O minune a Maicii Domnului

MaicaDomnuluiCuvantPentruSufletEra în vara anului 1947. Arhimandritul Cleopa pleca la Bucureşti să aducă obiecte bisericeşti pentru noul paraclis. Ajungând în capitală, părinţii de la Patriarhie l-au invitat la o întâlnire duhovnicească în casa profesorului universitar Alexandru Mironescu, unde erau deja adunaţi numeroşi preoţi, profesori şi credincioşi.

Între ei erau şi Arhimandriţii Benedict Ghiuş, Dosoftei Morariu, Gherontie Ghenoiu, Părintele Profesor Dumitru Stăniloae şi mulţi alţi intelectuali. Se puneau întrebări şi se dădeau răspunsuri duhovniceşti. În acel moment a intrat în sală şi Părintele Cleopa. Invitaţii s-au sculat în picioare şi, cerând binecuvântare, aşteptau ca părintele sa le vorbească cuvânt de folos.

Fiind rugat, Părintele Cleopa a început sa le spună un cuvânt de la Sfinţii Părinţi, despre cinstirea Maicii Domnului. In timp ce vorbea el, deodată s-a săvârşit o minune!

Icoana mare a Maicii Domnului din perete, pe care era închipuit şi Proorocul David, a început să se clatine tare timp de câteva minute şi să scoată un sunet ca de harpă. Părinţii şi credincioşii adunaţi în sală, fiind cuprinşi de emoţie, nu ştiau ce minune să fie aceasta. Unii plângeau, alţii îşi făceau cruce, alţii se închinau la icoana Maicii Domnului, iar alţii se rugau cu lacrimi, fiind cuprinşi de uimire. Dintre toţi, Arhimandritul Benedict Ghiuş a fost cel mai mult mişcat, repetând mereu: „Maica Domnului? Maica Domnului? O minune!? O minune!”

După câteva minute, icoana s-a oprit pe loc, pendulul bătea normal şi toţi, cuprinşi de emoţie, se rugau la Maica Domnului să aibă milă de ţară şi de poporul român. Această minune a Maicii Domnului cu Pruncul în braţe a întărit mult în credinţă pe toţi cei ce erau de faţă, mângâindu-le sufletul.

După ce Părintele Cleopa şi-a încheiat cuvântul, au cântat cu toţii axionul Maicii Domnului şi s-au retras fiecare cu gândul la minunea săvârşită. Cei mai mulţi au considerat că prin această minune Maica Domnului a binevoit să arate un semn de îmbărbătare şi de mângâiere pentru binecredincioşii creştini, într-un moment în care urmau sa vină grele încercări peste ţara noastră.

Sursa: http://www.crestinortodox.ro