Oare eu nu am nedreptăţi pe nimeni, precum creştinul din minunile Sfântului?

– O minune a Sf. M. Mc. Mina relatată de Gabriel Cismaru, medic cardiolog, Cluj-

Credeţi-mă, va spun cu convingere că Sfântul Mucenic Mina are un mare dar de la Dumnezeu: acela de a afla lucrurile pierdute. La prima vedere poate nu vi se pare ceva fantastic, dar cât de disperaţi suntem şi necăjiţi când ne pierdem un telefon, o cheie, un buletin. Doar cine a păţit una că acestea ştie cât este de bine să ai un “găsitor”, iar darul acesta al Sfântului Mina e foarte mare. S-a întâmplat să-mi pierd buletinul şi, după ce am citit acatistul Sfântului Mina, l-am găsit unde nu m-aş fi aşteptat, într-un dulap sub unele lucruri; am pierdut chei, paşaport, am pierdut certificatul de căsătorie (chiar când aveam mai mare nevoie de el ca să închei un contract de vânzare-cumpărare), mi-am pierdut altă dată acte şi, după de am citit acatistul, imediat mi s-au înapoiat, poate că nu după o zi, după două sau trei, dar Sfântul nu s-a lăsat aşteptat. În cele ce urmează, doar una din aceste întâmplări greu de crezut.

De data aceasta, mi-am pierdut întreg portofelul cu tot ce aveam în el: buletin, carte de credit, bani (1 milion lei vechi) acte PFA, carnet de şofer etc. Am citit acatistul Sfântului şi am ştiut că-l voi găsi în una, două, maxim trei zile, fiindcă Sfântul NICIODATĂ nu întârzie. L-am căutat prin casă pe sub pat, m-am gândit că s-au jucat copiii cu el, prin dulapuri, pe la serviciu, prin maşină, dar nu l-am găsit. Ştiam totuşi că Sfântul o să mi-l arate. Am zis că, dacă în trei zile nu mi la arătat, ceva s-a întâmplat, nu a dispărut pur şi simplu, ci a fost luat sau furat de cineva. La ultima citire a Acatistului, ceva mi-a atras atenţia şi mi-a rămas în minte: întâmplarea cu evreul şi creştinul: creştinul a nedreptăţit pe evreu cu bani şi s-a jurat în Biserica lui Dumnezeu că n-a luat nimic. Am citit acest pasaj şi m-a impresionat, pentru că nu m-am aşteptat la o faptă ca aceasta din partea creştinului. Şi atunci m-am gândit « Ce fapta oribilă a făcut creştinul! ». Dar mi-am revenit apoi : Şi eu mă proclam creştin. Oare n-am făcut şi eu la fel? N-am nedreptăţit pe cineva şi de aceea am pierdut portofelul? Şi atunci mi-am amintit că şi eu am nedreptăţit pe cineva cu 1 milion şi 7 sute de mii de lei vechi. Să vedeţi cum s-a întâmplat. Am luat 1.700.000 de la o persoană, bani care nu mi se cuveneau, şi pe care ar fi trebuit să-i înapoiez. Din cauza că nu mai puteam să dau banii înapoi persoanei respective, fiindcă nu aveam cum, l-am întrebat pe duhovnicul meu cum aş putea să-mi repar greșeala .Şi atunci părintele duhovnic Ciprian Negreanu m-a sfătuit să-i dau la o familie nevoiaşă care are nevoie de aceşti bani sau la cineva din familia mea mai sărac care are nevoie de bani (fie să-şi pună o proteză dentară, ori să-şi cumpere ochelari, fie că au datorii la bancă, fie că trebuie să plătească ceva şi nu au bani). Greşeala mea a fost că am oprit totuşi banii aceia pentru mine şi nu i-am dat nimănui. Am zis că mă bucur de ei şi poate că-i înapoiez altă dată. M-am gândit, deci, să ţin banii şi să las pe altă dată această facere de bine. Astfel că, în acel moment al citirii Acatistului, mi s-a luminat gândul şi mi-am spus că asta am greşit! Mi-am adus aminte ce am pătimit şi “aşa îmi trebuie” dacă am nedreptăţit pe cineva. După ce am dat cei 1.700.000 lei vechi la un nevăzător, la câteva zile (trecuseră 3 săptămâni de când am pierdut portofelul) am primit un telefon de la o asistentă şefă de la Spitalul de Psihiatrie, spunându-mi că găsiseră într-un WC portofelul meu (în rezervorul de sus cu apă, care făcea un zgomot neobişnuit). Vă daţi seama ce bucurie era pe capul meu, când, fiind la servici, mă sună cineva şi-mi spune că mi-a găsit portofelul. Şi nu m-a sunat oricine, ci chiar asistentă şefă de la Psihiatrie. Nu se aştepta nimeni să găsească un portofel într-un WC. Am mers repede-repede cu maşina la Psihiatrie şi, după ce am primit portofelul, am fost condus în WC-ul respectiv, arătându-mi rezervorul cu apă unde fusese aruncat, împreună cu toate actele mele. Evident erau toate actele ude, dar buletinul, fiind din plastic, a fost intact. Aveam toate documentele la locul lor, doar banii (1 milion de lei vechi) lipseau din portofel. Am uscat toate actele pe calorifer şi le-am putut folosi în continuare. Probabil că cel care mi-a luat portofelul era un hoţisor de talie mică, care a luat doar banii şi restul actelor le-a lăsat neavând nevoie de ele. Poate că era unul din cei care se internează des la Psihiatrie, un om al străzii. Mi-am amintit că într-o zi lăsasem uşa de la maşină neînchisă cu cheia, în timp ce coboram pentru 5 minute pe strada Iuliu Maniu că să-mi las copiii la grădiniţă, iar o persoană se uită insistent la maşina mea. Nu am continuat cercetările. Vina era în totalitate a mea. Nu vroiam să fac necazuri nimănui. M-am bucurat mai ales de acte, fiindcă mi-ar fi fost foarte greu să-mi refac buletinul (anunţ în Monitorul Oficial, mers la Poliţie etc.) şi carnetul de şofer etc. Am condus ca un inconştient timp de 3 săptămâni, fără ca să am asupra mea carnetul de şofer.

Iar, ca să-i mulţumesc Sfântului pentru portofel, am scris aceste rânduri.

(Din publicația: „Minunile Sfântului Mina …în România” – ASCOR Cluj)