Dacă mi se pare că sunt bun …
Dacă mă văd drept, aminteşte-mi câte drepturi am încălcat.
Dacă mă consider cinstit, aminteşte-mi de câte ori am înşelat.
Dacă mă văd sincer, aminteşte-mi de câte ori am minţit.
Dacă mă consider înţelept, aminteşte-mi inutilitatea multor cuvinte ale mele.
Dacă mă cred bun, aminteşte-mi câtă răutate este în inima mea.
Dacă mă văd smerit, aminteşte-mi câtă făţărnicie este în mine.
Dacă mă văd curat, aminteşte-mi ce negru e sufletul meu. acă mi se pare că sunt bun …
Dacă mă văd drept, aminteşte-mi câte drepturi am încălcat.
Dacă mă consider cinstit, aminteşte-mi de câte ori am înşelat.
Dacă mă văd sincer, aminteşte-mi de câte ori am minţit.
Continuarea →

„Începutul iubirii de arginți e motivul milosteniei. Capătul ei ultim e ura față de săraci. Cât timp adună cineva banii, e milostiv. Dar când are banii, îi strânge în mâini.”
„Vei începe să te ferești a-i osândi pe cei ce păcătuiesc, dacă îţi vei aduce aminte că Iuda a fost în adunarea ucenicilor lui Hristos, iar tâlharul – în numărul ucigaşilor; dar într-o singură clipă s-a petrecut minunata schimbare.”

„Iubirea de arginți este închinarea la idoli, fiica necredinței, scuza mincinoasă pentru boli, prevestirea bătrâneții, frica de secetă, vestitoarea foametei.”
Continuarea →

— Părintele Arsenie Boca —

Când potrivnicul mântuirii noastre se vede bătut la prima piedică – cea mai ușoară – ce o ridică în calea robilor lui Dumnezeu prin lume, mândria nu-l lasă să se dea bătut, ci le stârnește a doua piedică prin viciile trupului, sau o iubire trupească de sine. La o atare înaintare a luptei pentru mântuire, se tânguie trupul, ca să te milostivești de el; e tânguirea vicleană a stricăciunii, care nu trebuie ascultată, ci scoasă din rădăcină și firea făcută iarăși curată. De aceea Părinții i-au zis trupului: vrăjmaș milostiv și prieten viclean. În vremea negrijei de mântuire, trupul se nărăvise cu patimile și poftele, iar acestea l-au desfrânat și l-au scos de sub conducerea minții, sau, mai bine zis, au scos mintea de la conducere, încât se răscoală cu nerușinare împotriva sufletului, chinuindu-l în tot felul și se întărâtă până și împotriva lui Dumnezeu.  “Căci pofta cărnii este vrăjmășie împotriva lui Dumnezeu, fiindcă nu se supune legii lui Dumnezeu, și nici nu poate.”

Continuarea →

Evdochia este o tânără plină de viaţă şi cu o mare credinţă în Dumnezeu. Ne-am cunoscut într-un spital, unde a intervenit pentru un părinte cu care fusesem. Odată, mergând la familia ei, am stat mai mult de vorbă cu ea, şi, printre altele, mi-a povestit cu lacrimi în ochi prin ce trecuse cu puţin timp înainte.

Continuarea →

Când te scoli dimineața din somn, gândește-te că Dumnezeu îți dă ziua pe care n-ai fi putut să ți-o dai singur și pune deoparte prima oră sau măcar un sfert de oră din ziua ce ți s-a dat și adu-o drept jertfă lui Dumnezeu într-o rugăciune de mulțumire și de cerere bună. Cu cât vei face mai cu osârdie acest lucru, cu atât îți vei sfinți ziua, cu atât mai puternic te vei îngrădi în fața ispitelor pe care le întâmpini în decursul zilei.

Tot așa, când mergi către somn gândește-te că Dumnezeu îți dă odihnă de ostenelile tale. Consacră lui Dumnezeu o curată și smerită rugăciune. Buna ei mireasmă îți va apropia pe îngerul tău spre paza ta.

Continuarea →

• Să-i iubeşti şi să pătimeşti împreună cu cei săraci, ca şi tu să fii miluit de Dumnezeu.
• Să nu-i mustri pe cei care au întristare în inimă, ca să nu fii pedepsit cu acelaşi toiag şi căutând pe cineva care să te mângâie, să nu afli pe nimeni!
• Aminteşte-ţi că şi tu ai trup de țărână şi fă binele tuturor, fără deosebire.
• Mai presus decât toate virtuţile este dreapta socoteală.
• Să nu mustri pe nimeni pentru greşeala lui, ci să te consideri răspunzător pentru toate, chiar şi pentru greşeala aproapelui.
Continuarea →

Modestia este o formă anevoie de îndeplinit a binelui – cum să biruim mândria

Odată, într-o casă unde fusese poftit, Hristos a văzut cum cei chemaţi alegeau locurile de frunte. Băgând de seamă acest detaliu de viaţă, Domnul, pentru Care nimic nu era de mică însemnătate în lumea morală, a rostit cuvinte care au rămas să răsune asupra lumii: „Când vei fi chemat de cineva la nuntă, nu te aşeza în locul cel dintâi, ca nu cumva să fie chemat de ei altul mai de cinste decât tine, şi venind cel care v-a chemat pe tine şi pe el, îţi va zice: „dă acestuia locul” – şi atunci, cu ruşine, te vei duce să te aşezi pe locul cel mai de pe urmă. Ci tu, când vei fi chemat, mergând aşează-te în cel din urmă loc, ca atunci când va veni cel ce te-a chemat, el să-ţi zică: „Prietene, mută-te mai sus”. Atunci vei avea cinstea în faţa tuturor celor care vor şedea împreună cu tine, căci oricine se înalţă pe sine va fi smerit, iar cel ce se smereşte pe sine va fi înălţat” (Luca 14, 8-11).

Continuarea →

Într-o zi un elev a hotărât să-l provoace pe învăţătorul său. Astfel, s-a hotărât să-i întindă o cursă. A prins un fluture şi îl ţinea în pumnul său. Și dacă învăţătorul îl găsea, atunci avea să-l întrebe dacă fluturele era viu sau mort. În cazul când răspundea că fluturele era viu, atunci avea să-l strângă în pumn şi să-l omoare. Și invers.

Continuarea →

„Atunci când femeia mea a rămas însărcinată cu Amfilohie, adică acum 33 de ani, începuse ca moda avorturilor să se transmită şi la sate. Deoarece mai aveam şi alţi trei copii, ne-am gândit să nu-l mai ţinem pe acesta. Am mers în oraş şi am vizitat un medic ginecolog, cunoscut de-al nostru. I-am spus că voiam ca femeia mea să facă avort.

Continuarea →

„Sunt două însuşiri de căpetenie ale iubirii: mâhnirea şi teama pentru cele care-l pot vătăma pe cel iubit şi bucuria şi râvna pentru folosul lui.

„Ia aminte de tine însuţi”, ca să cunoşti când ţi-e sănătos şi când ţi-e bolnav sufletul. Ca mulţi oameni, din pricina marii lor neluări aminte, suferă de boli grele, boli de nevindecat; şi nici ei nu ştiu că sunt bolnavi.”

Continuarea →