Începând cu ziua de 15 noiembrie până la 24 decembrie inclusiv, creștinii se pregătesc pentru marele praznic al Nașterii Domnului. Din punct de vedere calendaristic, acesta este primul post din cele patru de durata ale anului bisericesc, dat fiind faptul ca anul liturgic începe la 1 septembrie. Durează 40 de zile, iar ca importanță este al doilea după Postul Sfintelor Paști. Ca fel de postire, este mai ușor decât Postul Paștilor, asemănându-se postului de vară, al Sfinților Apostoli Petru și Pavel. (…).Începând cu ziua de 15 noiembrie până la 24 decembrie inclusiv, creștinii se pregătesc pentru marele praznic al Nașterii Domnului. Din punct de vedere calendaristic, acesta este primul post din cele patru de durata ale anului bisericesc, dat fiind faptul ca anul liturgic începe la 1 septembrie. Durează 40 de zile, iar ca importanță este al doilea după Postul Sfintelor Paști. Ca fel de postire, este mai ușor decât Postul Paștilor, asemănându-se postului de vară, al Sfinților Apostoli Petru și Pavel. (…).

Continuarea →

Oare eu nu am nedreptăţi pe nimeni, precum creştinul din minunile Sfântului?

– O minune a Sf. M. Mc. Mina relatată de Gabriel Cismaru, medic cardiolog, Cluj-

Credeţi-mă, va spun cu convingere că Sfântul Mucenic Mina are un mare dar de la Dumnezeu: acela de a afla lucrurile pierdute. La prima vedere poate nu vi se pare ceva fantastic, dar cât de disperaţi suntem şi necăjiţi când ne pierdem un telefon, o cheie, un buletin. Doar cine a păţit una că acestea ştie cât este de bine să ai un “găsitor”, iar darul acesta al Sfântului Mina e foarte mare. S-a întâmplat să-mi pierd buletinul şi, după ce am citit acatistul Sfântului Mina, l-am găsit unde nu m-aş fi aşteptat, într-un dulap sub unele lucruri; am pierdut chei, paşaport, am pierdut certificatul de căsătorie (chiar când aveam mai mare nevoie de el ca să închei un contract de vânzare-cumpărare), mi-am pierdut altă dată acte şi, după de am citit acatistul, imediat mi s-au înapoiat, poate că nu după o zi, după două sau trei, dar Sfântul nu s-a lăsat aşteptat. În cele ce urmează, doar una din aceste întâmplări greu de crezut.

Continuarea →

Minunea din Hones

În mineiul românesc, pe 6 septembrie se prăznuiește „Pomenirea minunii celei mari ce s-a făcut în Colosele Frigiei de Arhistrategul Mihail”

Când Sinții Apostoli au pornit să propovăduiască cuvântul Evangheliei în toată lumea, evanghelistul Ioan s-a îndreptat pentru început în Efes. A doua oprire a fost în Ierapoli, la granița cu Frigia și Lidia.

Lângă Ierapoli exista așezarea Heretopos (gr. locul bucuriei). Acolo Sf. Ioan, după ce a propovăduit și a făcut minuni, a profețit că va izvorî aghiazmă multă, care va aminti numele începătorului de oști Mihail și va face multe minuni.

Așa s-a și întâmplat. Aghiazma care a izvorât a vindecat în fiecare zi, cu puterea arhanghelului, nu numai creștini, dar și eretici.

Continuarea →

Delegaţia Bisericii Ortodoxe Ruse condusă de Preafericitul Părinte Kiril, Patriarhul Moscovei şi al Întregii Rusii, a adus pe 26 octombrie 2017, la sărbătoarea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, şi a oferit pentru închinarea pelerinilor un fragment din Sfintele Moaşte ale Sfântului Cuvios Serafim de Sarov.

Sfântul Serafim de Sarov (1759-1833) este socotit printre cei mai cunoscuți și mai îndrăgiți sfinți ai Bisericii Ortodoxe. Încă din vremea vieții sale mii de pelerini se îmbulzeau către mănăstirea Sarov pentru a-l vedea. În data de 2 ianuarie 1833, Sfântul Serafim de Sarov a fost aflat adormit întru Domnul în chilia sa, la rugăciune, în genunchi, cu mâinile încrucișate pe piept, în fața icoanei Maicii Domnului…

La 70 de ani după adormirea sa întru Domnul, dragostea față de el se înrădăcinase atât de mult printre credincioșii ruși, încât sute de mii de oameni au participat la slujba de canonizare a sfântului.

Sfântul Serafim de Sarov – Scopul vieții creștine

”Rugăciunea, postul, privegherea și toate celelalte practici creștine, nu constituie scopul vieții noastre creștine. Deși este adevărat ca ele slujesc ca mijloace indispensabile în atingerea acestui țel, adevăratul scop al vieții creștine constă în dobândirea Duhului Sfânt al lui Dumnezeu. Cât despre rugăciune, post, priveghere, pomeni și toate faptele bune săvârșite de dragul lui Hristos, sunt doar mijloace spre a dobândi Duhul Sfânt. Țineți minte vorbele mele, numai faptele bune săvârșite din dragoste pentru Hristos ne aduc roadele Duhului Sfânt. Tot ce nu este săvârșit din dragoste pentru Hristos, chiar dacă ar fi ceva bun, nu aduce nici răsplată în viața viitoare, nici harul Domnului în viața aceasta. De aceea Domnul nostru Iisus Hristos a zis: „Cel ce nu adună cu Mine risipește” (Luca 11:23).”

Continuarea →

Marele mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir (Dumitru) este unul din marii sfinți mucenici, făcător de minuni și tămăduitor. Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face în fiecare an pe data de 26 octombrie.

Sfântul Dimitrie în temniţă, după ce a fost chinuit groaznic, tot cu sabia a fost lovit. Înainte de sfârşit, Dimitrie a cerut o suliţă si cu propria mână a înfipt-o în coasta sa, zicând: Hristos a murit pentru păcatele noastre; eu mor pentru El şi credinţa adevărată.

Haina şi inelul Sfântului

Aşa s-a săvârşit din viaţă la 26 octombrie 299. Sluga sa credincioasă, Lupu, a luat toga (haina) sa de purpură, primită ca semn al înţelepciunii, plină de sânge, şi inelul său de general, a înmormântat rămăşiţele pământeşti şi a plecat în părţile Macedoniei de unde venise, la Tesalonic. Acolo avea un prieten, Leonţiu, din părţile Daciei la care a stat.
Haina şi inelul Sfântului făceau minuni şi tămăduiau neputinţele celor credincioşi. Auzind, noul conducător al Iliricului a poruncit să fie prins acest ucenic al lui Hristos şi slugă credincioasă a lui Dimitrie. Şi la doi ani după mucenicia lui Nestor şi Dimitrie, i s-a tăiat capul şi lui Lupu.

Continuarea →

Icoana Sfintei Cuvioase Parascheva din Biserica Sfântul Gheorghe Nou

Biserica Sfântul Gheorghe Nou este una dintre cele mai de seama ctitorii ale Sfântului Martir și Voievod Constantin Brâncoveanu (1688-1714), fiind totodată singura biserică din capitală, ctitorită de către Sfânt, care a rămas până în zilele noastre. În curtea acestei biserici se afla kilometrul 0 al României.

Mormantul Brâncovenilor, mâna Sfântului Nicolae, icoana făcătoare de minuni a Sfintei Cuvioase Parascheva sunt nestematele duhovnicești pe care credincioșii le prețuiesc în Biserica Sfântul Gheorghe Nou, din București. Moaște voievodului au fost aduse în țară de soția sa, Doamna Maria, în anul 1720, și îngropate pe ascuns în Biserica Sfântul Gheorghe Nou din capitală.

În apropierea mormântului voievodal se află icoana făcătoare de minuni a Sfintei Cuvioase Parascheva. Icoana sfintei a fost adusă spre închinare în Biserica Sfântul Gheorghe Nou, în anul 1988, după demolarea samavolnică a Bisericii Sfânta Vineri, aflată la mică distanță de aceasta.

Continuarea →

Anul omagial al sfintelor icoane, al iconarilor şi al pictorilor bisericeşti şi Anul comemorativ Justinian Patriarhul şi al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului.

Colonelul Crăciun vorbea celor prezenţi cu obişnuitul lui aer plin de importanţă. Peste puţin timp, mai apar doi – ultimii. Unul este un tip solid, cu o figură masivă, cu trăsături parcă de tătar, bronzat (adus, probabil, de la muncă în plin soare), contrastând cu paliditatea şi debilitatea majorităţii celor prezenţi.
Celălalt este un om înalt, cu păr cărunt, cu un chip blajin, zâmbind cu sfiiciune. Colonelul Crăciun îi prezintă:
– Domnul Petre Pandrea, marxist de-al nostru, ajuns printre dumneavoastră datorită unei erori. Dânsul, adaugă Crăciun, arătând spre celălalt, este Părintele Stăniloae.

Continuarea →

Trebuie să facem binele în clipa de față și să nu îl lăsăm pentru mai târziu. După moarte nu există îndreptare.

Din Pateric

Un frate l-a întrebat pe Avva Pimen: „Avva, erau doi oameni, unul monah şi unul mirean. Monahul s-a gândit de cu seară ca dimineaţa să lepede schima, iar mireanul s-a gândit să devină monah. Au murit, însă, amândoi în noaptea aceea şi nu au apucat să-şi plinească gândul. Ce li se va socoti lor, oare?” Şi a zis bătrânul: „Călugărul a murit călugăr şi mireanul a murit mirean. Deci s-au dus întru cele în care au fost aflaţi”.

A zis un bătrân: „Glasul acesta strigă către om până la răsuflarea lui cea din urmă: «Astăzi întoarce-te!»”

A zis un bătrân: „Neamul acesta nu caută pe «astăzi», ci pe «mâine»”.

Spuneau despre un oarecare bătrân că atunci când îi ziceau lui gândurile: „Lasă astăzi, şi te vei pocăi mâine!”, li se împotrivea zicând: „Nu, ci azi mă voi pocăi şi mâine facă-se voia lui Dumnezeu”.

A zis un bătrân: „Orice răutate nesăvârşită nu este răutate şi orice drep­tate nesăvârşită nu este dreptate”.

Continuarea →

– fragment dintr-un interviu realizat cu părintele Evloghie Munteanu, duhovnicul Mănăstirii Nera

Părintele Evloghie este unul din tinerii duhovnici români din zilele noastre, al cărui exemplu viu ne dă mari nădejdi de refacere a vieţii duhovniceşti In România. Întors din Sfântul Munte în pământul natal, se arată ca un nou Paisie Velicikovski care să restabilească duhovnicia şi rânduiala în viaţa de obşte, ce s-a pervertit ignorând predaniile Sfinţilor Părinţi. Roadele duhovniceşti ale obştii Mănăstirii Nera, al cărei povăţuitor este, ne întăresc convingerea.

(………)

G.M.: Care este lucrarea omului?
Părintele Evloghie: Lucrarea omului este pocăinţa, schimbarea. Numai că schimbarea ţine de împreună-lucrarea omului cu Domnul. Prin pocăinţă înţelegem toată transformarea asta (metanoia) care începe prin întoarcerea de la păcate şi sfârşeşte cu îndumnezeirea, să ajungi Dumnezeu prin har. N-avem altă lucrare decât pocăinţa.

G. M.: Şi cum să nu deznădăjduim?
Părintele Evloghie: Eu nu deznădăjduiesc, pentru că Dumnezeu este iubire. Toate slujbele noastre sunt centrate pe mila şi iubirea lui Dumnezeu: Că milostiv şi iubitor de oameni eşti… Cu harul şi cu îndurările şi cu iubirea de oameni… Doamne, miluieşte! Omul dintotdeauna a aşteptat mila.

Continuarea →

Născut la Câmpulung (12 octombrie 1659), Pârvu Mutu era fiul preotului Ioan Pârvescu (1623-1702). Pe când avea doar șase ani, Pârvu și-a pierdut mama, care a murit de tânără. Preotul Ioan, tatăl său, s-a retras la Mănăstirea lui Negru Vodă din Câmpulung, luându-l cu el și pe Pârvu. Copilul a învățat carte la sfânta mănăstire, dar atras de frumusețea icoanelor și a picturilor murale a început și el să deprindă acest minunat meșteșug. Talentul copilului a fost remarcat de monahii zugravi din mănăstire încă de la primele creații ale acestuia. Impresionat, nașul lui Pârvu, clucerul Tudoran Vlădescu, l-a trimis pe cheltuiala sa, spre desăvârșirea învățăturii, în Moldova (în partea de nord a acesteia, denumită mai târziu, după anexarea de către Imperiul Habsburgic, Bucovina), unde Pârvu și-a petrecut șase ani de ucenicie, deprinzând tainele și meșteșugul zugrăvirii icoanelor de la călugării din vestitele mănăstiri de acolo.

Continuarea →