Scopul nostru nu este să osândim răul, ci să-l îndreptăm.

Gândul nostru rău asupra unui dintre semenii noştri, pe de o parte ne pângăreşte sufletul ca un păcat, iar pe de altă parte poate sau chiar îi face rău aceluia. […]
Gândul rău nu se ascunde. Îl influenţează în rău pe cel despre care gândim rău, chiar şi de departe, chiar şi când acela nu conştientizează motivul pentru care vine în conflict cu noi.

Nu trebuie să cerem iubirea celorlalţi. Trebuie să-i iubim noi mai întâi, în loc să ne tot întrebăm dacă suntem iubiţi. Dacă îi vom iubi noi primii, cândva vor răspunde şi ei iubirii noastre.

Ca sa fii iubit de ceilalţi, mai întâi trebuie să-i iubeşti tu.

Nu spune multe cuvinte. Nu vorbi. Lucrarea ta să fie lăuntrică. […] Și mai cu seamă, nu lăsa rugăciunea. Încet, fără să te sileşti, roagă-te fierbinte pentru toţi. Le vei fi de folos cu rugăciunea, nu cu multa vorbire.

Să nu-ţi pese dacă eşti iubit de ceilalţi. Ci tu doar îngrijeşte-te să-ţi reverşi iubirea lui Hristos către toţi. Iar schimbarea va veni tot în taină şi te vei schimba cu totul.

În taină îmbrăţişează în inimă-ţi întreaga obşte şi întreaga Biserică. Nu te lupta cu ceilalţi, nici nu încerca să faci să dispară sau să corectezi cusururile celorlalţi. Iubeşte-l aşa cum e, cu defectele sale. Domnul se va îngriji de acestea.

(Sursa: http://www.pemptousia.ro/2013/07)