Dacă se întâmplă să urmărim o paradă oficială, cu ocazia vreunei sărbători, cum e de exemplu ziua de 25 martie, vom remarca ritmul, ordinea şi buna organizare, înţelegând ca a fost nevoie de multe exerciţii şi repetiţii.

Situaţiile în care remarcăm spirit de ordine şi spirit gospodăresc creează o atmosferă plăcută. Ce bine ne simţim când ne aflăm într-o grădină unde legumele, copacii şi florile sunt bine rânduite! Sau când suntem într-o vie unde rândurile viţei-de-vie sunt dispuse geometric, sau într-o fabrică unde toate se petrec într-un ritm ordonat! Aceeaşi mulţumire o simţim şi când ne apropiem de un metrou, un port sau un aeroport, unde vehiculele vin şi pleacă la intervale de timp regulate.

Unde întâlnim ordine nu simţim doar bucurie, linişte şi siguranţă, ci chiar suntem gata a lăuda mintea organizatoare, adică pe bunul gospodar ce le rânduieşte pe toate, aflându-se în spatele lor.

Doar în glumă s-ar putea spune că întâmplător se află bine rânduite detaşamentele la paradă, rândurile de viţă-de-vie, cărţile în rafturile bibliotecii, avioanele la locul de decolare. Numai nişte oameni necugetaţi refuză să admită faptul că îndărătul tuturor lucrurilor bine rânduite şi organizate, se află Cineva care le rânduieşte şi le organizează.

Am spus toate acestea fiindcă în continuare vom vedea în împărăţia naturii lucruri pline de ordine, ritm şi exactitate, tocmai pentru a sublinia în ce mare orbire se află cei care nu pricep că în spatele acestora se află Marele Orânduitor.

Dacă în această carte ne-am fi ocupat şi de lumea astrelor, am fi constatat minunata armonie a mişcărilor nenumăratelor corpuri cereşti. Însă şi lumea animalelor şi a plantelor ne rezervă destule surprize!

Lucruri asemănătoare întâlnim şi în lumea păsărilor. Să ne oprim puţin la spaţiul Greciei. Ţăranii greci cred că apariţia berzelor pe cerul Thessaliei sau al Macedoniei, sau în mlaştinile din regiunea Aliakmon, are o semnificaţie calendaristică. Momentul în care îşi fac apariţia este bine stabilit.

In general putem spune că la păsările călătoare remarcăm o programare şi o ordine extraordinară. E de mirare cum se adună atât de multe păsări, înnegrind cerul, cum intră în rând, cum îşi iau zborul în acelaşi moment, cum formează acel minunat V. Cum se în­dreaptă fără greş spre destinaţia lor îndepărtată!
în unele cazuri numărul lor este incredibil de mare. Se spune că unele stoluri migratoare de grauri sunt alcătuite din aproape un milion de păsări, în timp ce stolurile de cinteze din stol, alcătuiesc un strat lat de 200 de metri şi lung de 45 de kilometri, numărând aproximativ 36 de milioane de păsări. Stolurile de alcioni australieni – nu vă va veni să credeţi – care au o grosime de 90 de metri, fiind alcătuite din 150 de milioane de păsări, trec peste cei ce le privesc într-o oră şi jumătate.

Cine are norocul să vadă un stol atât de mare, rămâne uluit şi fermecat totodată, privind această imagine unică, de o ordine măreaţă. O adevărată încântare!

Cei ce se ocupă cu vânătoarea rămân uluiţi de ordinea de care dau dovadă păsările în chestiunile de timp. Acţiunile lor dovedesc o programare remarcabilă. Un exemplu la îndemână este becaţa.

Îndată ce se lasă înserarea, această pasăre părăseşte înălţimile şi se-ndreaptă spre bălţi, unde găseşte hrană şi se scaldă. Apoi, îndată ce se crapă de ziuă, îşi ia zborul din nou spre înălţimi. Momentul în care coboară spre câmpii şi acela în care zboară din nou spre înălţimi este stabilit cu exactitate: cincisprezece sau douăzeci de minute înainte de a se înnopta sau de a se lumina de ziuă. Cronometrul becaţei funcţionează perfect. Vânătorul care nu ştie acest lucru să nu se aştepte să aibă succes.

Familiarul cocoş ştie şi el cât e ceasul. Cucurigul său nocturn era apreciat încă din antichitate, pentru precizia sa cronologică. De aceea, într-o cunoscută ghicitoare, cocoşul spune:

«Rege nu sunt. Coroană port. Ceas nu am. Ceasurile măsor»

S-a observat că şi răgetele măgarului au o semnificaţie asemănătoare. Nopţile, când stă legat Ia iesle, trimite mesaje stăpânului său, spunându-i cât mai e până în zori, fiind dinainte stabilite orele la care urmează să ragă.

Puţin mai înainte ne-am referit la minunata ordine a păsărilor călătoare. Acelaşi lucru se petrece şi cu peştii migratori. Legat de aceasta, Sfântul Vasile cel Mare scrie în Hexaemeron: «Există nişte peşti migratori. De parcă ar fi luat o hotărâre comună de a pleca în călătoria lungă, ca la un semn, pornesc deodată. Adică, îndată ce s-a apropiat timpul împerecherii, părăsesc diferitele golfuri ale mărilor şi, minaţi de legea firii, se îndreaptă spre Marea Nordului. In timpul migrării îi vom vedea uniţi ca un curent marin, curgând prin Marea Marmara spre Marea Neagră».

Înţeleptul dascăl al Bisericii mai observă: «Cine îi mână? Ce poruncă domnească şi ce legi publice afişate în agora le stabilesc programul? Şi cine îndeplineşte misiunea călăuzei? Vezi că orânduiala dumnezeiască se întinde peste tot până la cele mai mici vietăţi? Şi, în vreme ce peştele nu se împotriveşte legii celei dumnezeieşti, noi oamenii nu suportăm poruncile mântuitoare!».

Şi în lumea mică a insectelor întâlnim exemple din cete mai grăitoare. Să observăm albina care, în ciuda greutăţii sale mici – cântăreşte doar o jumătate de gram – ascunde mulţime de taine. In ceea ce priveşte perceperea timpului ne uimeşte. Observaţii şi experimente ale entomologilor au confirmat faptul că deţine un ceas foarte exact.

Un naturalist ce trăia lângă nişte albine, lăsa în fiecare zi pe masă, de la orele 11.00 până Ia 12.00, un pahar cu apă şi zahăr. Albinele cercetase ale unui stup l-au descoperit şi le-au chemat pe culegătoare. Astfel, în fiecare dimineaţă, la orele unsprezece fix, un roi se îndrepta spre paharul cu zahăr. S-ar fi putut duce şi la 11.30 şi la 12.00. Apa cu zahăr ar fi găsit-o oricum la locul ei, dar nu-şi modificau niciodată programul. Mai presus de toate, ordinea şi exactitatea!

S-a observat că albinele se mişcă urmând un program foarte riguros. Orele când se duc undeva sunt dinainte stabilite. De exemplu, dimineaţa la ora 8.00 se vor duce în bucătărie, la 9.00 în grădină, la 10.00 în pridvor. Ceasul lor tainic le indică ora fără greş. Aceeaşi consecvenţă o dovedesc şi în ceea ce priveşte traseele pe care le urmează.

Trebuie să mai amintim şi uimitoarea ordine care există în lumea mamiferelor. Primează tot ce are legătură cu procrearea. Aici regulile sunt foarte exacte. Pe cât de importantă este chestiunea perpetuării speciei, pe atât de strictă este şi ordinea ce le caracterizează. Ritmuri biologice, cicluri lunare, perioade de fertilitate, o durată stabilită a gestaţiei, toate reglate la perfecţiune. Aici ÎI vedem limpede pe Nevăzutul Orânduitor a toate.

Şi în împărăţia plantelor ordinea este evidentă. Este dinainte stabilit momentul când îmbobocesc copacii, când înfloresc, când vor lega rod, când se va coace acesta, când vor cădea frunzele – dacă sunt copaci cu frunze – şi când frunzele vor ieşi din nou.

Remarcăm faptul că unele flori au un anume moment al zilei în care îşi deschid şi îşi închid petalele. Renumitul naturalist Linne şi-a alcătuit în grădina sa din Uppsala un ceas din plante! Când se deschidea o floare anume era ora 8.20 dimineaţa, când se deschidea o a doua floare era ora 9.30, iar când o alta îşi îndrepta chipul spre soare era ora 12.00. Când una dintre flori se închidea, era ora 6.00 după-amiaza etc.

Creştinii din Grecia, strâns legaţi de secole de viaţa Bisericii, stabileau o legătură temporală între diferite fenomene ale împărăţiei plantelor şi calendarul sărbătorilor religioase. Astfel, Paștele este legat de înflorirea liliacului, sărbătoarea Sfântului Constantin de coacerea cireşelor, a Sfintei Marina de coacerea smochinelor, a Schimbării la Faţă de coacerea strugurilor, a Sfântului Dumitru de înflorirea crizantemelor – care se mai numesc şi florile Sfântului Dumitru -, a Intrării Maicii Domnului în Biserică de coacerea portocalelor etc. De bună seamă, această corelaţie nu ar fi fost stabilită, dacă ceasul lumii vegetale nu ar funcţiona cu exactitate.

Din momentul în care ştiinţa a aflat tainele atomului, ale elementelor materiale, a ieşit la iveală o altă lume plină de ordine. S-a constatat că fiecare atom are un număr egal de protoni şi electroni. Hidrogenul de exemplu, dispune de un proton şi un electron, primind numărul 1 în Tabelul lui Mendeleev. Heliul are doi protoni şi doi electroni, iar litiul trei. Seria continuă în chip minunat. Nichelul are 28, cuprul 29, zincul 30. Mergând spre sfârşitul tabelului, protactiniul are 91, iar vestitul uraniu 92… Ajungem astfel la numărul 105, fiindcă atâtea elemente cunoaştem până acum. Dintre aceste elemente, ultimele treisprezece nu s-au găsit în natură, fiind artificiale. Astfel se formează minunatul «tabel periodic al elementelor», cum îl denumesc oamenii de ştiinţă, adică o extraordinară minune de ordine şi bună orânduire.

Încheiem aici acest capitol amintindu-ne două fraze ale marelui Apostol Pavel: «Dumnezeu nu este făcător de dezordine». «Totul se face cu cuviinţă şi cu ordine». Să amintim şi o pericopă extraordinară din Sfântul Grigorie Teologul: «Toate au fost făcute cu ordine. Ordinea a aşezat totul. Ordinea cuprinde cele cereşti şi cele pământeşti. Ordinea [este] în cele inteligibile, ordinea [este] în cele sensibile, ordinea între îngeri, ordinea între stele, în mişcare, mărime şi relaţie unele faţă de altele, ordinea în strălucire… Ordinea [este] în ceasuri şi timpuri… Ordinea zilelor şi a lungimii nopţilor şi a spaţiilor… Ordinea în stihii şi în trupuri… Ordinea a rânduit naşterea şi hrana tuturor vieţuitoarelor şi timp potrivit fiecăreia… Odinea este maica şi siguranţa făpturilor» (Cuvântul 32).

(Arhimandrit Daniil Gouvalis Minunile Creației, capitolul 5)