Sfătuiri creștine-politice către Preaevlaviosul și Preaînălțatul Domn și Stăpân a toată Ungrovlahia, Domnul nostru, Robul lui Dumnezeu, Ștefan Cantacuzino Voievod, [scrise] de către Prea Sfințitul și de Dumnezeu păzitul Mitropolit, Domnul Antim din Iviria [Georgia], în Preasfânta Mitropolie a Bucureștilor, în anul mântuirii 1715

(…) În trei lucruri stă desăvârșirea omului: să păzească credința, să le rabde pe cele ale vieții și, al treilea: să se conducă pe sine cu judecată și cu înțelepciune.

Lumea aceasta socotește-o drept o călătorie și o cale. Prin urmare trebuie să călătorim cu bine, pentru ca să fim lăudați de către cei care vin după noi în lume. Un Domnitor mare, fără dreptate, este ca un râu fără apă, după cum spune mulțimea dascălilor celor învățați. Păzește-te de dușmanul tău care se arată în calea ta grațios, blând și prieten, aidoma înșelăciunii vulpii, când cel fals caută, de fapt, o ocazie ca să te înșele.

Dacă dorești să fii lăudat în veci și să ai înaintea ochilor tăi lauda și renumele, fă lucruri demne de laudă și renume.

Să ai milă, fiule, de toți supușii tăi, ocupă-te, cu bună-voință, ca să fie toți în liniște, pentru că grija păstorului este odihna turmei.

O, fiul meu, gândește-te la acestea și nu vei greși! Adu-ți aminte din ce ești făcut și unde vei merge și unde vei rămâne în veșnicie. Pe cei care trăiesc în vremea ta iubește-i și cinstește-i, însă nu în primul rând pe cei ce-ți laudă faptele pe care le faci, ci pe aceia care te mustră și îți dau sfaturi atunci când greșești. Căci toți cei nobili și mari sunt cinstiți, atunci când petrec în fericire și o primesc cu toții, fiindcă atunci sunt și mai mult cinstiți și devin și mai nobili.

Având putere, fiule, și îndemânare ca să faci astăzi o facere de bine sau altă faptă bună, de aceea nu amâna lucrul de astăzi pe mâine. Nu spune numai vorbe, nu da dispoziții fără acoperire, fiindcă cel mai bun dintre toți oamenii din lume este acela care face bine, cu fapta, celor nevoiași. Pe slujitorii tăi și pe prietenii tăi credincioși socotește-i drept oameni vrednici și de valoare, dacă dorești să te folosești și să fii slujit cu credință.

Întotdeauna gândește-te la faptul, că prietenii tăi sinceri sunt cei care te ajută și îți sunt credincioși la nevoie și, pe aceștia, în mod deosebit iubește-i și cinstește-i cu demnități. Regii și Domnitorii decad împreună cu cei supuși Domnitorilor, când cei corupți sunt cinstiți și cei virtuoși sunt disprețuiți. Sunt demni de admirat și de fericit de către toți cei care își corijează în bine greșelile lor cât și greșelile cele urâte ale altor oameni. Fii un soare pentru toți! Întinde-ți razele tale și luminează prin fapte și faceri de bine pe toți supușii tăi, fie pe cei ai locului, fie pe cei străini. Un tip și o icoană vie a Puternicului Dumnezeu este Domnitorul cel drept, blând și milostiv, căci Domnul este un tip al lui Dumnezeu pe pământ.

O, preastrălucită floare, fiule de neam împărătesc! Să-ți fie faptele strălucite și toate actele tale regale, pentru ca să strălucești pe tronul nobilului tău neam. Mai mult decât toate celelalte pe Domn îl înfrumusețează conștiința cea bună, dreaptă și unică, căci bogățiile și slava curg precum apa. Cununa îi încununează pe Regi și pe Domni dar sufletele Domnilor și ale celor mari sunt încununate de dreptatea dumnezeiască și de frumusețea sufletească.

Caută dar, ca niciodată, din cauza unei victorii să nu te mândrești în fața dușmanilor tăi, fiindcă, fiule, nu trebuie să îți bați joc de nenorocirea altora, căci viața ne e comună și viitorul nu știm cum e. Păcatul viclean îl urmează pe om după cum umbra urmează trupul nostru, atunci când mergem.

Fii dar compătimitor și blând cu cei care greșesc. Întoarce, pleacă urechea ta spre cei nevoiași și îi mângâie pe ei cu cuvinte blânde, dacă dorești ca ei să te declare un părinte iubit al lor.

Consideră-i ca pe hoți pe cei care calomniază și-i alungă, fiule, departe de tronul tău, pentru că aceștia fac rău celor buni și credincioși ai tăi. Precum ai luat mare putere de sus, tot la fel, mai mult decât alții, să Îl iubești pe Binefăcătorul tău și să Îl adori pe El după cuviință prin faptele tale cele bune. Pune în armonie, prin fapte virtuoase și dumnezeiești, noblețea sufletului tău cu noblețea trupului tău, ca ele să fie la un loc, așa cum au fost create dintru început.

Să îți placă să dai, mai mult decât să ți se dea, pentru că prin exemplul tău îi îndatorezi pe toți ca să se roage lui Dumnezeu pentru fericirea ta. Fiindcă este un lucru caracteristic bunei Domnii ca, mai întâi de toate, să se înfrumusețeze pe sine cu purtări bune și apoi să îmbunătățească și purtările supușilor săi. (…)

(Adaptare a textului de Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș)