Cum să evităm răceala în rugăciune

Spuneți că în timpul rugăciunii suferiți de răceală duhovnicească. Aceasta este o mare pagubă. Dați-vă osteneala să vă veniți în fire. Treburile pot îndreptăți doar faptul că petreceți puțin timp la pravilă, dar sărăcirea rugăciunii lăuntrice nu o pot dezvinovăți. Domnului Îi place și puțin, dar să fie din inimă. A te înălța cu mintea către El și a spune cu inima înfrântă: ”Doamne, miluiește! Doamne, binecuvântează! Doamne, ajută!” este strigăt de rugăciune – iar dacă va renaște și va fi în inimă simțământul față de Dumnezeu, acesta va fi rugăciune neîncetată fără cuvănte și fără pravilă.

Cum să înfruntăm necazurile

În necaz, trebuie nu numai să încredințați totul în mâinile Domnului, ci să fiți senini, să vă bucurați și să mulțumiți. Sunt de scos multe rele din dumneavoastră, și iată că Domnul v-a trimis atâtea ciocănașe, care vă bat din toate părțile. Să nu le împiedicați prin supărarea, împotrivirea, nemulțumirea dumneavoastră. Dați-le libertate să săvârșească asupra dumneavoastră și în dumneavoastră fără nici o împiedicare lucrul lui Dumnezeu, la care Domnul le-a pus spre mântuirea dumneavoastră. Domnul vă iubește și v-a luat în mâinile Sale ca să scoată din dumneavoastră toată netrebnicia. Așa cum spălătoreasa freacă și bate rufele ca să le albească, Domnul vă freacă și vă bate ca să vă albească și să vă pregătească spre moștenirea Împărăției Sale, unde nu va intra nimic necurat. Așa să vă priviți situația și să vă întăriți în ea și să vă rugați Domnului ca să întărească și să adâncească în dumneavoastră vederile acestea.

Apoi să primiți cu bucurie orice neplăcere, ca pe o doctorie dată de Domnul Însuși. La cei din jur să priviți ca la niște unelte de care Domnul Se folosește spre binele dumneavoastră și în spatele lor să vedeți întotdeauna mâna lui Dumnezeu, care vă face bine, și pentru toate să spuneți: ”Slavă Ție, Doamne!” – dar să vă străduiți să aveți cuvintele acestea nu doar pe limbă și în gând, ci în simțire. Rugați-vă ca Domnul să vă dea să simțiți așa – și o să vă dea.

Statorniciți-vă ca lege:
1) Să așteptăm în orice clipă neplăcerea, iar atunci când va veni s-o întâmpinați ca pe un oaspete așteptat.
2) Când se întâmplă ceva potrivnic voii dumneavoastră, gata să vă amărască ori să vă enerveze, fugiți cât mai degrabă cu luare-aminte la inimă și încordați-vă cât puteți ca să nu lăsați să se nască aceste simțăminte- încordați-vă și vă rugați. Dacă le veți lăsa să se nască, s-a terminat., fiindcă totul vine de la simțăminte;dacă totul se vor naște, străduiți-vă să nu spuneți și să nu faceți nimic, dacă se poate, până când nu goniți simțămintele acestea, iar dacă nu puteți să nu spuneți și să nu faceți nimic, străduiți-vă să vorbiți și să acționați nu potrivit lor, ci potrivit poruncii lui Dumnezeu, cu blândețe și liniște, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic.
3) Să nu vă scoateți din cap orice nădejde că această rânduială va înceta: să vă așteptați la neplăceri până la sfârșitul vieții. Să nu uitați! Lucrul acesta are mare însemnătate. Dacă va lipsi, răbdarea nu se poate statornici în dumneavoastră.
4) Să păstrați o privire iubitoare, un ton iubitor, un mod iubitor de adresare.

Străduiți-vă să analizați bine toate aceste puncte și să chibzuiți cum s-ar putea aplica în feluritele împrejurări care apar în viața dumneavoastră. Să cerți toate de la Dumnezeu cu deplină supunere. Deprindeți-vă să păstrați necontenit aducerea-aminte de Dumnezeu. Îmi pare foarte rău că trebuie să răbdați toate lucrurile acestea, însă altă ieșire nu-i. Răbdați. Așa vrea Domnul, spre mântuirea dumneavoastră, din dragoste. Mântuiți-vă!

(Sfântul Teofan Zăvorâtul – Învățături despre rugăciune)