Atunci când eram copil, îmi amintesc că mamei mele îi plăcea să gătească pentru mine şi tatăl meu. Într-o seară, pe când mama mea s-a întors de la o treabă obositoare, în vremea cinei a pus înaintea tatălui meu o farfurie o felie de pâine cu marmeladă şi o friganea arsă. Eu aşteptam ca tatăl meu să-i facă observaţie pentru acea friganea arsă. Acela însă a luat-o în mâini şi în timp ce o mânca, m-a întrebat cum a fost ziua mea la şcoală.

Nu-mi amintesc ce i-am răspuns în acea seară, dar îmi amintesc să am auzit-o pe mama cerându-şi iertare de la tatăl meu pentru friganeaua arsă. Însă ceea ce nu voi uita niciodată a fost răspunsul lui:

– Draga mea, îmi plac mult când sunt arse!

Mai târziu, tot în acea seară, am mers să-l sărut pe tatăl meu pentru a merge la culcare şi l-am întrebat dacă într-adevăr i-a plăcut atât de mult acea friganea arsă. Atunci el m-a cuprins în braţe şi mi-a spus:

– Fiul meu, mama ta a avut o zi foarte grea la serviciu şi era foarte obosită. Şi în afară de aceasta, o friganea arsă nu a vătămat pe nimeni. Însă cuvintele aspre au amărât pe mulţi. Ştiţi, viaţa este plină de lucruri nedesăvârşite şi de oameni nedesăvârşiţi. Nu sunt cel mai bun în ceva şi uit zilele de naştere şi sărbătorile, aşa cum fac toţi ceilalţi. Însă ceea ce am învăţat în aceşti ani este să fiu îngăduitor faţă de greşelile celorlalţi şi să apreciez felul lor diferit de a fi.

Este una dintre cele mai însemnate chei pentru crearea unei relaţii sănătoase şi de lungă durată. Viaţa este prea scurtă, pentru a face ceva de care să ne căim mai târziu.

De aceea iubiţi-i pe oamenii din jurul vostru şi arătaţi milostivire faţă de cei care nu o fac.

Bucuraţi-vă de Viaţă! E păcat să o rataţi…

Preluat de pe site-ul: www.marturieathonita.ro