întregească ca om. Numai pe El dacă-L ai împreună-călător, le ai pe toate. Dacă le ai pe toate în afară de El, atunci îmi pare rău, dar trebuie să ştii că nimic nu ai şi te vei chinui toată viaţa ta ca să găseşti ceva care să te umple, să te mulţumească. Orice ai face, oricâte vei dobândi, dar dacă nu-L ai pe Dumnezeu ca Părinte al tău şi Dascăl, atunci de îndată ce vei dobândi ceva nou, foarte repede te vei simţi gol.

Tu eşti cel care nu vrea şi nu vânezi cele care te fac să te simţi împlinit ca şi om. Și vei simţi că nu-ţi lipseşte nimic, căci Îl vei avea pe Dumnezeu. De tine depinde…

(Preluat de pe site-ul: marturie athonita.ro)