Pentru cel ce a văzut pe Preasfânta împărtăşind cu pâine cerească pe fraţii cei ce se ostenesc

Pe vremea Sfântului Sava, fiind în Lavra lui mulţi călugări îmbunătăţiţi care slujeau Domnului, s-a dus şi un boier, de bun neam şi bogat ca să se facă călugăr, pe care l-a primit cu bucurie Sfântul. Şi fiindcă nu era învăţat cu osteneala, îl chivernisea, nelăsându-l să se ducă cu ceilalţi fraţi la lucrările cele grele ale pământului, unde se lucra până la al nouălea ceas, când veneau, citeau slujba de obşte şi tocmai după vecernie mâncau — o dată în zi — după rânduiala vieţii celei monahiceşti. Deci fiindcă aceasta nu putea să o facă acel nou începător, i-a poruncit să se nevoiască în mănăstire, după putere, şi să postească în fiecare zi până ce se adună toţi fraţii ca să mănânce împreună cu dânşii după rânduială. Însă el nici măcar porunca aceasta nu o păzea, ci mânca în chilia sa fel de fel de mâncăruri pe care i le aduceau rudeniile lui. Aceasta deşi o ştia Sfântul, totuşi ca unui nou începător, ca să nu se tulbure, nu-i zicea nimic, ci numai ruga pe Dumnezeu ca să-l îndrepteze.

Deci sosind praznicul Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu cel din ziua de 15 a lunii August, în dimineaţa cea de dinaintea prăznuirii, a spus Sfântul fraţilor care trebuia să plece în ascultare la munca câmpului, să se întoarcă în mănăstire la ceasul al nouălea, pentru ca să cânte Vecernia. Iar noului începător, de asemenea, i-a zis să se ducă la Vecernie în biserică, după ce toţi părinţii şi fraţii vor fi adunaţi —şi să cânte; şi ceea ce va vedea şi auzi să-i spuie şi lui în urmă. Aşadar s-a şi făcut. Deci după ce s-au adunat părinţii a văzut noul începător o minunată vedenie, nu în vis dormind, ci în stare trează şi anume: O prea frumoasă femeie stând în mijlocul a doi îngeri strălucind mai tare decât razele soarelui, şi un înger ţinea în mâini un potir plin cu pâine cerească, iar celălalt o mahramă subţire. Iar acea frumoasă femeie, care era Preacurata Stăpână, ţinea o linguriţă de aur şi ducându-se pe rând, la fiecare frate, după ce îngerul cu mahramă ştergea faţa lui de sudoare şi se închina Prea Sfintei, Ea cu linguriţa dădea fiecăruia pâine cerească, din potir. Acestea văzându-le noul începător şi minunându se, s-a apropiat voind ca să se învrednicească şi el, unui asemenea dar. Însă nu i s-a îndeplinit dorinţa deoarece nici îngerul nu l-a şters cu mahrama, nici Preasfânta nu l-a împărtăşit, ci i-a zis lui: „Pâinea aceasta este însuşi trupul Fiului meu şi Dumnezeu şi o primesc numai acei care se curăţesc în fiecare zi din post până seara în ceasul acesta. Iară tu care nu posteşti, cum vei putea să te împărtăşeşti cu pâine ca aceasta?” Răspuns-a el zicând: „Măcar să mă şteargă şi pe mine îngerul cu mahramă aceea sfinţită”. „Dacă voieşti ca să te şteargă cu mahramă să te osteneşti şi tu ca aceştia. Lor li s-a şters sudoarea fiindcă au fost asudaţi de osteneală, dar pe tine de care sudoare să te şteargă?”. Acestea auzind el s-a îngrozit şi alergând la egumenul a zis: „Văzut-aţi oare vedenia pe care am văzut-o eu nevrednicul?”. Răspunsu-i-a sfântul: „Aceea ce ai văzut a fost spre îndreptarea ta. Toţi fraţii sunt încredinţaţi că Preasfânta îi sfinţeşte ca să fie vrednici a se împărtăşi cu Dumnezeieştile Taine la toate praznicele”.

Din acea vreme a început a se osteni şi mai mult şi a mânca mai puțin. Şi aşa în fericită ascultare sfârşindu-se, s-a învrednicit de fericirea cea cerească. Amin.

(MINUNEA a 27-a din MINUNILE MAICII DOMNULUI CELE MAI PRESUS DE FIRE ALE PREA SFINTEI STĂPÎNEI NOASTRE DE DUMNEZEU NĂSCĂTOAREI şi PURUREA FECIOAREI MARIA CARE PUŢINE SÎNT DIN CELE NENUMĂRATE MINUNI CE S-AU SCRIS DE FELURI DE DASCĂLI CU BUNE ŞTIINŢE DE SFINTELE SCRIPTURI, DE AGAPIE ŞI ALŢII. Şi care tălmăcindu-se după limba veche grecească pe limba noastră românească, spre folosul sufletesc, la anul 1820 de Ieromonahul Rafail Protosinghelul, s-au tipărit după cum se vede spre folosul tuturor creştinilor care doresc mântuirea sufletelor lor. Tipărită întâia dată în româneşte la anul 1820 la mănăstirea Neamţ, apoi retipărită la anii 1924 şi 1990 tot la mănăstirea Neamţ.)