Sfânta Irina este sărbătorită în calendarul Bisericii noastre în data de 28 iulie. Ea a trăit în Capadocia pe vremea Împărătesei Teodora (842), din părinţi nobili, fiind o fată foarte frumoasă şi virtuoasă. Când fiul acesteia a ajuns la o vârstă potrivită pentru ocuparea scaunului împărătesc, Teodora a trimis slujitori în toate părţile imperiului pentru a-i găsi soţie, fiind propusă Sfânta Irina. În timp ce se îndrepta spre Bizanţ pentru a-l cunoaşte pe prinţ, Sfânta a trecut prin dreptul muntelui Olimp din Bitinia în care se nevoia marele Ioanichie (sărbătorit în data de 4 noiembrie), aceasta şi-a exprimat dorinţa de a lua binecuvântare de la Sfânt. Acesta i-a văzut de departe şi cu darul înainte-vederii pe care îl primise de la Dumnezeu i-a spus Irinei: “Bine ai venit, roaba lui Dumnezeu, Irina. Intră cu bucurie în capitală, căci Mânăstirea Hrisovalantou are nevoie sa conduci obştea de fecioare de acolo”.

Ajungând în Constantinopol a fost întâmpinată cu multă cinste de rudele sale, care erau nobili la curte, însă împăratul îşi luase între timp altă fată drept soţie. Aflând aceasta, Sfânta Irina nu s-a întristat deloc, ci a dat slavă lui Dumnezeu deoarece ea râvnea numai la Mirele Ceresc. Și-a amintit atunci de proorocia Sfântului Ioanichie şi a trimis oameni să vadă în ce stare se afla Mânăstirea Hrisovalantou. La aflarea veştilor despre buna aşezare a locaşului şi obştea minunată a fecioarelor, Irina a împărţit toată avuţia ei şi a plecat la mânăstire.

Le-a uimit pe toate celelalte surori prin smerenia ei desăvârşită, prin ajutorarea la toate nevoile mânăstirii fără să crâcnească, fără să arate ca ar şti mai bine să orânduiască lucrurile, fără să facă caz vreodată de dependenţa ei nobilă. Faţa îi strălucea toată de bucurie, iar în suflet avea multă cucernicie şi cuminţenie.
La moartea stareţei, Sfânta Irina este aleasă noua stareţă a mânăstirii de către Patriarhul Metodie Mărturisitorul (pomenit ca sfânt în data de 14 iunie) împreună cu obştea mânăstirii.

Există două episoade foarte cunoscute din viaţa Sfintei, ele fiind reprezentate frecvent şi în icoanele sale. Primul se referă la faptul că într-o noapte, la rugăciune, Sfânta Irina a fost surprinsă pe furiş de o călugăriţă cum se ruga ridicată în aer la aproximativ un metru înălţime. Cei doi chiparoşi din faţa ei îşi înclinau coroanele, şi le-au ţinut astfel până când, la sfârşitul rugăciunii, Irina i-a binecuvântat.

Al doilea fapt neobişnuit se referă la un cadou pe care Sfânta Irina l-a primit din Rai. Într-o zi a venit un marinar, care i-a adus trei mere. El le dobândise de la un bătrân din Patmos, care putea să meargă pe apă. Bătrânul însuşi s-a recomandat a fi „Sfântul Ioan Teologul din Rai”, şi i-a mai dat alte trei mere, pentru patriarhul grec din vremea aceea. Cele trei mere erau cu adevărat minunate. Primul măr l-a mâncat ea însăşi, de-a lungul a 40 de zile, fără să guste nimic altceva. În acest timp, o mireasmă nespusă s-a răspândit în toată mânăstirea. După aceea, în Sfânta şi Marea Joi din Săptămâna Patimilor, stareţa Irina le-a dat al doilea măr călugăriţelor, după Sfânta Împărtăşanie, iar al treilea măr l-a mâncat Sfânta, înaintea morţii.

Nenumărate minuni s-au petrecut atât în timpul vieţii Sfintei Irina de Hrisovalantou, cât şi după moartea ei. În prezent există mai multe biserici şi mănăstiri ridicate în cinstea ei, dar şi multe icoane făcătoare de minuni ale Sfintei Irina. Un paraclis în cinstea Sfintei Irina a fost ridicat pe muntele Olimp, lângă mănăstirea Sfântului Efrem Sirul, iar lângă el maicile au plantat o tuie, în amintirea chiparoşilor care s-au închinat Sfintei. Fără ca nimeni să altoiască tuia, aceasta s-a transformat în măr fructifer, iar maicile împart aceste mere pelerinilor, ca fructe ale Sfintei.

Cele mai multe minuni au loc cu femeile care nu pot avea copii, precum Eleni Siafaka din Egaleo care s-a învrednicit să nască după patru ani de căsătorie. Iată ce scrie ea însăşi: “Sfânta mea Irina Hrisovalantou, am venit astăzi ca să-ţi multumesc pentru copilul care s-a născut datorită ţie. Ani întregi am alergat pe la doctori în speranţa că mă vor vindeca şi că vom putea, soţul meu şi cu mine, să avem un copilaş. Îndată ce te-am cunoscut şi am primit mărul de binecuvântare şi m-am uns cu credinţă cu uleiul sfinţit am rămas în scurt timp însărcinată. Am născut o fetiţă pe care am făgăduit ca o voi boteza cu numele tău. De aceea am venit ca să îţi mulţumesc pentru minunea întâmplată şi ca să te rog să ne vii în ajutor mereu, mie şi familiei mele, scăpându-ne de toate primejdiile”.

(din cartea „Viaţa şi minunile Sfintei Irina Hrisovalantou”, Ed. Egumeniţa, 2010)