Minunea din Hones

În mineiul românesc, pe 6 septembrie se prăznuiește „Pomenirea minunii celei mari ce s-a făcut în Colosele Frigiei de Arhistrategul Mihail”

Când Sinții Apostoli au pornit să propovăduiască cuvântul Evangheliei în toată lumea, evanghelistul Ioan s-a îndreptat pentru început în Efes. A doua oprire a fost în Ierapoli, la granița cu Frigia și Lidia.

Lângă Ierapoli exista așezarea Heretopos (gr. locul bucuriei). Acolo Sf. Ioan, după ce a propovăduit și a făcut minuni, a profețit că va izvorî aghiazmă multă, care va aminti numele începătorului de oști Mihail și va face multe minuni.

Așa s-a și întâmplat. Aghiazma care a izvorât a vindecat în fiecare zi, cu puterea arhanghelului, nu numai creștini, dar și eretici.

Un idolatru din Laodiceea avea o fiică mută. Arhanghelul a făcut-o bine cu aghiazmă și tatăl ei, din recunoștință, a ridicat acolo o biserică cu numele începătorului de oști.

Trecuseră 90 de ani de la construirea bisericii, când într-o zi a venit un copil de 10 ani di Ierapoli, cu scopul de a se închina arhanghelului. Se numea Arhipos. A rămas acolo, a venit în biserică ca paracliser și a început viața aspră de ascet, cu toate că era foarte tânăr. Sfânta lui viață, precum și minunile de zi cu zi ale arhanghelului îi deranja pe necredincioși. Aceștia au încercat odată să-l omoare pe Arhipos și să ascundă aghiazma. Când s-au apropiat însă, au văzut că iese din aceasta foc și au fugit înfricoșați.

În partea stângă a bisericii curgea un râu, râul Hrisos (de aur). Idolatrii se gândeau să schimbe direcția acestui râu către aghiazmă, încât aceasta să se amestece cu apa râului și așa creștinii să nu poată să o folosească.

Într-adevăr, aceștia au schimbat cursul râului Hrisos, dar dintr-odată râul, ca și cum ar fi cinstit harul arhanghelului, s-a întors către dreapta bisericii pe o distanță așa de mare, atât cât avusese înainte în stânga. De atunci apele lui au același curs.

După acest eșec, idolatrii s-au gândit la altă faptă necuviincioasă. În partea de răsărit, unde se afla aghiazma, curgeau două mari râuri și anume râul Likokastros și Kufos. Coborând, treceau pe de o parte și de alta a bisericii, însă la o distanță apreciabilă de aceasta. Dup aceea, mai departe, se uneau, despărțeau Licia și se vărsau în mare., în partea opusă a insulei Rodos. Aceste două râuri s-au gândit să le îndrepte spre biserică și aghiazmă, încât să nu mai rămână nici urmă din acestea. Locul era prielnic. Era în coborâre foarte mare și apa ar fi coborât cu viteză. Au săpat, au cioplit un bolovan, au săpat șanțuri și au ridicat baraj ca să strângă apa. Au trecut 10 zile. Atunci necuviincioșii au deschis barajul și apa râului a năvălit cu putere către aghiazmă.

Arhipos, neștiind de toate acestea, se ruga în biserică. Pe când apele se apropiau cu viteză, aude un tunet și vede pe arhanghelui Mihail că se coboară în biserică și-i zice cu voce tare:

– Arhipos, ieși din biserică, înainte de a te înghiți apele!

Aehipos a ieșit și, nesuportând să vadă fulgerătoarea vedere a arhanghelului, a căzut pe dușumea. Într-adevpr, semăna cu o colană de foc care ajungea până la cer.

– Ridică-te, strigă la Arhipos, stai în stânga mea și nu-ți fie frică!

Imediat ridică mâna lui, a făcut semul crucii pe stânca care era înfiptă în spatele bisericii și poruncește:

– Până aici ți-a fost! Și cu bastonul pe care îl ținea în mână a lovit puternic bolovanul despicându-l adânc. Apele l-au văzut și s-au speriat. Au rămas pe loc acolo.

Arhanghelul a mai făcut o dată semnul crucii și poruncește:

– Să curgă apele aici!

Imediat s-a făcut cutremur mare și apele râurilor s-au vărsat în văgăuna aceea. De aceea și locul acela s-a numite Hones. Biserica a rămas intactă, iar paracliserul Arhipos A slăvit pe Dumnezeu și pe ÎÎncepătorul oștilor Mihail, pentru nemaipomenita lui minune.

(Din cartea „Minuni ale Sfinților Îngeri” -Editura Bunavestire)