Despre cel ce s-a rănit nevăzut pentru că a zis o mică hulă şi s-a vindecat de Maica Lui Dumnezeu

Un oarecare sărac de bunătăţile cele vremelnice însă bogat cu prisosinţă în fapte bune, mergând pe drum, din neluare aminte, s-a poticnit lovindu-se cu piciorul de o piatră, care gol fiind l-a durut tare.

Deci văicărindu-se de dureri ea un om, a zis către piatră cuvintele acestea:

„Obştescul vrăjmaş te-a pus aicea în drum, şi nu om”. Însă îndată ce a zis hula aceasta l-a pedepsit Preabunul Dumnezeu cu un chip minunat, după cum are obişnuinţă totdeauna ca să muncească pe cei îmbunătăţiţi în această lume pentru a-i ferici dincolo veşnic. Deci i s-a părut săracului aceluia cum că i-a vărsat cineva o căldare cu apă clocotită în capul lui şi l-a luat aşa o durere încât a rămas orb şi în nesimţire.
Şi ridicându-l nişte trecători, l-au dus la casa sa, şi a stat el în pat multă vreme, de la mijloc în jos slăbănog (ţeapăn) iar cealaltă parte a trupului rănit şi putrezit, în aşa chip încât nu putea cineva să se apropie de el, numai rudeniile lui care-l îngrijeau. Deci aşa zăcea el multă vreme chinuindu-se, însă nicidecum nu se plângea, nici a zis vreun cuvânt greu sau fără de cuviinţă către Domnul, ci pururea mulţumea, îl lăuda îl mărea, zicând în sine: „Pe care-l iubeşte Domnul îl şi pedepseşte” şi altele asemenea, având mare răbdare şi suferinţă multă. Postea, priveghea, se ruga pentru cei ce-l miluiau şi-i slujeau lui. Iar văzând Domnul minunata lui răbdare, a hotărât să-l vindece şi vindecarea lui a fost întru acest chip.

La privegherea Sfintelor Paşti, ducându-se la biserică rudele lui, el a rămas singur şi auzind toaca care prevestea bucuria învierii lui Hristos, a plecat capul, săracul, slăvind şi el pe Dumnezeu după cum putea. Şi aşa rugându-se a văzut înaintea lui o frumoasă femeie care i-a zis lui: „Pentru bunele tale fapte şi pentru multa răbdare s-a milostivit Domnul şi te-a auzit pe tine. Deci spune rudeniilor tale să te ducă la Biserica Născătoarei de Dumnezeu şi să te aşeze înaintea icoanei Ei şi acolo, făcând rugăciune, vei vedea dumnezeiescul ajutor”.

Deci aşa făcând bolnavul, a primit cu Darul lui Dumnezeu desăvârşită sănătate şi s-a întors la casa sa, mergând pe picioarele lui singur, bucurându-se, veselindu-se şi mulţumind Domnului şi pururea Fecioarei Maicii Lui, pentru ale cărei rugăciuni să ne învrednicim de fericirea cerească. Amin.