Data pelerinajului: 7 august 2021
Participanți: enoriaşi ai bisericii Popa Rusu și apropiați ai acestora (48 participanți); conducător de grup: preot Cătălin-Cristian Radu
Destinaţia: Mănăstirea Sf. Mc. Filimon, din comuna Golești, sat Vătășești- Țănculești, jud. Vâlcea.
Scopul: De a ne întări duhovnicește, prin ascultarea unui cuvânt de folos al părintele Valerian Pâslaru, un fost mare actor, care a părăsit o carieră strălucită pentru a-i sluji lui Dumnezeu cu toată capacitatea și puterea, într-un loc uitat de lume, dar nu și de Creator.
În dimineața zilei de sâmbătă 7 august 2021, după Rugăciunea de binecuvântare din Biserica noastră, în jurul orei 7 plecăm cu un autocar ”deosebit” (cu etaj), condus de dl. șofer Petre Bîrsan, în direcția Râmnicu Vâlcea. Este o frumoasă dimineață de vară, iar ziua pare să nu fie excesiv de călduroasă.
Ne bucurăm să îl avem printre noi, ca pelerin, pe dl. Laurențiu, ghid profesionist și care se oferă voluntar să ne dea informații despre locurile pe unde trecem. Așadar, aflăm multe lucruri interesante despre orașul Pitești, ceea ce ne face să depășim mai ușor desele staționări în trafic din zona de ieșire din Pitești.
Înainte de a intra către Rm. Vâlcea, ne abatem la dreapta pe drumul național către Curtea de Argeș și reușim să ajungem cu bine în comuna Golești. Suntem nerăbdători să plecăm în drumeție către satul Vătășești – Țănculești, unde îl vom întâlni pe părintele Valerian.
Părintele Valerian este actorul Dragoș Pâslaru, renumit mai ales pentru interpretarea personajului Horia Sima, din filmul „Drumeț în calea lupilor”, filmat în anul 1988. Potrivit celor cunoscători, Dragoș Pâslaru a fost unul dintre cei mai importanți actori pe care i-au avut scena și filmul românesc.
Dragoș Pâslaru s-a născut în anul 1951, la Craiova. După ce își termină studiile, tânărul Dragoș ajunge actor pe scena Teatrului „Nottara”. În urma căsătoriei cu o scenografă, tânărul va dobândi un fiu.
Filmele care l-au făcut cunoscut pe actorul român Dragoș Pâslaru: „O lacrimă de fată” (1980); „Pruncul, petrolul și ardelenii” (1981); „Secvențe” (1982); „Singur de cart” (1983); „Ochi de urs” (1983); „Întoarcerea din iad” (1983); „Umbrele soarelui” (1986); „Drumeț în calea lupilor” (1988); „Șobolanii roșii” (1990); „A unsprezecea poruncă” (1991); „Balanța” (1992); „O vară de neuitat” (1994); „Domnișoara Christina” (1996); „Capul de zimbru” (1996) si „Femeia în roșu” (1997). Ultimul film în care a jucat a fost „Fii cu ochii pe fericire” (1999).
După dureroasa revoluție din decembrie 1989, în zilele de 13-15 iunie 1990, actorul Dragoș Pâslaru a protestat în Piața Universității împotriva regimului nou instalat, drept pentru care a și fost crunt bătut de mineri, care l-au recunoscut pe acesta după o fotografie în care era îmbrăcat în haina specifică Gărzii de Fier, fotografia respectivă fiind larg răspândită în acea perioadă, fără a fi menționat câtuși de puțin faptul că fotografia era preluată din filmul „Drumeț în calea lupilor”, în care actorul a jucat rolul lui Horia Sima. Autoritățile momentului îl prezintă ca legionar cu scopul manipulării opiniei publice. În urma bătăilor îndurate de la mineri, în dimineața zilei de 14 iunie, actorul patriot Dragoș Pâslaru a intrat în comă, vreme de câteva zile se luptă cu moartea pe patul Spitalului de Urgență Floreasca.
Numit „erou”, de către un reporter, actorul Dragoș Pâslaru ripostează: „Erou, eu?! Adevărații eroi sunt doar cei de sub iarbă.”
După ce și-a revenit din comă, ieșind din spital, tânărul a simțit chemarea înaltă a unei trăiri mai aproape de Dumnezeu. În același an, a părăsit lumea teatrului și a mers la Mănăstirea Frăsinei.
Când autoritățile i-au cerut noului viețuitor de la Frăsinei să le spună tot ce știe despre evenimentele din iunie 1990, în vederea tragerii la răspundere a celor care l-au maltratat, acesta a spus: „Am luat coarnele plugului dumnezeiesc și sufletul meu a iertat tot.”
Ajuns în mănăstirea vâlceană, tânărul va fi luat în grijă de părintele Ghelasie Gheorghe, unul dintre părinții români cu viață sfântă ai vremii noastre; întâlnirea acestuia cu părintele Ghelasie făcându-l să părăsească actoria şi să îmbrăţişeze călugăria. Părintele Ghelasie a trăit și a murit în rugăciune și în pace, întru cunoștință și întru închinare, ca un mădular sfințit și viu al Trupului lui Hristos; a întors la Hristos pe mulți rătăciți și lepădați.
Începând cu anul 1999, Dragoș Pâslaru a devenit frate de mănăstire cu numele de Vasile. În cadrul mănăstirii, fratele Vasile a lucrat ca îngrijitor de animale, apoi ca bucătar, iar în ultima vreme a devenit șeful cancelariei Mănăstirii Frăsinei.După tunderea în monahism a devenit monahul Valerian.În 2016, la 65 de ani, a fost hirotonit preot, după mulţi ani de nevoinţă la Mănăstirea Pătrunsa şi în peşterile ascunse ale Builei – Vânturariţei.
Începând cu anul 2019, Părintele Valerian încearcă să restaureze o biserică şi să întemeieze o mănăstire, iar pentru aceasta are nevoie de ajutor. Biserica de zid cu turlă Buna Vestire – Sfântul Ioan Botezătorul, ctitorie a preotului Constantin şi a lui Iftenie (declarată monument istoric) a fost construită pe la 1800, este mică, dar e foarte frumoasă şi poate fi salvată.
Părintele Valerian a venit aici şi a ales să rămână și a devenit starețul acelui loc, Mănăstirea Sfântul Mucenic Filimon din comuna Golești de Vâlcea, mănăstire înființată chiar de acesta și care poartă numele sfântului considerat ocrotitorul artiștilor.Părintele Valerian a dorit să ridice aici o mănăstire cu hramul Sfântului Filimon. Biserica Ortodoxă îl pomenește în fiecare an, în ziua de 14 decembrie, pe Sfântul Mucenic Filimon. Acesta, după cum amintește sinaxarul, de credință elin și cu meșteșugul comedian, a primit botezul creștin și a fost martirizat în timpul împăratului Dioclețian. Pentru că a fost actor, Sfântul a fost ulterior considerat protector al actorilor.”Și eu am gustat din bășica de săpun a gloriei, dar am avut parte de niște oameni minunați lângă mine. Și datorită bunătății lor, profesionalismului, dragostei pentru adevăr, chiar dacă printre noi erau securiști și informatori, pentru teatru eram laolaltă. Credința lor mi-a arătat drumul acesta pe care m-a chemat Dumnezeu și pe care-l urmez. Așa a vrut El să apar aici și ei (artiștii) să aibă astăzi o mănăstire”, a povestit Părintele Valerian.
Drumeția durează cam o oră (aproximativ 3 km), locurile pe care le străbatem sunt liniștite, în cea mai mare parte nelocuite. Doar spre finalul drumeției întâlnim câteva case destul de modeste, ale cătunului Țănculești. Și iată, se zărește turla bisericii și cu bucurie mare intrăm în curtea mănăstirii.
În stânga se află biserica de zid, datând de la începutul sec. al XIX-lea, aflată în stadiu incipient de renovare.
În dreapta se află o clădire din lemn, amenajată ca pangar, având un foișor la etaj. In continuare se află o construcție din lemn, probabil destinată depozitării diverselor obiecte de strictă necesitate, iar în față o clădire tencuită în alb, în care se află micul Paraclis, în care mica obște ține rânduiala slujbelor, o mică bucătărie și două dependițe. Toate aceste clădiri sunt împodobite cu multe icoane și cu flori.
Ne închinăm în micul, dar prețiosul Paraclis, cu icoane frumoase, unele inedite (ale pictorului Sorin Dumitrescu) și orânduite cu dragoste și bun gust. Un mic baldachin adăpostește doi papuci ai Sf. Gherasim Chefalonianul, fragmente de piatră de la Golgota și o casetă cu multe fragmente de Sfinte Moaște ale unor sfinți declarați și sfinți din închisoarea de la Aiud.
Suntem invitați să intrăm în trapeza amenajată într-un cort, unde vom primi un cuvânt de folos de la părintele Valerian Pâslaru. Cuvântul de folos al părintelui devine un veritabil cuvânt de învățătură, bogat în conținut și ancorat în realitatea vremurilor pe care le trăim. Fiind ucenic al Cuviosului Ghelasie de la Frăsinei, părintele Valerian a moștenit de la acesta o învățătură bazată pe 4 îndemnuri:
1. „Nu te alarma!”, adică nu intra în panica, nu iți pierde încrederea în purtarea de grijă a lui Dumnezeu, indiferent de cât de grea este situația prin care trebuie să treci. Nu te pierde cu firea, adică rămâi cât se poate de liniștit, indiferent de câte valuri ale vieții se năpustesc asupra ta. Mai ales în greutățile și necazurile vieții se vede grija lui Dumnezeu, atunci când omul nu mai găsește nici o soluție de scăpare.Teama, frica, tulburarea gândurilor, pierderea liniștii sufletești și împuținarea curajului sunt trăiri ale celor care nu cred în Dumnezeu sau Îl socotesc pe Acesta mult prea departe de această lume care pare părăsită de El. Aceștia se cred și se simt singuri.Cuviosul Ghelasie spune: „Ține-te tare, fii răbdător, suferința și boala sunt în Taina Crucii; stai cu nădejde neclintită în Dumnezeu, în această răstignire vie.” Ceea ce numește părintele „Taina Crucii” este tocmai planul de mântuire al lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi. Din nici o cale de mântuire nu poate lipsi Taina Crucii.
2. „Nu te contrazice!”, adică nu intra în conflict cu aproapele tău, dar mai ales, cu Dumnezeu. Puterea minții de a înțelege un anumit lucru, de a-și verifica propria stare și de a primi o învățătură este un dar de la Dumnezeu. Astfel, tăcerea, mai ales în întâlnirile cu persoane care gândesc în mod diferit, este un semn al înțelepciunii.Când aproapele greșește, dar nu acceptă sub nici un chip faptul că se poate înșela în faptele sau gândirea lui, atunci nu mai are rost să ne folosim de cuvinte sau argumente pentru a-l ajuta să înțeleagă ce anume greșește. Mintea lui este deja mult prea încordată spre a se apăra, deci nu mai poate privi liber lucrurile.Se întâmplă de multe ori ca același lucru să fie văzut de oameni în moduri diferite, în funcție de experiențele și trăirea fiecăruia. Trebuie să știm că nu este obligatoriu ca să existe un singur mod de a vedea un anumit lucru. Pot fi mai multe unghiuri bune de a privi același lucru.Prin contrazicere se cade foarte ușor în mândrie, iar de la mândrie și până la aprinderea cu mânie împotriva aproapelui nu mai este decât foarte puțin. Pentru aceasta, Cuviosul Ghelasie spunea: „Când ești mânios și pătimaș, în loc să te descarci, cere iertare, măcar și formal, ca să îmblânzești fiarele patimii ce caută să te sfâșie.”Tot spre a evita contrazicerea, părintele mai spunea: „Mare e taina tăcerii care oprește dezbinarea și căderea în stricăciunea păcatului, a neiubirii. Să-ți asumi tu însuți vina ta și a celuilalt, dar să nu le diseci în toiul ispitei, să nu te fixezi la ele și să le arunci în focul închinării tăcute și răbdătoare, ca să ardă și să crape dracul mâniei din tine.
3. „Nu îți arăta nevoința!”, adică fii smerit și nu căuta să arăți oamenilor ce fapte duhovnicești te întărește Dumnezeu să împlinești. Acest îndemn se trage din cuvântul Mântuitorului Iisus Hristos, care zice: „Luați aminte ca faptele dreptății voastre să nu le faceți înaintea oamenilor ca să fiți văzuți de ei; altfel nu veți avea plată de la Tatăl vostru Cel din ceruri. Deci, când faci milostenie, nu trâmbița înaintea ta, cum fac fățarnicii în sinagogi și pe ulițe, ca să fie slăviți de oameni; adevărat grăiesc vouă: și-au luat plata lor. Tu însă, când faci milostenie, să nu știe stânga ta ce face dreapta ta, ca milostenia ta să fie într-ascuns și Tatăl tău, Care vede în ascuns, iți va răsplăti ție”.
4. „Nu blama răul!”, adică nu îl judeca pe aproapele tău cel pătimaș, care nu știe ce face. Nu omul, ci diavolul este cel care face răul în lume. Răbdarea răului din jurul nostru este un semn al apropierii noastre de Dumnezeu, care „face să răsară soarele și peste cei răi și peste cei buni”.Părintele Ghelasie spune: „Trebuie să înveți să trăiești cu răul, să-l iubești, că dacă te lupți cu el, îl alimentezi, însă dacă îl iubești (dacă îl scufunzi în iubirea și lumina lui Dumnezeu), îl distrugi, moare. E o luptă rafinată în care trebuie să lucrezi cu înțelepciune, nu trebuie să alimentezi răul în nici un fel și, pentru aceasta, nu trebuie să intri în contradicții și dispute.”
Deși părintele Valerian a părăsit activitatea actoricească de mai bine de 20 de ani, dânsul nu a fost părăsit de colegii de breaslă, fiind la curent cu realizările, dar mai ales cu zbaterile acestora (Cristian Mungiu, Cristi Puiu ș.a.)
Ni se dau îndemnuri de a aprecia valorile culturale românești; să citim sau să recitim autori clasici: Caragiale, Coșbuc, Slavici, Eminescu ș.a.. Ne povestește că la o întâlnire cu un chinez, acesta aprecia mult tezaurul nostru literar, și chiar reda într-o frumoasă limbă română, texte întregi din Caragiale.
Ne vorbește cu durere despre răsturnarea valorilor și principiilor în societatea post-decembristă, a moralei și eticii, a familiei și rolului important al femeii în cadrul acesteia în nașterea de prunci și educarea acestora în credință și cu dragoste.
Societatea este dezbinată, iar oamenii dezorientați, partidele politice purtând principala vină pentru această situație. Mass-media are și ea un aport substanțial la menținerea și adâncirea acestei anormale situații.
Să avem viu modelul martirilor din temnițele comuniste, curajul și răbdarea acestora în suferințele îndurate; cine i-a menținut în viață?- doar credința și nădejdea în Dumnezeu.
Ne îndeamnă spre rugăciune puternică și spre adâncirea în citirea Sfintei Scripturi, tradusă și tipărită încă din anul 1688 (Șerban Cantacuzino).
Să spunem cu bucurie: ”Slavă Ție Doamne”, la încercări și necazuri. Să nu uităm nici o clipă Jertfa lui Hristos pe Cruce. Să fim nebuni pentru Hristos, uitând cu totul de nebunia acestei lumi.
În fața pangarului, primim fiecare binecuvântarea părintelui Valerian și câte o scurtă povață, iar între părintele Valerian și părintele Cătălin se înfiripă un călduros dialog duhovnicesc, întâlnirea celor doi dovedindu-se a fi un prilej de mare bucurie.
La plecare, primim de la părintele Valerian două coli cu rugăciuni, pentru a le înmulți și a le distribui tuturor celor ce vor să se roage (o Rugăciune de cerere și iertare și „Platoșa Sf. Ierarh Patrick Apostolul Irlandei”).
Ne despărțim cu mare greutate de „ograda” mănăstirii, dar mai ales de părintele Valerian; având încă „gustul” plăcut al cuvântului său calm și duios. Singura noastră dorință este de a mai reveni aici.
Ne îndreptăm spre autocar, de acum „alunecând” la vale pe sunetul unei importante achiziții duhovnicești. Este căldură mare, dar aerul pădurii ne răcorește.
Ajunși la autocar, îl regăsim pe blândul nostru șofer așteptând să ne conducă spre casă.
Urmând cursul drumului spre Curtea de Argeș. Ne abatem în acest curat și cochet oraș, la Mănăstirea lui Neagoe Basarab, aureolată de legenda Meșterului Manole.
Găsim aceeași frumoasă priveliște a parcului frumos îngrijit care înconjoară frumoasa construcție a Mănăstirii. Ne închinăm în mănăstirea cea mare, apoi mergem spre închinare la Moaștele Sf. Mc. Filofteia, care sunt mutate temporar în noua Catedrală de la intrare, construcția de cărămidă roșie Paraclisul Sf. Nicolae este în proces de renovare).
La intrare în această nouă Catedrală, în holul spațios sunt mormintele membrilor familiei regale, urmașii regelui Ferdinand și ai reginei Maria (Mihai I, regina Ana, Elena, Carol II, prințul Nicolae Mircea)
Ziua de pelerinaj a luat sfârșit, părăsim Curtea de Argeș și ne îndreptăm spre București. Odată cu înserarea, se derulează în mintea noastră clipele frumoase trăite în această zi, pe care ne dorim să le păstrăm cât mai mult, spre a ne alina ispitele și încercările…
Părintele Cătălin mulțumește lui Dumnezeu pentru această zi plină de bucurii duhovnicești, aduce mulțumiri grupului de pelerini, domnului șofer, domnului Laurențiu și celor care l-au ajutat la organizarea pelerinajului.
Bucureștiul este mai răcoros acum, dar căldura zilei încă radiază din asfaltul încins. Ne îndreptăm fiecare spre casele noastre. Mâine e o altă zi frumoasă, când clopotele bisericii ne cheamă să îl slăvim pe Dumnezeu la Sfânta Liturghie.
Mulțumim lui Dumnezeu pentru toate!
Elena Grigorescu
Pentru cei care vor să contribuie material la renovarea locașului de cult Mănăstirea Sf. Mc. Filimon, din comuna Golești, sat Vătășești, cătun Țănculești, prezentăm conturile bancare în care se pot face donații:
CUI 40074830
Donaţii în RON (lei) Cont RO 83 BRDE 390 SV 562 080 73900, titular cont Mănăstirea Sfântul Mucenic Filimon
Donaţii în USD ($) Cont RO 09 BRDE 390 SV 562 085 83900, titular cont Mănăstirea Sfântul Mucenic Filimon
Donaţii în EURO: Cont RO 05 BRDE 390 SV 562 086 63900, titular cont Mănăstirea Sfântul Mucenic Filimon (George V. GRIGORE)